Tânăra Vrăjitoare

Capitolul 10

Toți colegii se uitau la mine de parcă cine știe ce făceam. Bine, poate chiar eram prea ciudată de data aceasta. Aveam reacțiile prea de tot. M-am uitat spre ceas in speranța că se va suna cat mai repede.

Mai erau doar cinci minute din oră. Așteptam atât de mult sa se sune de pauză... doamna de biologie terminase de predat si ne mai rămăsese si timp pentru a vorbi pur si simplu cu ea.

-Apropo... dacă tot ne-a mai rămas timp... as vrea sa vorbim despre visul tuturor cuplurilor din liceul nostru!zise doamna de biologie. Despre bal.

Îmi venea să leșin când am auzit că iar se vorbește despre acest bal. Ma simțeam foarte nasol pentru că oricum nu mergeam. Ma uitam încă la ceas si speram sa se sune mai repede de pauză... mai repede... să se sune mai repede...

-Apropo de bal... domnul vostru diriginte m-a rugat să întreb dacă mai merge cineva din clasa asta în afara de cei care s-au anunțat data trecută.

Nu a mai ridicat nimeni mâna de aceasta data. Nu mai mergea nimeni în afară de cei care s-au anunțat data trecută. Nu îmi venea să cred că au stricat balul meu preferat facandu-l doar pentru îndrăgostiți.

Mergeau si profesorii. Dar nu mergeau toți elevii. La urma urmei, nu aveam ce sa facem. Dacă chiar trebuia să fie pentru îndrăgostiți...

S-a sunat insfarsit. Mi-am luat cărțile de pe banca mai repede decat de obicei si am plecat înainte ca doamna de biologie sa ma oprească si sa ma întrebe de ce m-am purtat atât de ciudat ora asta.

Pe hol, am căutat foaia aceea prin buzunar... cea mototolită pe care făcusem acea schema. Nu o mai aveam în buzunar. Dar unde putea să fie?

Chiar înainte să plec, mi-am dat seama că foaia îmi căzuse din buzunar când ieșisem din cabinet. Doamna de biologie a ieșit închizând cabinetul cu cheia.

-Amanda... te pot ajuta cu ceva?întrebă ea. De ce stai aici degeaba în loc sa mergi si sa te bucuri de pauză?

-Oh... eu... credeam că am uitat ceva în cabinetul dumneavoastră!am răspuns eu.

Doamna de biologie a descuiat ușa și mi-a dat voie sa intru sa caut foaia pe care o pierdusem. M-am uitat peste tot si nu era pe nicăieri. Foarte ciudat... oare unde putea fi acea foaie dacă nu acolo?

-Ai găsit ceea ce căutai, domnișoară?întrebă doamna de biologie grabindu-se sa plece.

-Pai... nu... se pare că nu e nimic aici!am zis eu. Dar nu înțeleg cum... sunt foarte sigură că aici mi-a căzut... dar se pare că nu e aici.

-Nu stiu ce sa zic, Amanda... dar azi te-ai purtat foarte ciudat... mai ciudat că de obicei!zise doamna de biologie. Nu înțeleg ce ai pățit. Cred că nu te-ai odihnit destul.

Am dat aprobator din cap prefacandu-ma ca eu chiar ascult ceea ce zice doamna de biologie. După aceea, am plecat fără sa mai ascult ceva din ceea ce spune. Devenise enervanta rău de tot si nu mai scăpam de ea.

Ajunsă la vestiarul meu, mi-am luat cartea si caietul ee matematica si le-am lăsat acolo pe cele de biologie. Am încuiat apoi vestiarul cu cheia. Am simțit o mișcare bruscă pe lângă mine. M-am întors sa vad cine era si ce voia.

-Madison... trebuia să îmi dau deja seama că tu erai!am zis eu dandu-mi ochii peste cap.

-Vai de mine... ce sa spun!zise Madison. Când te vei muta de la școala asta, puștoaico?

-Cand o să înveți și tu sa îți folosești creierul. Adica, niciodată!am răspuns eu uitandu-ma spre ea. Acum, te rog frumos sa ma lași în pace pentru că nu am chef de tine. Sunt lucruri mult mai importante de atât.

Madison a plecat fără să mai zică altceva. Andre si Louis au trecut prin fața mea și m-au salutat. Eram puțin mirată de asta... de unde pana unde ma salutau ei pe mine?! I-am salutat si eu pe ei. După aceea, nu stiu de unde au apărut Jack si Morgan.

-Baieti... m-ati speriat al naibii de rău!am zis eu. Nu înțeleg de ce toată lumea e pusă pe speriat astăzi!

-Oh, scuze... nu am vrut sa te speriem!zise Jack. Chestia e ca vrem sa îți arătăm ceva... în ziarul de dimineață. E destul de important zic eu.

-Oh, bine!am zis eu. După aceea, vreau si eu sa va zic ceva... dar ar trebui să vorbim cu toată șatra!

-Hei... am o idee si mai bună. Si ceea ce vrem noi sa îți arătăm trebuie sa le arătăm si celorlalti! Ne vom întâlni toți în pauza mare la bibliotecă și vom vorbi acolo!zise Morgan.

Am acceptat să ne întâlnim cu toții în pauza mare la bibliotecă... nu de alta, dar erau lucruri importante de vorbit și trebuia să vorbim cu toții.

Ora asta, aveam matematică. Am mers în sala de clasă pentru a nu întârzia. Dacă intarziem la ora de matematică, ne alegem cu omorul de la profesor. Am intrat în clasa mai grăbită ca oricând și m-am pus în bancă. Domnul profesor era deja în clasă.

-Ai cam întârziat, Amanda!zise el.

-Am întârziat?! Dar mai sunt trei minute de pauza... nici măcar nu s-a sunat de oră!am zis eu.

Domnul profesor nu a mai zis absolut nimic. Deja era prea de tot... adică eu mă grabisem să nu întârzi la oră, iar el îmi spune că am întârziat desi era încă pauză?! Nu il mai suport pe omul acesta de nici un fel.

Curând, s-a strâns toată lumea. Lor nu le-a mai zis că au întârziat... uneori îmi doresc să pot să îi omor pe cei care mă enervează. Dar nu fac asta pentru că nu vreau să fiu criminala in serie. Bine, as vrea... dar nu mai contează.

Ne-a adus testele corectate... cele pe care le-am dat ieri. Le corectase foarte rapid... mai rapid ca de obicei. Emoțiile deveneau din ce în ce mai mari.

-Amanda Garcia!rosti el într-un final.

Îmi venea să sar să văd ce nota am luat. Simțeam cum îmi curgea transpirația pe spate și cum emoțiile îmi preiau controlul. Nu mai aveam răbdare până când va rosti domnul profesor nota mea.

-Felicitari, domnișoară. Ai reușit să strângi un punctaj foarte mare la acest test. Ai nota 8,2!zise domnul profesor.

Aproape am sărit le geam de bucurie când am auzit nota mea de la acest test. Era o notă foarte mare și mă bucuram mai tare ca oricând.

Se luaseră note destul de mari. Cea mai mare a fost 8,6 a lui Stephen. Apoi Anya cu 8.3 si eu cu 8.2... mie tot nu îmi venea să cred că luasem o notă atât de mare. Încă eram plină de bucurie... nu cred că îmi puteam strica ziua asta... mai ales că aflasem si atât de multe lucruri importante despre ceea ce ne interesează le mine si pe prietenii mei.

Bucuria asta speram sa nu se mai termine niciodată. Încă ma întrebam unde e Danielle si de ce nu a venit la școală azi. Nu îi stă în fire să lipsească.

-Amanda... știi cumva ceva despre Danielle?întrebă Crystal din spatele meu.

-Pe cuvântul meu de onoare dacă știu ceva. Ma jur că voiam sa va întreb și pe voi dacă știți unde e. Nu înțeleg... unde e si de ce nu a venit azi la școală? Sau măcar să fi anunțat pe cineva că nu vine si de ce!am zis eu.

-Voi vorbiți serios?! Chiar nu știți absolut nimic despre Danielle?!întrebă Anne de pe rândul de lângă noi.

-Hei! Gata cu gălăgia... altfel voi da nota doi la toată clasa ca sa învățați sa va purtați!zise domnul de matematică. Nu mai rezist prea mult cu voi. S-ar putea sa ma faceți să ies la pensie.

Hmmm... am putea încerca să îl scoatem la pensie pentru că oricum nu il suporta nimeni. E rău și nu îi plac deloc adolescenții... în plus, mereu încearcă sa își bată joc de noi și ne zice că nu ne place nimeni.

Am făcut o lecție nouă azi la matematică. În cele din urmă, clopoțelul ne-a demonstrat că e de partea noastră și ne-a dat voie sa mergem în pauza, sunând de ieșire. Am ieșit foarte bucuroasă din clasă pentru nota pe care o luasem la acel test. Dar nu mai scriu asta pentru că deja devin enervanta si sâcâitoare.