Tânăra Vrăjitoare

Prolog

Nu pot sa cred cat de repede poate trece timpul uneori. Suntem la inceputul lunii mai, foarte aproape de vacanta. Am avut parte de o luna de liniste, de laude si toate cele. Desi probabil ar trebui sa ne bucuram pentru victorile obtinute pana acum si pentru multe evolutii, nu putem fi atat de binevoitori.

Ne-am pierdut persoane dragi, insa macar am avut ocazia sa ne luam la revedere de la ele. Sa ne amintim impreuna cateva lucruri... Stephen, singurul vampir dintre cei cu care ne-am luptat ni s-a alaturat. Hybrizii... i-am invins si pe ei, facand-o pe Anne cu forta sa renunte la sora ei ce tocmai devenise unul, iar Danielle a fost ucisa pentru adn-ul ei supranatural.

In cele din urma, a urmat ceea ce era mai greu. Am luptat impotriva diavolului sprijit de acele spirite inflacarate demonice, pierzand astfel trei mari luptatori: Morgan, Crystal si Patricia, dar si pe tatal meu. Toate aceste patru sacrificii au fost facute pentru iubire. Acum, sa incepem o noua poveste.

Este o zi normala ca oricare alta. Meciul de rugby, dupa cum stiti, nu a fost incheiat din cauza defectiunilor luminilor si acelei mari lupte ce a avut loc. Asadar, prin urmare, a fost amanat, iar astazi va avea loc. Abia ce iesisem cu Stephanie, Rachel, Anya si Anne din scoala. Eram imbracate ca niste majorete si ne-am ocupat locurile... Stephanie, desigur, era o jucatoare.

-Oh, Doamne! Cat am asteptat aceasta zi!!!zise Rachel entuziasmata. Sa speram ca ai nostri vor castiga meciul si nu ne vor face de rusine!

-Si tu acum, Rachel!zise Stephanie. Oricare ar fi scorul, nu ne vom face de rusine! Suntem tari pentru ca am ajuns pana aici! Sa privim lucrurile asa... e doar un simplu meci! Nu este viata nimanui la mijloc! Si in plus, e usor sa comentezi din afara meciului!

-In ordine, fetelor! Meciul e pe cale sa inceapa! Sunteti pregatite sa faceti galerie?intreba antrenorul venind spre noi.

-Absolut!raspunse Anya.

-Haide, domnisoara Cooper! Mergi si ocupa-ti locul!spuse antrenorul luand-o pe Stephanie de brat si ducand-o la locul ei.

-Succes!am strigat noi toate.

Toti jucatorii erau pe teren. Fluierul antrenorului a anuntat inceperea meciului. Am inceput sa ne dam rotunde, cu tot felul de miscari si texte pentru a ne sustine echipa. Scorul a pornit tot de la unu unu, continuandu-se cu cea de-a doua repriza. Jack i-a pasat mingea lui Eddie. Eddie a prins-o, apoi fugi cu ea, cu cativa jucatori din cealalta echipa in spatele lui.

Eddie s-a impiedicat, sireturile fiindu-i desfacute. A cazut, iar mingea a zburat putin mai deprate de el la unul din ceilalti jucatori. Acela nefiind inconjurat, a fugit pana in partea cealalta a terenului. Cand tocmai credeam ca va marca, Stephen si-a folosit puterea pentru a se teleporta si i-a pus piedica luandu-i mingea si fugind cu ea.

-Heiii! Nu a fost corect!striga antrenorul echipei adverse. Domnule Bussy, mingea era la elevul meu, iar al tau a trisat! Acesta nu este un meci corect atata timp cat jucatorii tai sunt supranaturali!

-Calmeaza-te!zise antrenorul nostru. Regulile sunt aceleasi pentru toti... pentru ca Stephen a trisat, punctul echipei mele va fi luat si pus la tine!

-Ce?! Dar asta nu este corect!spuse Stephanie. Punctul acela a fost marcat de mine in urma cu aproximativ o luna! M-am antrenat mult pentru a ajunge la aceasta performanta, sa stiti! Si nu voi renunta la punctul meu doar din cauza unui adolescent cu probleme mintale, sa va fie clar acest lucru!

-Domnule Bussy!zise antrenorul celalalt.

-Stephanie... regulile sunt reguli! Cu totii trebuie sa le respectam! Asadar, punctul nostru va fi cedat lor! Si pentru ca scorul este 2-0 dupa jumatatea primei reprize, meciul se incheie aici ! Liceul Lovidah castiga!spuse domnul Bussy.

Publicul ce sustinea liceul respectiv incepu sa aplaude si sa se bucure. Stephen si-a dat jos casca din cap, aruncand-o destul de departe de nervi. Meciul se incheiase foarte prost. Oamenii s-au pregatit de plecare, iar noi am ramas acolo alaturi de domnul Bussy, care era destul de dezamagit.

-Multumim frumos, Stephen!spuse Stephanie. Datorita tie, am pierdut! Imi vine sa imi infig ghearele in gatul tau!

-Calmeaza-te, Stephanie!zise Daniel luand-o pe Stephanie de talie si tragand-o mai departe de Stephen. E doar un meci, vor mai exista si altele si ne vom lua revansa! Stephen nu a vrut sa faca ceva rau, ci dimpotriva! A vrut sa-si foloseasca puterea pentru a opri acel marcaj! Ii pare si lui rau, cum ne pare si noua pentru acel punct!

-Bine... asa sa fie! Dar asta nu inseamna ca mai am ce vorbi cu el!!!spuse Stephanie furioasa, plecand de pe teren nu stiu unde... Daniel a plecat dupa ea.

-Ce mai seara!zise Anya. Ce mai motiv de suparare! Cred ca cel mai bine e sa plecam si sa ne ascudem fetele! Ne-am facut scoala de rusine cu acest meci!... Anya pleca si ea urmata de Stephen... se suparasera din cauza unui simplu meci.

Mi-am cerut scuze de la domnul Bussy in numele lor pentru comportamentul pe care il avusesera. Dupa care, fiecare dintre noi a plecat. Eu si Rachel am plecat impreuna spre casa pentru ca locuiam pe aceeasi strada, desigur. Ce mai meci... fusese o seara incendiara pentru noi toti.

-La asa ceva chiar nu ma asteptam!spuse Rachel din spatele meu.

-Mie-mi spui?!am raspuns. Probabil acum, Anya si Stephen nu vor mai vorbi cu Stephanie dupa spectacolul pe care l-a facut! Eu totusi ii cam dau dreptate... e nevoie de mult antrenament sa poti da o tura de teren in care sa te poti feri de toti si sa pastrezi mingea, desi pare foarte usor! Iar ea si-a pierdut punctul pentru ce...

-Sincera sa fiu, nu ma prea intereseaza!zise Rachel. E doar un meci, nu se pot certa doar din atata lucru! La urma urmei, impreuna am salvat multe vieti. Nu ne putem certa din cauza unui amarat de meci pierdut!

-Asa e!am raspuns eu.

Am continuat sa mergem, pana cand dintr-o data Rachel s-a oprit. A intors capul dintr-o data uitandu-se in urma si si-a facut ochii galbeni. M-am oprit si eu, intreband-o de nenumarate ori ce s-a intamplat. S-a facut ca nu ma aude, luand-o la fuga. Mi-am dat o palma peste fata, apoi am fugit si eu dupa ea.

Am fugit dupa ea, pana ce am ajuns in padure... locul meu preferat, desigur! Plin de cadavre, diavoli si numai rele! Rachel inca avea ochii galbeni si se uita in jur. M-am rezemat de un copac, asteptand sa isi revina. Credeam ca vrea sa ma sperie.

-Acum putem pleca de aici?am intrebat destul de plictisita. Trebuia sa fiu acasa de minim douazeci de minute si stau si pierd timpul aici!... dintr-o data, m-am intors fortat uitandu-ma spre partea dreapta a padurii... se auzea cineva venind... am luat-o pe Rachel pe sus si am aruncat-o in tufisuri, apoi m-am aruncat si eu. Vine cineva!... am soptit.

-Puteai sa spui, nu sa ma arunci asa! Cred ca am inghitit si frunze!ma cicali Rachel... mi-am dat ochii peste cap, apoi am asteptat acolo sa vedem ce se va intampla... pur si simplu, simteam ceva periculos... o alerta, ca de obicei. Unde vezi tu ca vine cineva, Amanda? Urasc cand ma iau dupa oamenii idioti! Sa stii ca 1 aprilie a trecut de mult!