More Than Survivors

Capitolul 16

-Academie-

Era atât de nervoasă. Cotrobăise prin tot institutul pentru a-l găsi pe băiat. Ar fi putut fi deja aruncat în Abis. Pumnii îi erau încleștați, fața îi era roşie de mânie. Nu ştia unde puteau fi, dar trebuia să îl găsească pe cel care a făcut-o...pentru că avea să plătească foarte, foarte scump.

Era în holul principal. Destul de târziu pentru o plimbare, deoarece trebuia să fie în compartimentul ei. Dar sincer, mai bine pedepsită decât obligată să nu îşi ajute prietenii. Stătu ascunsă minute bune până şi ultimul gardian să îşi înceapă patrularea. Puțin cam proşti ar fi zis. Lăsau unul dintre cele mai importante locuri nesupravegheate. Se bazau pe faptul că niciunul dintre învățăcei nu ar fi încălcat regulile. Sigur, niciunul?
Hixey stătea înghesuită într-un colț întunecat al încăperii. Trebuia să verifice camerele de luat vederi pentru a descoperi "vipera". Voia să vadă ultima persoană care a intrat în birolul Angelei. Butona tastatura calculatorului în disperare. Era foarte agitată,iar lucrul acesta îi reducea dexteritatea.
Furia o acaparase în întregime. Avea atâtea emoții.
Apăsă play pe filmare. O derula până la ora petrecerii, 22:30.
- Ok, ok, ok...haide...haide...bingo! spuse aceasta cât mai încet. Camerele surprindeau discuția între Angela şi o fată. Era blondă, destul înaltă şi fața îi era pistruiată. Discuția dintre ele durase aproximativ cinci minute pe ceas. Până când Angela se ridicase şi porni în grabă spre locul petrecerii secrete. Oprise filmarea şi mări imaginea pe fața tipei, apoi pe costum. Nu avea numele scris. Trebuia să meargă o dată şi o dată în compartiment...nu? Aşa că derula în continuare filmarea. Ajunsese atunci când Quinton, Maggie şi ceilalți fondatori au fost luați pe sus de către paznici. Îi urmărise cu atenție. Blonda stătea cât mai departe de ei , cât să nu fie bănuită.
Gorilele Angelei îi duseseră într-o parte întunecată a institutului. Camera nu mai înregistra de acolo. Se pare că voiau cu orice preț să păstreze liniştea în legătură cu lucrurile petrecute de partea cealaltă.
Hixey era speriată. Dar o urmărise în continuare pe fată.
Tipa se oprise la al treilea etaj. Intrase în compartiment cu un zâmbet malefic pe față.
- O să îți şterg zâmbetul ăla chiar dacă e ultimul lucru pe care îl fac. Compartimentul 523. Bun, acolo mergem.

Mergea cu paşi mărunți pe carpeta care acoperea gresia. Ştia că se patrula aşa că nu voia să facă nici pic de zgomot. Etajul unu, etajul doi şi...
- Trei! Să îți spui rugăciunea...zise Hixey cu un zâmbet maniac pe față.
Stătea în fața uşii înghețată. Poate se înşela. Poate fata era nevinovată. Probabil că furia pe care o simțea în interior îi influențase gândire. Dar, avea să îşi asume orice întâmplare pentru oamenii care au făcut-o să uite în ce loc mizerabil se afla.
Luase o gură mare de aer. Se năpusti asupra uşi. O împinse cu piciorul şi o trânti se perete.

Ochii îi rămaseră cât cepele. Nu ştia în ce parte să se uite mai întâi. Işi plimba privirea de zici că tocmai se drogase.
- Ce...ce...spuse bâlbâindu-se. Işi închise ochii, luând o gură de aer. Ce se întâmplă? zise în cele din urmă. Se uita ca la cai străini la cei din încăpere.
- Hix! sări Maggie pe ea, trântind-o pe podea. O strângea tare la piept. Tipa era un fel de Kindra. Doamne! Mulțumesc Domnului că ai continuat să ne cauți.
- Trebuie să îmi spuneți ce se întâmplă. Parcă toți vă feriți de mine! spuse ea bucuroasă, tristă şi furioasă. Toate în același timp. Nu sunt o turnătoare, nu sunt nepoata fondatoarei...nu sunt Angela.
- Ştiu...ştim asta, dar nu puteam să te băgăm şi pe tine în toate astea. Deja Angela te crede o răzvrătită şi nu prea te suportă. Sigur te-ar fi aruncat în Abis până acum.
Hixey zâmbi la spusele prietenei sale. Se pare că aveau un scop bine pus la punct. Roşcata se uita prin încăpere, căutând pe cineva. Era puțin, doar puțin alarmată.
- Unde e Quinton? zise aceasta anilizând încăperea cu atenție.
Până ce Maggie să-i răspundă, simți o mână greoaie pe talia ei. Îşi întoarse capul sfioasă şi fu întâmpinată de buze dulci. Buzele lui. Îl cuprinse într-o îmbrățişare călduroasă care emana iubire şi o dorință aprigă de răzbunare, pentru că îi provocase atâta îngrijorare.
- De ce nu mi-ai zis? Aveam de gând să o iau la bătaie pe tipă, țipă aceasta la băiat.
- Ok, scuze.zise Quinton abținându-se să nu râdă. Dar ți-a spus Meg tot ce trebuia.
- Nu tot...hai! Să auzim! De ce ați făcut asta? Cu se scop? zise ea aşezându-se pe pat privindu-i pe toți din cameră aşteptând să îşi deschidă gurile.
- În primul rând, ea. spuse Meh aratând spre blondă. Ea e una dintre  fondatori. Hixey era puțin surprinsă, deoarece o credea "vipera".
-În Academie, continuă  Quinton, există un loc, separeu, unde sunt duşi cei care greşesc pentru a li se spune pedeapsa.
-Deci totul a fost plănuit.Ați vrut să fiți descoperiți pentru a explora partea întunecată a Academiei.Și în același timp m-ați testat!realiză roșcata.
- De data asta am scăpat uşor, dar încă o singură abatere şi...
- Out! țipă Quinton făcâbdu-i pe ceilalți să chicotească. Pentru o petrecere, pentru că doar de una ştie...am fost suspendați de la antrenamente două săptămâni.
- Mai bine, oricum nu aveam de gând să mai trec pe acolo prea curând, având în vedere că nu ne ajută cu nimic. zise Maggie fără nicio emoție pe față. Ce? Nu ştim să luptăm?
- E din în ce în mai naşpa aici, spuse Hixey lăsând capul în jos.
- Ce-i Hix? Ce te supără? spuse blonda de lângă ea. Părea foarte drăguță.
- Îmi dau seama că doar din cauza ei am ajuns în asta. spuse conștientizând după cele spuse. Nu asta...nu asta am vrut să zic...doar că...
- Doar că nimic! o întrerupse Quinton, privind-o dezamăgit. Acum...ar trebui să ne întoarcem în compartimentele noastre. E târziu, iar patrulările nu au încetat.
- Da, ar trebui să merge. Spuse şi Maggie destul de tensionată.
Uşa se auzi trântindu-se şi mai tare decât o făcu Hixey.
- Avem probleme! spuse Beatrix alarmată, purtând o grimasă foarte, foarte îngrijorată.
Se uitată toți unii la alți. Era ceva legat de Abis. O simțeau.