Capitolul 1

171 18 2
                                    

-Ok...dacă află mama unde sunt...
-Calmează-te,Hixey!
-Da,n-o să afle!
-Ușor de zis,Conan...pe tine te lasă..oriunde!
-Pff...dacă spui tu! Oricum nu o cunoști pe mama atât de bine și nu știi de ce e capabilă.
Hixey dădu ochii peste cap la spusele lui Conan,dar continuă de parcă nimic nu s-a întâmplat.
-Până la urmă,ce e locul ăsta?
-Păi..ruine,presupun.Am auzit că e interesant pe aici și destul de infricoșător, spuse Kindra calmă,încercând să își stăpânească chicotelile.
-Deci vrei să spui că n-ai mai fost pe aici niciodată?!
-Mereu stresată...
-Ok scuză-mă că-mi pasă de viața mea! spuse Hixey încercând să se calmeze.
-Hai,gata!Terminați!intervine Conan,despărțindu-le.
-Hai să facem ceva amuzant!sări Kindra entuziasmată de propria-i idee
-Cum ar fi..?
-Asta!
-Hei!!Dă-mi cărămida de telefon înapoi!se enerveaza Hixey.Nu e amuzant deloc!!
-Ups!exclamă Kindra, scăpând telefonul lui Hixey peste gardul unei clădiri abandonate.
-Du-te după el!spuse Hixey destul de evervata de gestul prietenei sale.
-Doar dacă veniți și voi cu mine!
-Ok,haide..suspină Conan
Cei trei intrară împreună în grădina unui bloc pustiu. Erau plante moarte si diferite obiecte aruncate la întâmplare de foști posibili locuitori. Greu de crezut că cineva ar fi putut locui într-un astfel de loc...complet izolat.Dintr-o dată,cu toții uitaseră ce caută defapt în grădină și se lăsară conduși de Kindra,care înainta spre capătul grădinii.
-Atât de departe l-ai aruncat?tresări Conan când realiză că au străbătut întreaga grădină.
-Ăm..nu..nu știu..dar..se fâstâci Kindra,neștiind cum să explice ce tocmai îi stătea în față.
-Ce e aia?observă și Hixey
-Deci la asta te holbai!realiză Conan.O..trapă?
-Hai s-o deschidem!sugeră Kindra,mereu curioasă și dornică de aventură.
-Mai bine nu!Cine știe ce cadavre găsim pe acolo!
-Haide,Hix!Ce se poate întâmpla?
-Daa,haide Hiiix!repetă Conan,încercând să o convingă.
-Fie..hotărî Hixey cu o ușoară reținere.
Trapa arăta îngrozitor.Straturi peste straturi de rugină acopereau întreaga suprafață,iar mânerul părea că se va desprinde oricând.Aerul misterios pe care îl deținea această trapă le imprima tuturor în inimă o urmă de frică.
Kindra își luă inima-n dinți și trase cu putere de mâner,trapa deschizându-se astfel cu un scârțâit deranjant.Înăuntru se puteau observa câteva trepte la intrare,in rest,beznă.
-Eu nu intru acolo!exclamă Hixey.
-Hai totuși să vedem ce e înăuntru!insistă prietena sa.
-Vin eu,Kindra.îndrăzni Conan.
Cei doi pășiră încet pe treptele murdare,afundându-se din ce în ce mai adânc în întuneric.
-Ok..vin și eu..spuse Hixey,fiindu-i mai mult teamă să rămână singură în grădina misterioasă.
Aerul se rarefia la fiecare treaptă înaintată,emoțiile creșteau,iar drumul părea că nu se mai sfârșește.
-Nu vi se pare că ne afundăm cam mult?sparse Conan liniștea mormântală.
-Ar trebui să ne întoarcem.se plânse Hixey
-Nu,uitați,o lumină!spuse Kindra șoptit,nerebdăroare fiind să ajungă în capăt.
Într-adevăr,forma scărilor se putea distinge,drumul scurtându-se.
Odată ajunși la finalul scărilor,cei trei prieteni fură surprinși să dea peste un tunel,în capătul căruia se afla o imensă poartă.
Pe măsură ce înaintau,puteau sesiza o umbră într-un colț înunecat.Era un bărbat înalt,puțin încovoiat,cu o figură plictisită,într-un costum din latex.Acesta se apropie și foarte calm,le adresă o întrebare.
-Plecați sau rămâneți?
-Poftim?întrebă Conan.
-Off..nou-veniții ăștia..greu pricep.spuse bărbatul mai mult pentru sine,apoi continuă,la fel de plictisit.E șansa vieții voastre.Dacă intrați,puteți ajunge departe,dacă luptați,bineînteles,iar dacă plecați,vă voi injecta cu acest ser și veți uita ce s-a întâmplat în ultimele 10 minute.Simplu.
Cei trei se uitau unul la celalalt,neștiind cum să reacționeze.
-Haideți,alegeți,n-am tot timpul la dispoziție.
-Putem să ne sfatuim...încercă Conan să întrebe,însă fu întrerupt de Kindra.
-Rămânem!
-Perfect!tresări bărbatul și scoase o cheie din buzunar.
Poarta se deschise cu un scârțâit,iar paznicul îi invită înăuntru.
-Pe aici,vă rog!Mergeți la recepție și vorbiți cu doamna aceea draguță.spuse,făcându-i cu ochiul,iar aceasta dădu ochii peste cap,zâmbind.
Încăperea era modernă,foarte curată.Pereții erau negri,dintr-un fel de sticlă,decorați cu diferite portrete,printre care și cel al unei femei extrem de ciudate,cu un zâmbet malefic.
În drum spre recepție,Conan si Hixey încercau să pară cât mai calmi,deși era clar câtă furie ascundeau.
-Ce e?izbucni Kindra.
-Ce e??Nici măcar nu te-ai consultat cu noi!explică Hixey.
-L-ați auzit și voi!E șansa vieții noastre!
-Și de ce mă rog ar trebui să ne încredem într-un paznic,dintr-un tunel,dintr-o trapă,dintr-o grădină ciudată,dintr-un bloc abandonat?!izbucni și Conan.
-Poate unii nu vor să-și riște viața,te-ai gândit la asta?adăugă Hixey.
-Hei,nu e momentul să vă contraziceți.spuse o doamnă din spatele unei tejghele,înștiințandu-i ca au ajuns la recepție.Acum este momentul când aveți nevoie unul de celălalt,mai mult ca niciodată.Această experiență poate fi cea mai bună din viața voastră...
Kindra le aruncă priviri celor doi.
-Sau cea mai rea..continuă recepționista.
Conan și Hixey îi dădură Kindrei același tip de privire.
Era o femeie blondă,cu ochi albaștri și părea cufundată în costmul său office cu două mărimi mai mari.
-Numele vă rog.
-Kindra Archer.
-Conan Hall.
-Hixey O'Connor.
-O luați pe acea ușă ,vă rog.Acolo vă va îndruma colegul meu.spune și zâmbește încurajator.
Ușa se deschise cu senzor,iar înăuntru,zeci de adolescenți cu vârstele cuprinse între 16 și 18 ani discutau,umblau de colo-colo,unii emoționați,alții liniștiți.Odată ce Hixey,Kindra și Conan au început să înainteze în încăpere,toți ochii au fost ațintiți spre ei.Majoritatea încercau să pară duri si puternici,privindu-i arzător,însă ei nu se lăsau impresionați.
-Voi!Voi de acolo!Nou-veniții!strigă un bărbat din celălalt capăt.
-Noi?întreabă Hixey.
-Da,voi!răspunse bărbatul.Veniți aici!
Cei trei se conformează și ajung în capătul sălii,în continuare urmăriți de adolescenții echipați ca pentru război,însă cu mult mai modern.
-Haideți să va explic,începe bărbatul.Voi.Voi toți.Sunteții noii recruți.Va trebui să luptați unii cu alții,ca la final să rămână o singură echipă câștigătoare.DAR!țipă el.Veți lupta atât cu cei de rândul vostru,cât și cu cei din "Abis".
-Abis?întreabă Hixey curioasă.
-Abisul e o denumire pentru locul unde ajung cei care eșuează în această bătălie.Înainte să înceapă lupta,veți fi injectați cu o soluție,astfel încât cei care "mor" în luptă vor fi transportați,iar rănile se vor duce,datorită serului,deci practic vor..învia..și se vor trezi într-un loc teribil,adică Abisul,unde vor trebui să supraviețuiască.Pe langă asta,scopul lor este să ajunga rang 1,prin lupte,moment în care le este oferită o a doua șansă și dau dinnou proba,exact cum o veți face și voi și veți concura și împotriva lor.Însă ei nu vor mai fi injectați:odată ce mor,mor de-a binelea.
-Și cat durează să ajungi rang 1?întreabă Conan.
-Depinde de la recrut la recrut.La majoritatea durează 2-3 ani,deci nu mai au parte de Academie,care durează 2 ani.Dar există și cazuri rare în care poate dura și un an.
-Stați..Academie?întreabă Kindra.
-Academia Condor.Cei ce câștigă bătălia merg la Academie,unde învață tehnici,strategii,se antreneaza...
-Pentru?îl întrerupe Hixey.
-Pentru proba finală,bineînțeles.
-Dar cei din Abis?Dau direct proba finală?întreabă Conan nedumerit.
-Ajungi în locul acesta într-un anumit an , dar să zicem că ajungi în Abis și îți ia 2 ani să ajungi rang 1,nu apuci Academia,pentru că se calculează de cand ai ajuns aici și ai participat la bătălie și cum Academia ține 2 ani câte o serie de recruți,iar tu ai stat tot doi ani în Abis și reușești,dai direct proba finală,fără alte pregătiri.
-Iar dacă stai un an în Abis,mai ai un an de Academie.se lămurește Hixey.
-Exact!Acum.Uitați cheile de la compartimentul vostru.Aveți grijă cu cine vă aliați în luptă!
Spune și se îndreaptă spre alți recruți.
-Ce mai explicații..spuse Hixey sarcastică.
Compartimentul era tehnologizat,dar în același timp confortabil,dotat cu 2 paturi ,diferite tipuri de mobilă și o baie destul de spațioasă.
-Acum ce?întreabă Conan.
-Ne echipăm și mergem să explorăm împrejurimile.sugerează Kindra.
-Nu ar trebui să începem antrenamentul?întreabă Hixey
-Ne găsesc ei,spune Kindra,luându-și echipamentul,apoi intră în baie.
Între timp,Conan și Hixey discutau.
-În ce ne-am bagat,Conan?
-Om trăi și-om vedea,asta dacă om trăi...
- Dacă...spuse Hixey destul de îngrijorată.

Hei! Aceasta este prima noastra carte publicata! Sper sa va placa. Va asteptam ideile, sugestiile si parerile! Cu toata sinceritatea. Puteti apasa si mica steluta de jos care ne motiveaza sa continuam.

Distribuție:
Cara Delevingne-Kindra Archer
Lily Collins-Hixey O'Connor
Cody Saintgnue-Conan Hall

More Than SurvivorsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum