Tânăra Vrăjitoare

Capitolul 24

Am clipit o data lung, apoi mi-am deschis ochii. De data aceasta, ochii mei aveau o culoare diferita.... un rosu foarte aprins, de parca era inflacarat. Vantul devenea din ce in ce mai puternic, incat a reusit sa miste mobila prin casa. Dulapurile au inceput sa se miste de colo colo, iar vasele au ajuns chiar pana la becuri, spargandu-le. Perdelele s-au smuls, iar ferestrele s-au spart.

M-am concentrat asupra a ceea ce era in fata mea. Colton i-a luat pe parintii mei si a urcat cu ei la etaj, sa fie sigur ca nu vor fi afectati. A inchis usa cu cheia, in timp ce eu am ramas pe loc. M-am uitat spre Patricia cu ochii rosii si plina de ura.

-Pleaca din casa mea, demon nenorocit!am spus. 

-Stai linistita, fetita! Voi pleca foarte curand! Dar as vrea sa plec cu ceva... cu mainile patate de sangele vostru murdar!zise Sonda intinzandu-si mainile spre mine...

Am intins si eu mainile in aer, oprind tot curentul. Totul a ramas unde era. Vasele in aer, cioburile ferestrelor pe podea, unele chiar in cadere. Pret de cateva secunde, am reusit sa opresc timpul, iar semnul de pe brat a inceput sa imi straluceasca. Sonda a inceput sa rada malefic, de parca eram jalnica.

Am facut semn cu ambele maine "vino la mine", facand referire la doua cutite. Sertarele s-au deschis si doua cutite mi-au venit in maini. Le-am pus in forma de X in aer, formand cu ele o raza de lumina. Aceasta a orbit-o pe Sonda complet, punandu-si mainile la ochi. Chiar atunci cand am crezut ca se termina totul, au aparut doi blestemati in spatele ei.

Unul din ei a lovit cu pumnul in cutite, iar raza a disparut. Cutitele mi-au cazut, iar celalalt le-a prins. Ochii mei au revenit la normal. In secunda urmatoare, cu unul din cutite, blestematul mi-a taiat semnul de vrajitoare cu piele cu tot.

-AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!am tipat din toti plamanii... mana mi se umpluse de sange. Demon blestemat!

Pe scari, coborand mai ceva ca in filme, era Colton. A luat forma de varcolac si a dat un urlet, chemandu-si haita. S-a oprit in fata mea, privind spre blestemati. Sonda a zambit, apoi s-a dat putin mai in spate, dand startul spectacolului. Demonul din fata ei alerga spre Colton, dar el il lovi cu pumnii in fata, apoi i-a dat un sut in burta.

Demonul lua foc complet. Incerca sa il arda pe Colton o data cu mine, dar chiar atunci au venit intaririle. Toata haita noastra era acolo. Stephanie s-a lasat spre podea, punandu-i piedica demonului inflacarat. Acesta a cazut. M-am intins spre el, luand unul din cutite. I l-am infipt in inima, tinand de el cu ambele maini. 

Focul a intrat prin cutite, ajungand in mine. Straluceam cu flacari prin mine... ochii mi s-au inchis fortat. Cand i-am inchis, am vazut cumva o poarta. In spatele acesteia, se vedeau persoanele dragi noua. Zambeau, asteptand ceva... nu am avut altceva de facut, am deschis poarta, apoi am deschis ochii.

-Doamne!!!am exclamat ridicandu-ma... am luat cutitul si l-am aruncat pe unde am apucat.

M-am dat catitva pasi fortat inapoi. Sonda si celalalt demon au disparut intr-o secunda. Semnul meu de vrajitoare a disparut o data cu ei. Umarul meu insangerat il pierduse... nu mai era nimic de facut. Mama si tata au coborat incet scarile pana cand au ajuns la mine. Mare noroc.... fratele meu nu fusese afectat si inca dormea.

-Totul este bine!zise mama luandu-ma in brate.

Chiar in spatele meu, era demonul acela mort.... care inca nu era mort se pare. A miscat usor din brate, apucand cutitul. L-a aruncat spre mine si spre mama. Tata sari in fata noastra, protejandu-ne pe noi in schimbul vietii lui. Repet... tatal meu tocmai ce murise, salvandu-ne noua viata.

-TATA!!!am strigat dandu-i drumul mamei.... Colton a sfasiat demonul cu ghearele, asigurandu-se ca de aceasta data este mort. Tata! Te rog...... nu pleca!

-Stephanie Amanda Garcia.... spuse tata cu ochii pe jumatate deschisi, tinandu-si mana pe rana... l-am prins in brate, cu ochii innabusiti in lacrimi. Copilul meu frumos... nu pot rezista... eu am cazut! De acum inainte, tu vei ramane stalpul familiei... ai grija de ei si de restul lumii! Ei au nevoie de tine...

-Tata... nu spune asta!am spus eu. Ei au nevoie de mine! Dar si eu am nevoie de tine! 

-Amanda... poate ca nu ai fost copilul meu biologic vorbind! Dar eu mereu te-am iubit... ai fost o parte din sufletul si inima mea! Promite-mi ca vei avea grija de tine!zise tata dandu-mi parul dupa urechi.... cu totii se uitau la mine intristati si asteptau un raspuns.... l-am luat pe tata de mana, sarutandu-i-o. 

-Promit!am raspuns plangand.

Tata zambi, privind spre mama, apoi si-a dat ultima suflare. Imi venea sa rup tot ceea ce prindeam in cale, plina de ura. Simteam cum inima mea se stinge in interior. Am dat tare cu pumnul de pamant, rupand o particica din podea. Obiectele din incapere au inceput din nou sa se plimbe de colo colo.

-Iesiti toti afara acum!!!striga Eddie impingandu-i pe toti spre iesire.

-NU! Copilul meu este acolo sus! Te rog! Lasa-ma sa merg sa il iau!!!striga mama incercand sa opuna rezistenta... Jack, Anne si Crystal au luat-o pe sus si au scos-o afara.

Toti au plecat, lasandu-ma de una singura acolo. M-am ridicat de pe podea, privind in jurul meu intristata. Totul zbura peste tot... nimic nu mai era la fel. Am pierdut multe persoane... mai intai, parintii mei... pe doamna Sky... pe Danielle... pe Morgan... acum, pe tata. Multi oameni mor, iar eu nu reusesc sa opresc asta. Toti se bazeaza pe mine... dar cine sunt eu sa ii pot salva de la moarte?

Cu aceste ganduri sumbre, urcam scarile spre camera fratelui meu. M-am dus langa el, privindu-l cum dormea in patut. Un suflet mic, intr-o lume prea mare si rea. Macar este fericit, fara sa realizeze ceea ce se intampla. L-am luat in brate, privind spre fereastra. M-am dus usor spre ea, suindu-ma pe pervaz. Nu era prea mult de sarit pana jos.

Vantul batea cu putere spre noi. Simteam o oarecare presiune. Eram gata sa o fac... cand usa a fost trantita la perete si inauntru au intrat mama si Colton. S-au uitat amandoi speriati la mine, spunandu-mi sa ma opresc.

-Amanda... da-te jos de acolo!zise Colton. Sa nu faci vreo prostie... doamna Garcia, dumneavoastra de ce nu spuneti nimic?

-Da-te jos de acolo... ANIMALULE! Pentru ce te-am luat sub aripa mea?! Mi-am pus toata familia in pericol pentru a te ajuta pe tine mereu... si tu cu asta ne ajuti? Tatal tau a murit... sau mai bine zis, unchiul tau! Acum, vrei sa imi ucizi si adevaratul copil?spuse mama.... nu imi venea sa cred ce spunea...

-Doamna Garcia!!!striga Colton. Amanda... da-te jos de acolo! Copilul acela.... la fel ca si tine, este nevinovat!

-Matusa are dreptate, Colton! Numai eu sunt de vina pentru tot. In plus, copilul acesta este mic si nevinovat! De ce sa moara in chinuri din cauza unor demoni, cand poate muri acum alaturi de mine?am spus eu.

-Amanda, o iei razna!zise Colton.... cateva secunde, s-a facut liniste.

Matusa alerga spre mine, imi lua verisorul din brate, apoi ma impinse cu piciorul pe fereastra, spunandu-mi sa mor mai repede. Am cazut urland.... toti plecasera de acolo.... nici nu mai stiam exact ce se intamplase. Lesinasem.