More Than Survivors

Capitolul 10

-Academie-
Hixey trebuia să ia într-un fel legătura cu cei din Abis. Avea nevoie de Quinton pentru asta, dar nu ştia dacă se putea baza în totalitate pe el. Dar trebuia să îşi asume un risc, pentru că se schimbase. Era doar o fată cu inima cicatrizată. Singură. Speranța care ardea cândva în adâncul ei atât  de tare se stinsese. Uşor, uşor. A încercat mereu să fie fata aia bună, veselă, pritenă cu toată lumea, dar eşti luat de prost la un moment dat. Doar pentru că era tăcută, nu însemna că era şi oarbă.
Îl văzuse pe Quinton discutând cu un tip. Îl luase de mână şi îl trase până în colțul holului.
- Trebuie să mă ajuți! Nu îmi pasă că nu vrei, că poate o să fim prinşi...singurul lucru pe care îl vreu este să îmi apăr pritenii dincolo de ecran , spuse aceasta fixându-şi privirea asupra ochilor lui căprui. Acesta o privea uimit. Unde dispăruse fata aceea blândă?
- Deci...mergem sau nu? zise acesta îndreptându-se către camera de unde aveau să ia legătură cu  Abisul, mai mult sau mai puțin.
Mergeu cot la cot. Se pare că pritenul ei mai fusese pus într-o situație asemănătoare. Pe holul principal, Hixey observase nişte persoane care nu îi erau tocmai prietenoase. Palmele începuseră să îi transpire, iar inima era gata să-i sară din piept şi să o ia la goană. Erau Breeze şi Achelle. Nu o văzuseră pe Hixey venind, deci mai avea o şansă să treacă ?fără să dea cu ochii de mutrele lor indignate şi furioase. Doreau răzbunare, dar până la urmă aveau același scop, să îşi readucă prietenii în Academie. Să le țină pumnii şi să le transmită energie pozitivă lor...oriunde s-ar afla. 
Hixey stătea în spatele lui Quinton, dar ținând capul în sus, mândră. Până la urmă se schimbase. Gata cu fetița speriată de bombe. Era o bombă.
Era gata să scape de ei, da se auzise o voce.
- Ai scăpat de data asta! Dar în proba definitorie o să mori, transformându-te într-un ucigaş, urât, zise Achelle plină de furie, citindui-se pe față durere şi disperare.
- Crezi că eu sar în sus de bucurie? Prietena mea e acolo! țipă aceasta verde de furie. Şi e doar din cauza voastră! Ar fi putut lupta, chiar şi fără ajutorul vostru! zise stăpânindu-şi lacrimile amare.
- Mave a făcut-o pentru tine! Nu pentru noi. Ar trebui să fi recunoscătoare că nu ai murit când ai avut ocazia, nu ai fi rezistat nici o zi în Abis, zise Breeze dând să plece, dar Hixey îl apucase la timp de mână, astefel trăgându-i o palmă care îi zdruncinase mintea inexistentă.
- Şi voi? Sunteți doar nişte fugari care au făcut o alianță. Crezi că te-ai fi descurcat...v-ați fi descurcat? zise aceasta luându-l pe Quinton de braț, îndepărtându-se de cei doi.
După câteva minute, ajunseseră la o cameră cu monitoare, la fel ca cea din sediul din care provenea Hixsey.
- Nu cred că vom putea să luăm foarte rapid legătura cu ei, dar măcar vom încerca, spuse Quinton privindu-i buzele roşiatice ale fetei care îi sucise mințile din primele zile.
- Apreciez, zise aceasta îndreptându-se către un centru de comandă. Verificau împreună înregistrările din ultimele  24 de ore. Spera din toată inima că îi va găsi pe cei doi luptători, dar de fiecare dată se descuraja. Abisul era un loc uriaş, necunoscut iar camerele surprindeau o porțiune limitată de teritoriu, acestea afându-se la cinci metri depărtare una de alta.
Dar cu puțin timp înainte să renunțe, văzuse o fată înaltă, brunetă, cu o statură atletică încercând să imobilizeze un tip. Hixey scoase un țipăt, astfel Quiton apropiindu-se speriat de aceasta.
- Ea e? zise el fixându-şi privirea asupra ecranului.
- Da...chiar ea. Spuse Hixey tristă, dar totuşi uşurată. Ăla e Ryker, spuse surâzând, se pare că se înțeleg.
- Dar se luptă! spuse băiatul surprins de atitudinea calmă a fetei de lângă el.
- Nu...se integrează. Să mergem, nu putem face nimic aici. Va trebui să găsim altă soluție pentru a comunica.
I se luase o pietricică de pe inimă. De prima dată când Pierce le conduse pe amândouă spre camera calculatoarelor, iar Kindra îl văzuse pe Ryker, îşi dăduse seama că ceva în interiorul prieteni sale se aprinse. Ştia că băiatul avea să o protejeze, o simțea. Nici ea nu ştia ce o făcea să fie atât de sigură, dar nu avea dubii. O ştia.  Dar mereu era ceva care să o îngrijoreze.  Urmau meciurile, iar Kindra putea să fie omorât în orice moment.
Nu. Nu. Trebuia să fie încrezătoare. Neînfricată. O soluție. Era deşteaptă, putea găsi soluția , chiar şi pentru cele mai grele ecuații.
- Trebuie să transmitem un semnal. Pentru Ryker. Trebuie să cerem ajutorul cuiva care a fost în Abis. Sigur va şti toate trucurile! zise aceasta radiind de fericire.
- Ok Hix! Voi fi alături de tine. Împreună putem să avem grijă de prietenii tăi, zise Quinton.
Stăteau amândoi față în față. În mijlocul holului întunecat. Singura sursă de lumină fiind sufletele lor care erau pline de bunătate. Sperau, iar asta era cel mai important lucru.