Tânăra Vrăjitoare

Capitolul 7

Fetele s-au uitat una spre cealaltă nestiind nici una ce ar putea sa spună la auzirea acestei povesti care pentru ele părea fictivă. Ma enervau pentru ca ele ma puseseră sa povestesc, si probabil tot ele ma vor lua la misto.

-Si ia spune-ne, Amanda! Ce ti-a povestit doamna Sky tie?întrebă curioasă si serioasă Anya.

-Pai... ea mi-a zis ca băieții acestia sunt vampiri. Era cat de cat logic pentru ca lumina pe ei ii deranja destul de tare si i-a facut sa plece!am zis eu. Si mi-a zis ca vampirii vânează mai nou orice lucru supranatural. Si a mai zis ca are nevoie de cineva căruia sa ii dea puterea ei de vrăjitoare pentru ca ea e prea bătrână si ar fi nasol sa moară cu tot cu putere in loc ca puterea sa rămână. Cum eu am fost singura care a ajutat-o, a vrut sa mi-o dea mie. Dar m-a rănit in timp ce rostea niste vrăji. Ma strangea din ce in ce mai tare de umeri.

-Si ce ai facut atunci?întrebă Crystal atrasă de povestea pe care o spuneam eu.

-Aveam arcul cu mine si i-am dat una cu el... apoi am plecat pentru ca mi s-a părut totul o adevarata nebunie!am zis eu.

-Inteligento... dar la ce folosea vraja aceea?! Ce a spus? Ce se va întâmpla acum?întrebă Helene.

-Nici eu nu stiu!am zis eu. Chestia e ca inainte sa rosteasca vrajile imi va da mie puterea. Deci e destul de ciudat...

-Hei... daca asta a spus inainte de a rosti acele vrăji... atunci inseamna ca a facut acea vrajă pentru a-ti da tie puterile ei!spuse Anya.

-Da... probabil!am zis eu. Hei... dar eu nu prea cred ca ceea ce am povestit eu e adevarat.... adică, asa s-a intamplat... dar ceea ce nu cred e faptul ca am devenit vrăjitoare!am zis eu.

-Atunci ar trebui sa încercăm sa vedem daca e adevarat sau nu!zise Crystal.

-Voi chiar credeti povestea asta ridicolă?! Doamne, ce idioate sunteți! Eu ma duc sa imi gasesc altceva de facut!zise Alexandra plecând.

Fetele m-au luat aproape pe sus sa mergem la bibliotecă. Nu stiu de ce doreau ele sa mergem acolo, dar oricum am mers ca să nu zică ele ceva. Ajunse acolo, ne-am asezat la masă. Am vazut-o la putina distanță de noi pe Stephanie.

-Buna, Amanda!zise ea venind spre mine.

-Stephanie... salut! Ce ciudat e sa te gasesc aici!am zis eu. Chiar... ce cauti tu aici?

-Suntem intr-o bibliotecă, ce as putea sa fac aici?zise Stephanie. Citesc "Jocurile Foamei!". Deci... ele sunt colege cu tine?

-Da!au zis ele o dată.

-Ele sunt Anya, Crystal, Anne, si Helene!am zis eu. Suntem foarte bune prietene si am venit aici ca sa...

-Sa vedem daca Amanda e vrăjitoare!zise Helene.

-Sa vedem daca au "Hobbitul"!am zis eu uitandu-ma urat spre Helene.

-Aici au orice carte!zise Stephanie.

Nu stiam ce sa zic ca sa ne lase in pace. Nu aveam nimic cu ea, dar nu doream sa ii spun ce căutam de fapt acolo. Pauza era destul de scurtă de aici încolo. Trecuse aproximativ jumatate din ea si noi nu făcusem nimic.

-In regulă, Stephanie! Mi-a părut bine sa te revăd in acest loc!am zis eu.

-Da... si mie!zise Stephanie. Vrei sa te ajut sa cauti pe aici "Hobbitul"?

-Nu e nevoie. Ma descurc si singură!am zis eu. Ma vor ajuta si ele... tu stai si termină cartea pe care o citesti.

-Bine... daca zici tu ca nu ai nevoie de ajutor... atunci fie ca tine!zise Stephanie.