Capitolul 27

593 40 11
                                    

Toti se uitau foarte mirati spre Anya, facandu-si cruce. Cu siguranta, era imposibil. Ei bine, nu era asa. Sunt sanse maxime sa o vada pentru ca Amanda a readus la viata cateva persoane, insa nu puteam spune ca era reala. Daca faceam asta, ii dadeam secretul Amandei in vileag, asa ca am spus:

-Cu siguranta ai incurcat-o cu altcineva, Anya! Doamna Sky este moarta si cu totii stim asta! Dar, in momentul asta nu conteaza pe cine ai vazut si pe cine nu, ci strict Amanda! Eu... nu am gasit-o nicaieri! In cimitir, nu era! Am intrebat oamenii ce ieseau din curtea bisericii. Nici urma de ea! Zici ca a intrat in pamant!

-Poate chiar a intrat!zise Stephen... Stephanie si Rachel l-au calcat pe picioare, incercand sa il faca sa taca din gura. 

Colton era terminat. S-a uitat spre mine cu o fata de catel plouat, apoi a plecat fara sa mai scoata vreun cuvant. Ma simteam vinovata, avand in vedere ca doar eu stiam unde este ea si ca este bine. Ii minteam pe toti cu nerusinare. M-am gandit la consecinte... cred ca macar lui Colton trebuia sa ii spun adevarul.

-Colton! Asteapta!am strigat plecand dupa el... nici nu m-a interesat ce faceau ceilalti.... Colton a luat-o inainte, prefacandu-se ca nu ma aude.

A intrat in scoala, iar eu am alergat strigandu-l inca o data. Fara sa vreau, m-am izbit de "cineva"... persoana care mi-a stricat ziua. E vorba despre Patricia. M-am uitat atat de urat spre ea, cu o ura incredibila in privire. Imi doream din suflet sa ii dau o flegma in fata, dar am incercat sa ma abtin.

-Hei, ratato! Ai grija pe unde calci! Hainele astea costa mai mult decat casa in care locuiesti!spuse Patricia uracioasa ca de obicei.

-Nu ma provoca, brunetica mica!am spus stergandu-mi hainele... poate luasem microbi de la ea. Nu vrei sa stii de ce sunt in stare! Pleaca din fata mea pana cand nu ma enervezi si mai tare decat ai facut-o deja!

-Oh, vai de mine! Ce imi poti face? Prietena ta, Amanda, e mult mai puternica decat tine si tocmai ce a murit! Va fi mai mult o joaca de copii sa va omor si pe voi ceilalti!zise Patricia... am inceput sa rad nervoasa, stiind ca Amanda nu e moarta... toti elevii se oprisera pe hol si se uitau ciudat la mine.

-Oameni buni! Nu va temeti de fata aceasta aeriana! E doar o fetiscana! Chiar daca Amanda nu este aici, cu noi, noi cei ramasi vom continua sa avem grija de voi! Fiti atenti! De azi inainte, veti dormi cu totii aici, in scoala! Veti merge chiar acum sa va aduceti lucrurile de care aveti nevoie! Nu va faceti griji, dragilor! Amanda inca are grija de voi! Va asigur de asta!

Patricia s-a uitat foarte urat la mine. Toti elevii au navalit spre iesire pentru a merge la casele lor sa-si ia lucrurile de care au nevoie. Patricia mi-a dat o palma peste fata, mai furioasa ca niciodata. M-am uitat la ea, punandu-mi mana pe obrazul peste care ma lovise... mi-am facut ochii galbeni timp de o secunda, apoi inapoi caprui.

-O sa muriti cu totii!zise Patricia plecand.

Cred ca facusem totusi ceea ce trebuia. Ii voi strange pe toti intr-un loc, pentru a fi sigura ca nu mai moare nimeni si ca totul va iesi bine macar acum. Holurile erau goale... era o liniste extraordinara. L-am gasit destul de repede pe Colton si m-am dus destul de pregatita sa vorbesc cu el.

-Colton...am spus apropiindu-ma de el.

-Ce vrei?spuse Colton. Lasa-ma-n pace! Vreau sa raman de unul singur! Nu ca nu as fi ramas deja... daca ai venit sa-mi spui ca-ti pare rau pentru ceea ce s-a intamplat cu Amanda, sa stii ca iti pierzi timpul! Nu vreau sa aud nici un cuvant!

-Calmeaza-te, Colton! Stiu ca e greu... dar ceea ce am eu de zis te va face foarte fericit!am spus eu, asigurandu-ma ca nu aude nimeni.

-Intelege ca nu ma intereseaza!zise Colton pregatindu-se sa plece... s-a intors cu spatele la mine.

-Nu te intereseaza nici daca iti spun ca e legat de Amanda? Daca ti-as spune ca e in viata, ca e bine si ca le pregateste tuturor o surpriza?am spus zambind. Probabil ca nu ma crezi, dar te pot duce la ea!

-Ai spus ca nu e nici urma de ea!zise Colton intorcandu-se spre mine.

-Am spus!am zis eu. Dar nu-mi aduc aminte sa iti fi demonstrat asta! Te voi duce la ea diseara... mai intai, sa ne asiguram ca toti sunt aici, protejati de cei din haita! E datoria noastra sa ii protejam!

Colton a dat aprobator din cap. Curand, a venit si seara. Luna isi facuse loc pe cer o data cu stelele stralucitoare. Cu totii eram sub acoperisul scolii. Ne-am impartit cu totii pe cate un etaj... erau doua etaje plus parterul. Fiecare elev si-a asezat lucrurile in clasa in care se desfasurau de obicei orele de curs. 

Am mutat si remutat bancile, astfel incat sa fie destul de mult loc pentru toata lumea. Dupa aceea, ne-am impartit. La parter, vor sta de paza Rachel si Eddie. La primul etaj, vor ramane Stephanie cu Daniel, iar la al doilea etaj Anya cu Stephen. In curtea scolii, vor sta Crystal si Jack, bineinteles. 

-Dar tu si Colton unde veti sta?intreba Crystal.

-Dar tu si Colton unde veti sta?intreba Crystal

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

-Geniala intrebare... noi... vom merge in afara scolii!zise Colton. Vom sta de paza sa va anuntam daca se simte vreun pericol venind! E bine asa?

-Foarte bine! Toti la treaba acum!zise Stephen.

Fiecare si-a ocupat locul. Am iesit cu Colton foarte grabiti, trantind poarta scolii. Am plecat direct in padure. Ne-am aventurat in ea, uitandu-ne prin fiecare coltisor al acesteia... nici urma de vrajitoarea noastra. Ma intrebam unde disparuse. Colton m-a intrebat daca am gasit ceva si i-am spus ca nu.

Eram dezamagita de mine insami. Mi-am aprins lanterna de la telefon, crezand ca nu vad bine... dintr-o data, am simtit miros de sange. Colton a ridicat din sprancene. Si-a aprins si el lanterna de la telefon. O picatura de sange i-a cazut direct pe nas. Ne-am uitat amandoi in sus, spre crengile copacului. Ne-am indreptat telefoanele cu lumina spre ele si ne-am speriat de moarte.

Cadavrul Lorei era chiar deasupra noastra, ars si pe jumatate desfigurat. Ne-am dat seama ca era ea doar dupa miros. Am luat-o la fuga amandoi urland de spaima. Ne-am oprit dupa ceva timp, respirand obositi. 

-Ce naiba a fost asta?!spuse Colton gafaind. 

Ne-am linistit putin. Atunci, am simtit pericolul. Cineva venea spre noi. Ne-am pus spate in spate, fiind gata sa ne aparam unul pe celalalt orice ar fi. Din partea stanga, a aparut din nou cea cu gluga (oare cine), insotita de wendigo si de doamna Sky. Amanda avea arcul in mana, gata sa traga. Doamna Sky invartea printre degete o lumina usor orbitoare, iar Alexandra avea coltii scosi.

-Amanda?spuse Colton.

-Alarma falsa!spuse Amanda lasand arcul de o parte... Alexandra redeveni umana, iar doamna Sky isi stinse degetele... Amanda veni tinta spre mine si imi trase doua palme. Idioata naiba, ce ti-am spus eu sa faci?! 

-Amanda, sunt eu! Colton!zise Colton. In mine nu ai incredere? Anne doar mie mi-a spus pentru ca i-a fost mila! Nu pot sa cred ca a avut dreptate... nu imi vine sa cred ca te vad in fata mea teafara si nevatamata!

Tânăra VrăjitoareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum