Tânăra Vrăjitoare

Capitolul 3

In cele din urma, am auzit un ceas sunând. Parca era chiar lângă mine. Toți vampirii dispăruseră. De aceasta data, mi-am deschis ochii cu adevărat. Imi dădusem seama ca fusese doar un vis.

Eram in patul meu. Alarma ceasului sunase pentru a ma trezi cat mai devreme posibil. Era ora opt deja. Eu la unu trebuia sa plec de la bunica. Aveam de facut bagajele... la naiba... Nu imi place sa stau da imi fac bagajele.

Apoi, mi-am amintit ca in urma cu o zi vorbisem cu bunica si ii zisesem chiar eu ca azi facem bagajele. In nici doua minute după ce m-am trezit,a venit bunica.

-Buna dimineața, draga mea!spuse ea. Avem niste bagaje de facut azi. Sper ca nu ai uitat asta, nu-i asa?

-Nu, bunico! Nu am uitat!am raspuns eu. Si buna dimineața si tie.

-Acum, trebuie da ne punem pe facut bagaje. Nu avem timp de pierdut. Tu in aproximativ cinci ore trebuie sa fi deja in statia de autobuz!zise bunica.

-Asa e, bunico! Imi pare rau ca trebuie sa plec, dar nu am de ales... daca asa de scurtă este vacanța de vară!am zis eu. Nu puteau sa o faca si ei sa țină tot anul chiar daca nu ar mai fi vară?

-Nu stiu... dar si zic ca nu asta contează acum!zise bunica.

Cineva batea la usa. Nu stiu cine era. Bunica s-a uitat spre usa camerei mele... chiar daca se auzea usa de la intrarea in casă. Cred ca iar e beată sau ceva. Eu am scos valizele si hainele din sifonier. Bătaia in usa era destul de insistenta.

-Ba, sa fi tu al naiba daca nu pleci!urlă bunica. Nu am timp de prosti la ora asta, bine? Cara-te oricine ai fi.

-Bunico, mai bine te duci da deschizi! Poate e ceva important!am zis eu.

-Imi e prea lene sa cobor scările pana jos si după da ma întorc inapoi... daca sunt cersetori sau ceva?zise bunica.

-Si mie imi e lene de mor!răspund eu. Oh, ma duc eu sa răspund. Dar asta inseamna ca tu vei face ambele bagaje. Ne-am înțeles?

-Bine, bine!zise bunica.

Am coborât scările. Bătaia in usa a continuat. Ma enerva destul de tare, având in vedere faptul ca bătea din secundă in secundă si nu astepta sa cobor sau ceva. Coboram scările cat de repede puteam.

-Ai răbdare!am strigat eu coborând ultima treaptă.

Am deschis usa si am vazut pe cineva. Era sa fac infarct când am vazut-o pe doamna Sky, stând in pragul usii. Zambea discret si imi făcea cu mâna. Am auzit-o pe bunica de la etaj intrebandu-ma cine e.

Nu i-am raspuns si am inchis usa, trantind-o. După aceea, m-am rezemat cu spatele de ea lasandu-ma usor pe jos cu genunchii. Bunica a repetat intrebarea. Eu nu aveam de gand sa ii răspund la nimic pentru ca eram foarte surprinsa si nici nu stiam cum sa ii răspund.

Bunica a coborât de la etaj destul de rapid si m-a gasit stand pe jos cu spatele rezemat de usa. Ma uitam la ea destul de surprinsă... pentru mine totul fusese un soc. Bunica m-a intrebat si a treia oară cine a fost la usa.

-Haide, Amanda!zise bunica. Revino-ti la viață si raspunde-mi o data la intrebare. Cine naibii dr la usa?

Din nou, s-a auzit bătaia din spatele usii. M-am ridicat de pe jos si am trecut in fața bunicii spunându-i ca orice ar face, sa nu se apropie de usa sau sa facă miscări bruște.

-Încetează cu prostiile, Amanda!zise bunica deschizând usa fara cumva sa asculte ceva din ceea ce am spus eu.

-Nuuuuuuuu!am strigat eu.

In spatele usii, era acum postasul. Eram destul de mirată... cum de era altcineva? Adică... fusese doamna Sky. Cred ca am facut insolatie chiar daca am stat numai la umbră. Din nou, nu înțelegeam ce se întâmplă.