Tânăra Vrăjitoare

Capitolul 10

M-am dus la ora linistita, asteptand nerabdatoare sa vina pauza pentru a vedea cum s-a descurcat Denisse azi la ora de sport. Stateam linistita in banca, invartind pixul printre degetele mainii drepte. Anne se uita la mine din banca din spate destul de mirata, nestiind incotro ma gandeam.

***Perspectiva lui Denisse***

Am acceptat sa vin la scoala. Destul de ciudat, dar adevarat. Stateam pe marginea terenului de sport impreuna cu Rachel si Stephanie. Imi legam sireturile, cand cineva a inceput sa fluiere chiar in fata mea. Mi-am acoperit urechile, strigand la el sa inceteze. Ma deranja foarte tare zgomotul acela.

-Cine naiba esti tu si ce cauti in mijlocul terenului de sport? Locul tau este fie pe banca, fie AFARA DE AICI!!!striga el... am ridicat capul, uitandu-ma la el. TUU....spuse el cu gura cascata. Tu ce cauti aici??? Scot telefonul si sun imediat la politie! ELEVI, PARASITI TERENUL ACUM! ORA DE ASTAZI O VOM FACE IN SALA!!!

-Nu, domnule Perrie! Nu va alarmati asa... totul este in regula! Denisse... a fost... eliberata! Ea nu este nebuna. In plus, este doar o adolescenta care s-a inscris la o noua scoala! Are dreptul sa se integreze si sa invete la o scoala normala!zise Rachel. Dati-i o sansa!

-O sansa la ce, Rachel? Sa ne omoare?zise el.... domnul Perrie... mi se parea usor infricosat de mine, insa nu intelegeam de ce.

-Nu, Rachel! E in regula... domnul Perrie are dreptate! Este o greseala! Eu nu am ce cauta aici!am spus eu, ridicandu-ma in picioare uitandu-ma foarte sugestiv la domnul Perrie... simteam ceva in neregula in legatura cu el.

-Nu te apropia de mine, psihopato!zise domnul Perrie facand cativa pasi in spate.... scoase telefonul si telefona rapid la politie... Stephanie s-a enervat foarte tare, luandu-i telefonul din mana... era insa prea tarziu, apucase sa spuna ce avea de spus. STEPHANIE KINGMAN! TE DAU AFARA DIN ECHIPA!

-Tu cine te crezi? Nici macar nu esti tu profesorul nostru!tipa Stephanie aproape luandu-l la bataie.

Rachel a prins-o de maini, incercand sa o stapaneasca. I-a strigat pe baieti. Colton veni insotit de Eddie, Jack si Daniel, intreband ce se intampla. Rachel a aruncat-o pe Stephanie spre ei, facandu-le semn sa o ia de acolo. Domnul Perrie a inceput sa fluiere cateva secunde continuu, iar eu m-am pus in genunchi, implorand sa inceteze. Toti baietii din echipa se uitau la noi.

-BAIETI! NU O LASATI PE DENISSE SA PARASEASCA TERENUL PANA NU AJUNGE POLITIA!striga el... toti baietii s-au strans in jurul meu, imbrancindu-se si vorbind foarte tare unii peste altii.

Domnul Perrie statea langa mine si se uita oarecum mandru de ceea ce se intampla. Colton insotit de Eddie si Jack au incercat sa isi faca loc printre ceilalti si sa ajunga la mine. Dintre ei, s-a auzit Colton spunandu-le sa o anunte pe Amanda. Stephanie scoase telefonul din buzunar si tasta grabita un mesaj.

***Perspectiva Amandei***

Ascultam cu mare atentie ceea ce spunea profa. Brusc, am simtit telefonul vibrand in buzunarul pantalonilor. M-am uitat in jur pentru a fi sigura ca nimeni nu ma vede. Am scos telefon din buzunar, uitandu-ma sa vad cine era. Aveam un mesaj de la Stephanie. L-am citit foarte repede in gand:"Hei, stiu ca esti la ora, dar avem o problema foarte mare! Domnul Perrie a chemat politia sa o ia pe Denisse, iar acum nu putem ajunge la ea din cauza baietilor din echipa ce o inconjoara! Avem nevoie de ajutor!"

-Ce s-a intamplat?sopti Anne din spatele meu.

-Fetelor... este totul in regula?intreba profa uitandu-se spre mine si Anne. Va este ceva neclar din ceea ce am spus?

-Doamna, ma scuzati!am spus eu. Ma simt putin cam rau... imi dati voie sa merg pana la cabinetul medical cu Anne?

-Oh, de ce nu ai spus asa? Prea bine, fetelor! Mergeti in liniste!spuse profa.

M-am ridicat si am iesit impreuna cu Anne, dandu-i telefonul sa citeasca si ea mesajul. S-a luat cu mainile de par, spunand ca nu ii vine sa creada. Era numai vina mea, fusese o idee foarte proasta sa o scoatem pe Denisse in public. Am iesit foarte repede din scoala, fugind in graba spre teren.

-DENISSE!am urlat intrand pe teren... toata echipa navalise pe ea.... domnul Perrie statea langa, fara sa actioneze. INDEPARTATI-VA DE EA!

-Amanda, ajuta-ma!tipa Denisse aproape plangand.

-Avem musafiri!striga domnul Perrie razand. Amanda Garcia... si Anne Walker! Ce surpriza placuta sa va vad! Voi erati ciresele de pe tort!

-Domnule Perrie, dumneavoastra nu stiti in ce ati intrat! Lasa-ti-o pe Denisse Emerson in pace, iar lucrurile vor fi in continuare normale!spuse Anne foarte agitata... domnul Perrie a inceput sa rada aproape pana la lacrimi... s-au auzit apoi sirenele unor masini de politie.

-Amanda, ce ne facem?zise Colton.... toti prietenii mei se uitau la mine, asteptand sa fac ceva... doar eu puteam actiona.

-Asta!am zis eu pocnind din degete... toata lumea a tacut din gura, oprindu-se in locul in care se aflau, ca statuiile... nimeni nu putea misca nici un deget... puteau doar sa-si foloseasca organele de simt.

Mi-am facut apoi loc printre ei si am luat-o pe Denisse pe sus. Politia era deja la poarta scolii, asa ca noi am iesit cu Denisse prin spate. Portile erau incuiate, nu puteam iesi din scoala. Imi puteam folosi puterea sa scapam din aceasta situatie, dar Anya si Stephen inca erau in scoala si puteau ramane in pericol. Le-am dat mesaj spunandu-le sa gaseasca o cale sa plece de la ora si sa ne intalnim in biblioteca.

Am luat-o la fuga cu toti dupa mine, in drum spre biblioteca. La un moment dat, soneria a inceput sa sune, apoi s-a oprit. Vocea serifului se auzea prin ea spunand:"Catre toti elevii acestui liceu! Orele de curs vor fi astazi amanate din probleme destul de grave si importante! Politia va roaga sa plecati acum pentru a ne usura munca! Multumesc anticipat!"

In cateva secunde, holurile s-au umplut de elevi. Toti se imbulzeau, gata sa plece. Ne-am oprit pe hol, asteptandu-i pe Anya si Stephen. Stateam linistiti, cand spre noi veneau niste politisti, asa ca am luat-o la fuga spre biblioteca. Politistii ne-au pierdut urma pentru cateva minute, timp in care noi ne-am dus la biblioteca.

Ne-am ascuns printre rafturi. Intr-o secunda, cu viteza luminii, au aparut Stephen si Anya chiar in fata noastra. Eram cu totii stransi in acelasi loc.

-Ce Dumnezeu se intampla?zise Stephen. Stateam linistit gata sa mananc guma de sters... cand dintr-o data imi vibreaza telefonul si il aud pe serif la sonerie! Cu ce am gresit, oameni buni? Nu pot manca si eu linistit?

-Stephen, nu avem timp de glume!zise Eddie. Acum,trebuie sa o salvam pe Denisse!

-Oh, la naiba! Nu inca una! Mai intai, Lora... acum Denisse? Noi doar am eliberat-o! De aici incolo, cred ca nu trebuie sa mai intervenim noi! Vom ajunge la inchisoare!zise Stephen. Pentru voi, asta nu conteaza deloc?

-Hei, amice! Ia asculta-ma tu pe mine mai bine! Daca nu era Anya sa se indragosteasca de tine, tu erai mort pana acum o data cu ceilalti vampiri! Asa ca baga-ti minitile in cap si asteapta sa fi si tu bagat in seama! Nu ti-a cerut nimeni parerea! Te puteam lasa sa fi prins si dus la inchisoare! Acum, fie faci cum si ce ti se spune, fie suporti consecintele!zise Stephanie.... Stephen se uita foarte urat spre ea.

-Prieteni, calmati-va!zise Colton intervenind intre ei.