Capitolul 26

205 17 13
                                    

Ceilalti varcolaci au coborat dupa mine unul cate unul, mai putin Adrien. A ramas pe loc pentru a-l apara pe serif in cazul in care necioplitii ar fi incercat vreo manevra cu el. Am fost prima care s-a apropiat de capetenia lor.

-Unde-ti sunt cuvintele, Bailey. Sau preferi sa ti se spuna ucenicul lui Chrispo? Uita-te la imaginea ta, esti inca jos si asa vei ramane cat timp noi traim.

-Stephanie...spuse Eddie din spatele meu. 

Probabil incerca sa ma avertizeze cum ca merg prea departe cu aceste vorbe taioase si rautacioase. M-am intors pret de o secunda spre Eddie, timp de care Bailey a profitat. Una din creaturile sale s-a transformat in vampir si s-a napustit asupra mea.

Si-a infipt coltii in gatul meu, ospatandu-se cu sangele meu. Desigur ca nu am ezitat. Rachel si Eddie au incercat sa il traga de pe mine, timp in care Adrien a coborat scarile in fuga. Stiam destul de bine ca muscatura de vampir nu ma va afecta daca ii voi raspunde cu aceeasi reactie.

Ochii mei s-au ingalbenit, iar coltii mi-au crescut. L-am muscat zdravan de vena principala a gatului, inghitind scarbita sangele sau murdar. Adrien si-a scos ghearele, si le-a infipt puternic in partea din spate a gatului vampirului, apoi i l-a rupt. I-am dat drumul, apoi mi-am acoperit rana produsa de colti. L-am strigat cat am putut de tare pe Colton din instinct. 

***Perspectiva Amandei***

Eram in fata casei, asteptand sa ne vina o idee. Nu stiam unde l-am putea gasi pe Bailey. Colton tresari de langa mine, uitandu-se cu ochii rosii spre luna.

-Colton, ce vezi?l-am intrebat suspicioasa.

-E Stephanie... se intampla ceva cu ea la spital, mi-a raspuns Colton ai carui ochi si-au revenit la normal.

Cu siguranta, acolo se aflau rivalii deja. Ne-o luasera putin inainte. Nici nu am mai stat la povesti, intrebari si ganduri. Am pornit-o spre spital, sperand ca nu e prea tarziu. Colton devenea din ce in ce mai agitat.

***Perspectiva lui Stephanie***

Tipatul meu ascutit a declansat si lupta. Fiecare ne-am ales cu cate doi adversari. Eu una am nimerit in lupta cu cei doi canibali. Mi-am pregatit ghearele pentru atac, incercand sa-i sfasii gatul unuia dintre ei. Acesta m-a prins de incheietura, dandu-mi mana peste cap.

Cu cealalta mana, i-am dat un pumn in fata celuilalt care l-a fortat sa mearga cel putin un metru inapoi.

-Randul tau acum, i-am spus canibalului ce-mi ranise mana.

I-am infipt ghearele in burta, apoi am alergat cu o viteza foarte mare in aceasta pozitie, pana cand l-am izbit de perete. M-a prins de gat, incercand sa ma sufoce, in timp ce eu mi-am impins ghearele mai adanc in el.

Cu cealalta mana, i-am sfasiat gatul. Nici nu il vazusem pe celalalt canibal venind in spatele meu. Seriful insa l-a vazut. Si-a luat inapoi arma, tragandu-i un glont cu tinta in cap. Gatul incepuse sa ma doara de la muscatura. Nu avea efect mortal, insa era dureros.

Seriful m-a luat si m-a dus de urgenta intr-unul din saloane. Pacientii si doi doctori au barigadat usa imediat dupa ce am intrat noi. Erau speriati de moarte. Rapid, mi-au implantat un nou leac pentru a-mi remedia durerea.

***Perspectiva lui Rachel***

Am vazut-o pe Stephanie urcand cu seriful la etaj. Speram sa fie bine, insa nu era momentul potrivit pentru a-mi face griji pentru asa ceva. Eram in lupta cu o stapana a fulgerului si cu un fel de ninja care se teleporta de colo colo. 

M-am ferit de fiecare data cand fata aceea incerca sa ma fulgere, insa era greu pentru ca ninja-ul ma lovea de fiecare data dupa aceea. M-am concentrat pana cand am gasit o solutie. Ninja-ul era ba in stanga, ba in dreapta mea.

-HEI, MAI TROSNESTE-MA O DATA!i-am spus fetei.

M-am ferit, iar din partea dreapta ninja-ul m-a lovit in burta. Cu siguranta, in urmatoarea ipostaza ar fi fost in stanga. Am strigat inca o data, iar fata si-a indreptat fulgerul spre mine. De aceasta data, am facut un pas inapoi. Ninja-ul a aparut dupa cum ma asteptam in partea stanga. L-am tras in fata mea, iar fulgerul l-a nimicit.

-Am ramas numai noi doua, nesuferito, i-am spus. 

Fulgere repetate a aruncat spre mine, insa nu m-a nimerit nici macar o data. Am ajuns la cativa pasi de ea. De aceasta data, nu am lasat-o sa mai arunce spre mine. Avea picioarele departate, in timp ce-si invartea printre degete un nou fulger. 

M-am trantit la pamant si am apucat-o de picioare. Am alunecat destul de bine. Si-a pierdut echilibrul, iar fulgerul i-a trecut prin ochi in cadere. A ars-o de vie. 

***Perspectiva Amandei***

Eram in curtea spitalului, loc in care am gasit paznicii morti. Categoric, batalia incepuse deja. Inainte de toate, l-am sunat pe serif pentru a-l intreba unde se afla. Mi-a spus tot ce s-a intamplat. Calma, sperand ca va functiona, l-am indemnat sa scoata toti pacientii prin spatele spitalului.

-Dar Amanda, Stephanie e sub ingrijire medicala acum. Nu o voi putea scoate de aici pentru ca e periculos. Un vampir a muscat-o si are dureri groaznice, spuse seriful.

-Lasa medicii sa ramana cu ea in salon. Vin eu acolo chiar acum, spuse Daniel luandu-mi telefonul din mana.

Zis si facut. Daniel a intrat prin spatele spitalului, gasind salonul indicat de serif la telefon. Pacientii au iesit indemnati de serif, iar eu, Colton, Anne, Stephen, Jack, Denisse si multimea ei de ghouli am intrat prin fata.

-Hei Bailey, am strigat cand am intrat. Sper ca stii si tu ca asta e noaptea decisiva!

-Amanda Garcia... asadar, te-ai intors din morti pentru a-mi face o vizita? Te asteptam de foarte multa vreme. Pot simti deja gustul victoriei, spuse Bailey gesticuland.

Papusile voodoo ai caror luptatori erau invinsi cadeau una cate una din aer. Mai ramasesera doar doua, si anume adversarii lui Adrien. Ii placea sa traga de timp si sa se dea in spectacol, deci avea sens.

-Asadar, te-ai gandit sa ni te alaturi, Amanda?intreba Bailey. Prea bine... imi va face o imensa placere sa te ucid. Puteai sa imi lasi puterea ta de buna voie... insa, din cate vad, ai ales calea suferintei. Nu-i nimic... pot lupta.

-Nu as fi atat de sigur, spuse Colton aratand cu degetul spre papusile voodoo cazute.

Cazusera toate la pamant. Ceea ce nu stiam este insa ca mai avea asi in maneca. La propriu si la figurat... a inceput sa rada de parca Colton facuse o gluma exceptionala. Toti prietenii mei au venit langa mine, bucurandu-se ca sunt teafara.

-Esti o tanara foarte naiva, Amanda, imi spuse Bailey. Razboiul abia acum va incepe. 

Spunand acestea, Bailey isi dadu jos halatul urias de pe el. Din acesta, scoase cateva papusi. Partea stranie e ca numarul papusilor era egal cu numarul prietenilor mei... iar partea nasoala e ca acele papusi ii reprezentau chiar pe prietenii mei.

-SUPUNETI-VA STAPANULUI VOSTRU, spuse Bailey vrajind papusile.

-Nu, asta nu poate fi adevarat... mi-am spus foarte panicata.

***Perspectiva lui Daniel***

Am simtit un oarecare fior in acelasi timp cu Stephanie. O durere groaznica de cap ne-a cuprins pe amandoi. Auzeam o voce ce ne chema... o voce care pur si simplu pusese stapanire pe noi. Nu puteam realiza in acel moment nimic. Noi doar ne-am supus asa cum oricine ar fi procedat.

***Perspectiva Amandei***

Se pare ca Denisse avusese dreptate. Bailey ne intindea o capcana de la bun inceput. Insa abia acum incepea greul. Cum aveam eu, doar una la numar, sa ma confrunt cu toti prietenii mei in acelasi timp?

Tânăra VrăjitoareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum