Tânăra Vrăjitoare

Capitolul 6

Dintr-o data, am auzit o voce strigandu-ma. M-am intors, uitandu-ma in urma mea. Nu se vedea absolut nimic. Am ridicat din umeri, indreptandu-ma spre iesirea din biblioteca, cand usile s-au trantit. Am tras de clanta, incercand sa o deschid. Nici macar nu se clinteau. M-am speriat foarte tare, mai ales fiind de una singura.

-Deschide!!!!!!!!!!am strigat dand cu pumnii in usa.

M-am oprit brusc, vazand ca nu functioneaza. M-am lipit cu spatele de usa. M-am uitat in jurul meu. Erau numai carti, doar eram intr-o biblioteca. Intr-o secunda, toate cartile au inceput sa zboare de colo colo. Nu mai ramasese nici una pe raft. Scaunele si mesele au inceput si ele sa pluteasca.

Brusc, toate s-au oprit in aer pentru cateva secunde. Dupa, toate s-au miscat foarte repede, izbindu-se unele de celelalte. Era ceva paranormal, insa nu era produs de mine. Chiar atunci, mi-am adus aminte cine sunt. Am pocnit din degete, gata sa ma teleportez altundeva. Eram gata sa o fac, cand am auzit un raset.

Am ridicat imediat privirea, privind in fata. Toate dulapurile s-au rupt pe jumatati, iar printre ele a pasit o fata. Nu stiam cine era deoarece avea capul acoperit. Venea spre mine, mergand printre cartile si mobilierul ce ii zburau deasupra capului fara nici un fel de teama. S-a oprit in fata mea, dandu-si gluga jos. Arata exact ca mine.

-Esti pregatita?intreba ea.

-Cine esti tu?am intrebat nedumerita... cum de arata exact ca mine?! De unde ai venit si ce vrei sa obti? Pleaca de aici!

-Sunt tu!raspunse. Sunt cea din interiorul tau!

Nu intelegeam acest raspuns. M-a luat de gat, ridicandu-ma si aruncandu-ma intr-una din mesele care inca erau jos. Aceasta s-a rupt si a cazut peste mine. Dupa aceasta miscare, a provocat un vant foarte puternic ce a impins totul, inclusiv pe mine in zid. Nu puteam sa ma misc. O parte dintr-un dulap venea chiar spre mine. Am inceput sa tip.

-AMANDAA!!!!!!!!!!!!striga Colton.

-Colton, pleaca de aici!am tipat eu. Nu intra inauntru!

In secunda urmatoare, Colton a intrat inauntru. Dublura mea a disparut, iar toate obiectele au aterizat pe jos. Am cazut si eu, lovindu-ma de piciorul unui scaun. S-a uitat socat la toata biblioteca distrusa, apoi m-a vazut pe mine printre bucatile de mobilier distrus.

-Amanda.... ce ai facut aici?!?!?!intreba el. Ai ramas o fractiune de secunda inauntru si ai facut acest dezastru!

-Colton, jur ca nu am fost eu!am spus ridicandu-ma. Uite, fac imediat curatentie!

-Ce s-a intamplat aici?!??!?!?!??!?!?!?exclama bibliotecara intrand inauntru. Amanda Garcia! Colton Jefferson?! Ce Dumnezeu.......................

-Nu, doamna! Nu este ceea ce pare! Amanda nu a facut absolut nimic!zise Colton. Am facut totul de unul singur pentru ca m-am infuriat si nu m-am putut stapani! Amanda doar a incercat sa ma ajute sa imi revin la normal! Ar fi foarte nedrept sa o puneti pe ea sa stranga toate cartile in loc sa ma puneti pe mine!

-Ce?!?!am exclamat eu. Nu, de fapt...

-Domnisoara Garcia! Va rog!zise doamna bibliotecara. Prea bine, domnule Jefferson! Ma bucur mult ca macar ai recunoscut, insa nu vei ramane nepedepsit! Dupa ore, vei ramane aici si vei strange totul! Cu mainile tale, nu cu vraji, magii si alte lucruri! Ne-am inteles?

-Da, doamna!zise Colton.

-Dar, doamna! Nu il puteti pedepsi pe el!am spus eu. Nu el a facut asta! Ci eu... ma rog, nu chiar eu! Adica...

-Dar cine vrei sa spui ca a facut-o? Persoana ta sau a lui? Sa-ti fie rusine, Amanda! Ma asteptam la altceva de la tine! Pentru asta, vei ramane si tu aici dupa ore! Acum, ma scuzati! Am si alte lucruri de facut! Acum, va rog sa mergeti si voi la orele voastre!spuse bibliotecara iesind o data cu noi si inchizand usa cu cheia.... a plecat, lasandu-ma singura cu Colton.

-Colton, ce ai facut? Te-ai bagat intr-un dezastru la care nici macar nu ai participat!am spus eu destul de suparata.

-Pentru a te feri pe tine, fac orice, Amanda!zise Colton.

-Colton, esti prea dragut acum!am spus eu. Dar de data asta, nu trebuia sa intervi! Era ceva intre mine si ea!

-Care "ea"?zise Colton.

-Eu si cea care a produs acest dezastru!am raspuns. Stiu ca suna nebuneste, dar nu am fost eu! Nu eu am produs acest accident! Ci o alta fata care arata exact ca mine! Insa era de cateva ori mai puternica!

-Bine, prefer sa nu mai intreb nimic! Ne vedem in biblioteca pentru a face ordine!spuse Colton plecand.

Eram putin dezamagita. Acum, cu totii credeau ca sunt nebuna. Daca nici macar Colton nu ma credea, atunci cine sa o faca? Am plecat destul de stresata, incercand sa imi dau seama ce se intampla de fapt. Am intrat la ora, tinand cartile cu ambele maini precum o tocilara. Toti elevii stateau in banci si aruncau cu avioane de hartie sau hartii mototolite unii in altii.

Radeau si faceau foarte mare galagie, incat abia ce ma puteam concentra asupra lucrurilor ce contau cu adevarat. M-am oprit, asezandu-ma in banca. Din spatele meu, Jimmy mi-a tras scaunul si m-a lasat sa cad. Toata lumea a inceput sa rada, mai putin Anya, Stephen si Anne.

-Nu e amuzant!zise Anne ajutandu-ma sa ma ridic.

Incepeam sa regret foarte tare ca avusesem vreodata intentia de a-i ajuta pe ei. Jimmy, unul dintre elevii cei mai tacuti din scoala incepuse sa prinda un tupeu fantastic si sa se poarte foarte urat cu mine si cu cei care l-au salvat. M-am prefacut insa ca nimic nu s-a intamplat si mi-am luat scaunul, stand jos.

Ora a trecut destul de repede, toti uitandu-se pe rand la mine si razand de ceea ce isi aduceau aminte. Abia asteptam sa vina ziua urmatoare pentru a le sterge memoria tuturor. Cu totii vor uita cine sunt si prin ce au trecut de-a lungul timpului. Totul o sa isi revina la normal imediat dupa ce o voi lua pe Denisse.

Acum, planul nostru urma sa se schimbe putin. Eu si Colton vom ramane la scoala pentru a repara dezastrul din biblioteca, iar ceilalti ne vor astepta in fata spitalului. In cele din urma, a venit si momentul sa merg sa repar ceea ce toti credeau ca am facut. Cand am ajuns acolo, l-am vazut pe Colton stand la una din mese. Ma astepta.

-Bun, Amanda! In timp ce vom face ordine aici, vreau sa-mi explici ce se intampla cu tine!spuse el ridicandu-se.

-Nici o grija! Totul va fi gata intr-o secunda!am spus eu fiind gata sa fac o vraja.

-Nu face asta!zise Colton. Am vorbit serios cand am spus ca vom strange totul ca doi oameni normali! Fara sa ne folosim vreo putere! Deci, prin urmare, ai destul timp sa-mi povestesti!

-Prea bine! Fie asa cum spui tu!am zis apucand cartile... rafturile si mesele evident ca nu le vom putea repara fara sa ne folosim de puterea mea. Insa sa-ti fie clar ca rafturile si mesele nu le voi cumpara, ci le voi repara!

-Evident!zise Colton... am vrajit scaunele, mesele si rafturile, facand toate bucatile rupte sa se lipeasca inapoi.

Dupa care, fara sa ma ajut de magie, le-am pus la locurile lor. Rafturile au fost destul de greu de impins, dar ne-am descurcat. Acum, tot ce mai ramanea de facut era sa ordonam cartile pe rafturi. Probabil asta pare foarte usor, insa nu este! Trebuia sa ordonam cartile in functie de categorie, apoi in functie de ordinea lor la alfabet.