Tânăra Vrăjitoare

Capitolul 2

- Pleaca de aici! E la mine, nu trebuie sa tragi de ea!zise Stephen tragand cu forta de minge, incercand sa o ia de la Stephanie.

-Trisezi iarasi!zise Stephanie. Te-am ajuns din urma si trebuia sa ti-o iau, dar nu iti convine ca sunt mai buna decat tine asa ca nu vrei sa cedezi mingea! Insa am castigat-o in mod cinstit, fara sa trisez! Asa ca da-i o data drumul si las-o la mine!... Stephen a continuat sa traga de ea, la fel si Stephanie.

Intr-un final, mingea le-a cazut amandurora. Stephanie s-a enervat si i-a tras o palma lui Stephen peste fata. Stephen si-a scos coltii de vampir, iar Stephanie ghearele de varcolac. Dupa, a urmat transformarea ochilor. M-am ridicat imediat din tribuna. Stephanie si-a ridicat mana, gata sa-l zgarie.

Stephen a prins-o de mana, dandu-i cu cealalta un pumn. Stephanie l-a impins, apoi s-a aruncat peste el. Stephen a trantit-o langa el, apoi s-a pus el langa ea incercand sa o muste de gat. Ea i-a dat un cap in gura, apoi l-a impins cu mainile de pe ea. Nu imi venea sa cred ca ei doi chiar se certasera atat de tare.

-Opriti-va amandoi! Nici unul nu mai face nici macar un pas!am spus eu, formand un zid intre ei... amandoi au sarit, dand cu pumnii in zid mai furiosi ca niciodata.

Stephanie a lovit tare zidul, apoi a facut un pas in spate, inchizand ochii pret de cateva secunde, apoi deschizandu-i la loc. Atunci, Rachel si-a facut si ea ochii galbeni de parca o influenta si pe ea. Colton veni alaturi de Eddie, Anne si Jack. Rachel se duse langa ei, in continuare avand ochii galbeni.

-Ce se intampla aici! Stephanie... de ce ne-ai chemat?zise Colton.

-Colton, daca tu ti la mine catusi de putin ca un membru din haita ta, distruge acest zid si lasa-ma sa-l bat pe Stephen!zise Stephanie.

-Nu, Colton! Nu face asta!am spus eu... Colton se uita confuz.

-Stephanie, inceteaza cu prostiile! Ce te-a apucat dintr-o data sa te porti asa urat cu vampirul asta? Lasa-l in pace!.... Stephanie s-a enervat si a inceput sa dea in continuare cu pumnii in zid. LASA-TI-L IN PACE!tipa Colton facandu-si ochii rosii.

Stephanie se opri brusc, revenindu-si la normal. Se uita in jur, intreband ce s-a intamplat. Cel mai probabil avusese o cadere nervoasa. Stephen privea totul fara nici un stres, revenindu-si si el la normal. Am considerat un moment bun de a sparge zidul dintre ei, sperand ca nu o sa se ia iarasi la bataie.

-Stai calm, Stephen! Asta nu o sa ramana asa!zise ea plecand.

Anya s-a ridicat si a plecat si ea impreuna cu Stephen. Mi se parea prea exagerata chestia cu meciul, dar din nefericire nu puteam face nimic sa ii fac sa se ierte unul pe celalalt si sa fie din nou prieteni. Am oftat, iesind si eu dupa teren alaturi de haita lui Colton inclusiv cu el. Rachel veni langa mine.

-Amanda, o ti minte pe Denisse?intreba ea.

-Normal! Bine ca mi-ai adus aminte de ea! Mama mi-a spus ca a vazut-o ieri la stiri! A fost arestata deoarece a omorat cateva persoane! E in clasa a douasprezecea si a venit destul de recent la noi in oras! 

-Am vazut si eu asta!zise Rachel. Am incercat sa gasesc mai multe detalii despre ea si am gasit ceva care abia ca are sens! Oamenii pe care i-a omorat ea erau morti deja! De exemplu, Mike Wilson! Am gasit dat acest exemplu! Inmormantarea lui a avut loc acum doua saptamani dupa ce a fost gasit sfasiat in camera sa! Insa politistii pretind ca ea l-a omorat acum o saptamana si un pic! Oamenii nu stiu ce sa creada! E nebuneste...

-Despre ce vorbiti?intreba Eddie din spate.

-Despre ceva care pe tine cu siguranta nu te intereseaza, frumusete!zise Rachel oprindu-se sa il astepte. 

-Oh, Doamne! Terminati o data cu porcariile voastre!zise Jack. Nu suport lucrurile siropoase! De ce nu va duceti altundeva sa stati singuri si vorbiti acolo cat si despre ce vreti voi! Si mai ales, cum vreti voi!

-Pai, nu e o idee atat de rea!zise Eddie. Dar momentan, vom sta aici! Plecam cand vrem noi!

-Prieteni...zise Anne. Va rog, nu va mai certati! Stiti, pentru mine si Morgan e destul ca ne-am pierdut cei mai buni prieteni! Ne lipsesc foarte mult Crystal si Morgan! In loc sa ne stricam si noi prietenia, mai bine ar fi sa o pretuim! Nu se stie niciodata cand ne vom pierde unul pe celalat si cel mai bine e sa traim totul asa cum stim si cat mai frumos! Unul langa altul... cu bune si cu rele!... s-a facut liniste, toti traind acel sentiment de dor fata de prietenii nostri... brusc, se auzi un aplaudat.

-Felicitari! Acesta a fost cel mai impresionant lucru pe care l-am auzit pana acum de la un adolescent!zise un barbat din spatele nostru.

-Dumneavoastra de unde ati aparut? Si cine sunteti?intreba Jack.

-Ma bucur mult ca ai intrebat, tinere!zise el. Domnul Bussy, antrenorul vostru, are de rezolvat niste probleme! Pana cand se intoarce el, eu ii voi tine locul! Numele meu este Andreas Perrie! Incantat de cunostinta!... domnul Perrie ne intinse mana... astepta ca unul dintre noi sa dea mana cu el probabil.

-Amanda Garcia! Incantata si eu!am zis... fiecare a facut cunostinta cu domnul Perrie, dupa care am mers si noi la ore.

M-am asezat langa Anne la cabinetul de biologie. Stateam pur si simplu in banca, cand in clasa a intrat doamna profesoara. M-am ridicat in picioare la fel ca ceilalti, salutand politicoasa, apoi m-am asezat inapoi in banca. Profa era imbracata in negru si avea ochii rosii, cu obrajii umeziti. Nu stiam ce s-a intamplat.

-Bun, elevi! Care a fost ultima lectie pe care am facut-o?intreba ea asezandu-se la catedra foarte dezamagita din cate se vedea.

-Am discutat despre clasificarea grupelor de ADN!raspunse Anya.

-Bine!raspunse profa ragusita. Copii, eu am de rezolvat cateva probleme! Eu... fiica mea a murit acum o noapte! Sunt putin ocupata cu inmormantarea ei! Ora aceasta, va voi lasa pe terenul de sport sa stati cu domnul cel nou! 

Elevii s-au bucurat, gandindu-se doar ca au ocazia sa scape de ora. Toti si-au lasat cartile in laborator, apoi s-au imbulzit pentru a iesi afara. Doamna de biologie a ramas la catedra, uitandu-se spre perete fara a mai clipi macar. Parea socata. Anne s-a uitat atenta la mine, intrebandu-ma la ureche:

-Amanda, ai de gand sa vorbesti cu ea?

-Doamna!am spus oprindu-ma in fata catedrei. Nu va suparati ca intervin, desi nu este problema mea! Imi puteti spune, va rog, unde si cum a murit fiica dumneavoastra?

-Te rog, Amanda! Nu este cazul sa afli tu!spuse doamna de biologie. Mi se rupe sufletul numai cand ma gandesc ca fata mea a murit! Nu pot sa vorbesc despre asta... nu vreau! Tot ceea ce pot sa iti spun e ca imi e foarte dor de ea!

-E in ordine, doamna! Condoleante!am spus eu... in cele din urma, am iesit si eu cu Anne... ne-am dus impreuna pe terenul de rugby.

-Nu inteleg ce se intampla cu acest oras! Jur!zise Anne. Mai intai, este arestata o fata de clasa a douasprezecea! Au fost gasiti 4 morti! Ce naiba inseamna si asta?!

-Nu stiu, Anne! Stiu doar un singur lucru... este datoria noastra sa protejam orasul orice ar fi!am raspuns eu.