Eram o fata normala până la acest accident. A fost un accident care mi-a dat o noua viață. Este stilul acela de viață pe care o vor multi si pe care și-ar dori-o cam oricine. Pentru mine însă nu este atât de genial. Nu trebuie să știe toată lumea ce...
foarte ciudat. Eram foarte surprinsă. Adică, el a venit sa isi ceară scuze si s-a ajuns la alte chestii. Am urcat in camera mea fara sa am o alta alegere.
A doua zi, la micul dejun, mama se uita fix la mine si nu spunea nimic. Eu mancam pur si simplu fara sa o iau în seama. Chiar nu ma interesa atât de mult in dimineata asta sa ii dau explicații. Desi probabil trebuia sa ii dau...
-Amanda... sper ca esti odihnita in dimineața asta!zise mama.
-Nu stiu ce e cu intrebarea asta, dar da... sunt odihnita. De ce?am întrebat eu.
-Aseară din cate mi-am dat de una singura seama... te-ai împăcat cu Colton?întrebă mama mancand.
-Pai... da!am zis eu. Imi pare rău daca te-ai suparat pe mine sau ceva, mama. Parerea ta e foarte importanta pentru mine.
-Nu suntem supărați pe nimeni!zise tata. Doar ca eu cand v-am spus sa va împăcați, nu ma refeream la asta. Acum ca asa ati vrut voi... e treaba voastră. Important e ca problema s-a rezolvat.
Tata avea mare dreptate. M-am grăbit sa mănânc ca sa merg mai repede la scoala. Am terminat destul de repede. Mi-am luat ghiozdanul foarte grăbită. După aceea, mi-am luat la revedere de la părinți si am plecat foarte grăbită.
Pe drum, mergeam foarte încet ca sa nu obosesc prea tare. In timp ce mergeam, aveam o senzatie ciudata de vrăjitoare. Nu stiu de ce, dar aveam senzația ca sunt in pericol azi la scoala... pur si simplu asa simteam eu.
-Ce naiba?!mi-am zis eu. Ce se va întâmpla?
M-am prefăcut ca totul e in regulă si am intrat in curtea scolii zambind. Cred ca e prima oară cand intru zambind intr-o scoala. In curte, m-am întâlnit cu Rachel, cu Eddie si cu Stephanie. I-am salutat pe toți trei si am mers grăbită spre ei.
-Amanda... trebuie sa ne spui... tu vei merge la bal pana la urmă?întrebă Stephanie.
-Da!!! Nu o sa lipsesc de la bal!!!am spus eu foarte entuziasmată sărind chiar si in sus de bucurie.
-E bine. Nici eu nu stau acasa!!!exclamă Rachel. Iti dai seama, Amanda?!?! O sa fim amândouă la bal!!! Vai de mine!!! O sa înnebunesc!!!
-Nu stiu ce o sa faci tu... Dar eu imi doresc foarte mult sa dau foc decoratilor sau altor lucruri. Pai.. serios acum!am zis eu.
-Eu nici măcar nu stiu sa dansez!zise Rachel.
-Vai de mine! O spui de parca eu stiu!am zis eu. Hai sa nu vorbim despre asta, bine? Apropo... vreau sa ne întâlnim cu toții la acest bal.
-De ce?întrebă Stephanie.
-Am o senzatie ciudata legată de bal si... mai bine am sta uniți ca sa nu fie nimeni in pericol!am spus eu.
-E o idee foarte bună, Amanda!zise Eddie. Dar nu stiu daca vom avea cum sa intrăm daca nu avem toți cu cine merge la bal.
-Nu pe naiba!am zis eu. Cei care nu pot merge sunt Morgan, Jack, Anne, Crystal si Stephanie. Putem sa ii cuplam cate doi doar ca sa putem intra, iar cea care ramane pe dinafară...
-Adică voi fi eu. O sa gasesc eu o soluție! Nu va faceti griji!zise Stephanie. Oricum eu sunt singura si asa voi fi pentru totdeauna.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Nu inteleg de ce spui asta. Cine stie ce miracol se va întâmpla!zise Eddie. Oricum urâtă nu esti... esti de treabă... si mai ai si alte calități.
-Mai bine haideți sa nu mai pierdem timpul si sa intrăm înăuntru!zise Rachel.
Am ascultat propunerea lui Rachel si am intrat toți trei alaturi de ea înăuntru. Am mers toți la vestiare. Ce sa vezi acolo... lângă vestiarul meu, era Madison care parca chiar ma astepta. Nu aveam chef sa vorbesc cu ea... Dar daca era nevoie...
-Ce vrei, Madison?am intrebat eu stând rezemată de vestiarul meu.
-Buna, Amanda. Ce ma bucur ca ai venit insfarsit!zise Madison. Eu si Andre voiam sa vorbim cu tine.
-Prea bine. Unde e Andre?am intrebat eu.
-Sunt aici!zise Andre venind din partea cealalta a holului. Buna dimineața. Doamne, trebuie sa iau neaparat o pastilă de cap ca nu mai pot de durere.
-Doamne, ai terminat cu prostiile?zise Madison.
-Sa zicem!zise Andre. Bun... ca sa nu te reținem atât de mult timp vrem doar sa iti spunem sa nu mai stai niciodata in preajma lui Louis.
-De parca am si stat!am zis eu.
-Nu neaparat tu... sa le transmiți asta si prietenilor tăi, idiotii!spuse Madison zambind. Nu vreau sa stau zilnic cu grija ca niste ratați stau in preajma iubitului meu?
-Destul, Madison! Te poti lua de mine pana nu mai poti. Dar daca scoți un singur cuvant despre prietenii mei, e vai de pielea ta!am zis eu.
-Ce o sa faci? O sa iti chemi părinții la scoala sa se ia de mine? Ma spui mamei tale? Aaa... scuze... mama ta a fost o nenorocita si e moartă. Cred ca asta e valabil si pentru tatăl tau atunci cand a fugit cu alta!zise Madison.
Madison vorbea mult si foarte prost. Nici măcar nu era adevarat tot ceea ce a zis. Dar cand a adus vorba de tatăl meu, aproape ca am luat-o razna. I-am dat o palmă peste față zicandu-i sa tacă o data din gură.
-Tu m-ai rănit cumva?întrebă Madison.
-Da... chiar asta am facut, inteligento!am spus eu. Acum... daca nu te deranjează, te rog sa ma lasi in pace!
Madison mi-a dat si ea o palmă... mi-am pus mâna pe obraz si am simtit durere. Acum, chiar aveam chef sa o bat pana o omor... Am luat-o aproape pe sus si am trantit-o de vestiarele de pe peretele din fața noastra. Toata lumea s-a strâns si se uita la noi.
Madison s-a enervat. S-a dat la o parte de pe vestiare si a venit alergand spre mine si mi-a dat un pumn in nas. M-am întors cu fața spre ea si am apucat-o de gât. Am trantit-o direct de vestiarul meu si am tinut-o acolo...
Ochii mi de făcuseră negri. Ciudat e ca si ochii lui Madison isi schimbaseră culoarea. Erau si aceea negri... de fapt, era un verde foarte închis care părea negru. Nu înțelegeam ce se întâmplă. I-am dat drumul, iar ea a cazut pe podea.
Din mulțime, au venit prietenii mei intrebandu-ma ce s-a întâmplat. Nu le-am raspuns, dar am privit in continuare spre Madison facandu-mi ochii inapoi. Madison s-a ridicat de pe jos si a fugit luandu-l pe Andre dupa ea.
-Ne spui si noua ce s-a întâmplat, Amanda?întrebă Anya.
-I-am vazut ochii. Erau verzi foarte inchisi!am zis eu. Sunt sigura de asta. Va jur ca Madison e supranaturală!
-Stai calmă si vorbeste mai încet... e toata lumea aici!zise Stephen. Ziceai ca Madison e supranaturală.
-Da! Chiar asa am zis!am spus eu. Cand ne-am luat la bătaie si am izbit-o de vestiar... Ochii ei arătau altfel!
-Mai bine am vorbi despre asta la biblioteca in pauza mare... pe acolo nu prea trece nimeni si putem discuta liniștiți!zise Colton.
-Da! E o idee foarte bună!spuse Eddie. Ne întâlnim acolo in pauza mare.
A rămas asa cum a spus Eddie. Am mers apoi fiecare la clasa lui... eu aveam engleza si trebuia sa ma asculte. Ora a trecut destul de repede si am luat nota nouă. Eram bucuroasă. Ora urmatoare, aveam chimie. A trecut destul de repede pentru ca am dat lucrare... s-au pus toți cu teste si ascultari pe noi.
A venit si pauza cea mare asteptata de toata lumea. Noi nici nu am mai mers la cantină. Am mers direct in biblioteca sa vorbim, asa cum hotarasem. Mai bine asa decat sa mergem sa mâncăm de la cantina scolii.
Mâncarea de acolo e destul de scarboasa de obicei. Adică, arata al naiba de urat si are un gust de iti vine sa arunci toata mancarea pe Madison. După cum spuneam, nu o suport pe Madison si voi zice asta pana cand o voi vedea moartă.
O bănuiesc uneori pentru mai multe lucruri. Mai ales ca astăzi mi-am dat seama ca e supranaturală. Chiar nu stiu ce sa mai cred in legătură cu ea pentru ca devine ciudat. Dar deocamdată, pentru noi conteaza mai mult cine vaneaza creaturile supranaturale... Nu ce e ce face sau este Madison.
