More Than Survivors

Capitolul 8

Era întuneric. Un aer rarefiat îşi făcea simțit prezența în nările ei. Textura locului unde fusese pusă după probă, era aspră şi avea un miros groaznic.
Simțind că nu mai putea respira, Kindra se ridicase încet de pe pământul rece. Era înconjurată de copaci, iar îndepărtare se zărea o casă abandonată, distrusă, din beton care putrezise cu timpul. Îşi întorcea capul dintr-o parte în alta , verificând dacă este privită de cineva. După ce cercetase cu privirea locul în care se afla, observă speriată că avea alte haine. Nici nu vru să se gândească. Era îmbrăcată cu un tricou negru mulat, o pereche de pantoloni ,tot negrii şi o pereche de botine de aceeași culoare. Lângă ea se trezise cu un rucsac foarte mare. Îl verificase în detaliu: mâncare pentru câteva zile, un briceag, un cuțit, un set de schimburi, bandaje, o sticluță de ser, o funie şi o batistă pe care şi-o legase de încheietura mâinii.
- Tot aici am ajuns până la urmă! spuse Kindra schițând un zâmbet cât se poate de sincer.
Cei care se ocupaseră de ei pentru a ajunge în Abis nu voiau să moară în afara meciurilor, să se omoare între ei...doar să fie omorâți. Ironia sorții.
Kindra îşi luase ghiozdanul în spate şi porni încrezătoare către casa care îi stârnea un interes periculos. Se gândea la faptul că îşi părăsise prietena şi nici nu apucase să îi spună că o iubeşte. Dar ştia că va face tot posibilul să o vadă şi să o asigure că se vor revedea cândva.
În timp ce mergea , Kindra zărise un tip care încerca să facă un foc. Poate era bine să îşi facă aliați. Avea să petreacă mult timp în Abis şi voia cât de cât să îşi facă un amic...dacă nu era posibil un prieten. Totuşi credea că o să înnebunească captivă într-un astfel de loc, dar totuşi era doar prima zi.
Se apropria de băiat tot mai mult. Când acesta se întoarse, inima i-o luase razna. Simțea cum un val de bucurie îi invadase din ce în ce mai mult inima. Fugise cât de repede putu, să nu îl piardă şi pe el. Să îşi aline suferința pe umărul lui, să se împace cu ideea că pierduse de data asta. Dar nu voia să se mai gândească, să îşi taie singură craca de sub picioare. Avea o nouă casă, un nou viitor în față şi un alt scop de o mie de ori mai important. Kindra era să cadă împiedicându-se de câteva ori. Când el nu fusese atent, Kindra îi sărise în spate îmbrățişându-l strâns.
- Kindra! Doamne! Mi-a fost aşa dor de tine! țipă Pierce din toți plămânii.
- Noi suntem bine Pierce, Hix, eu şi acum tu! spune şi îl ia în brațe fericită, că prietenul ei este în viață.
- Mă bucur, acum trebuie să mai explorăm puțin. Eu încă nu am făcut-o. Este puțin ciudat să te plimbi singur pe aici în timp ce toți ceilalți sunt în câte-o haită.
- Te înțeleg. Acum trebuie să fim împreună şi să ne păstrăm forțele. Cand este meciul? spuse Kindra deja buimacă.
- În două zile! zise Pierce puțin stresat de faptul că aveau să înfrunte prima lor "luptă".
- E bine, avem timp să ne acomodăm cu toate astea. Acum trebuie să îmi arăți...casa aia de acolo! spuse Kindra chicotind , încercând să îşi potolească setea de necunoscut.
- Nu te potoleşti nu? spuse Pierce râzând de entuziasmul prietenei sale.
Pai dacă domnişoara nu mai poate aştepta ,să mergem!
Înaintau tăcuți spre casă. Erau mulți tineri care o priveau pe Kindra destul de suspicioşi, dar nu păreau răi. Doar trişti şi fără vlagă.
- Pierce, uite! O cameră de luat vederi! Trebuie să fac ceva ce nu am avut timp! Hai!
- Vrei să o saluți pe Hixey, aşa-i? zise el cu o privire tristă încercând să mimeze un zâmbet nevinovat care le-ar fi rupt inima în mii de bucățele tuturor care l-ar fi văzut.
Se aşezară în fața camerei. Gesticulând şi fâcând cu mâna. La sfârşit, mimaseră un "te iubesc" călduros, iar cu lacrimi în ochi, îşi luaseră bagajele şi îşi continuară drumul.
- Kindra!
- Da, Pierce! Ce este? spuse ea îngrijorată.
- Vezi că nu avem voie să ne batem aici, zise începând să râdă.
Amândoi vorbiră tot restul drumului. Vrute şi nevrute. Dar de fiecare data ajungând la o tăcere sfâşietoare, ajungând la concluzia că sunt captivi. Asta făcându-i să realizeze în ce loc se aflau. Kindra era nervoasă şi dezamăgită de ea. În luptă fusese păcălită, îşi dăduse seama prea târziu de tot jocul mârşav al celorlați. Îşi făcuse o promisiunr: SĂ IASĂ ÎN VIAȚĂ DIN ABIS INDIFERENT DE OBSTACOLE.
Uşor de zis , greu de făcut.
Ajunseseră în fața casei sau ce mai era din ea. Au păşit înăuntru ținându-se de mână. Faptul că ar fi fost pedepsiți dacă omorau vreun om din Abis , îi mai calma, deoarece se simțeau puțin neajutorați. Au răsturnat tot ce era la parter şi la etaj.
- Pierce, eu mă duc să mă uit în dulapurile de jos, poate găsesc ceva folositor, el încuvință şi îşi continuă căutarea. Ştia că prietena lui era mai puternică, chiar şi decât el, iar faptul că pierduse îl băgase în ceață, dar nu voia să aducă vorba. Îşi dăduse seama că nu e dornică să vorbească pentru simplu fapt că vrea să treacă peste.
Kindra nu era proastă să creadă că o fată singură nu ar fi atacată,.aşa că îşi pregătise cuțitul. Răscolea toate lucrurie de jos pentru a doua oară. Şi dăduse roade. Găsise o lamă, cât palma ei de mare şi o batistă. Auzise râsete şi paşi, dar şi o voce răguşită a unui tip, ceea ce o făcuse pe Kindra să zâmbească. Se pitise într-un colț mai întunecat al încăperii. Işi pusese cuțitul în fața frunții. Vocile deveneau din ce în ce mai proeminente. Inima începuse să îi bate din ce în ce mai repede. Pulsul îi era mai ridicat. Mâinile îi tremurau , făcând cuțitul să se bălăngăne gata să cadă. Respirația îi era din ce în ce mai greoaie.
Erau doi tipi. Erau înalți. Bine făcuți, dar erau cu spatele la Kindra, aşa că nu le putu observa trăsăturile.
- Simt că mor! Nu mai suport...vreau să scap. Un supraviețuitor ne mai trebuie pentru a fi trei...trei de neînvins. Cei mai bun! spuse unul dintrei ei încrezător.
- Frate, crezi că vei găsi un recrut pe care să îl instruieşti şi care să devină rang unu într-un an? zise celălalt.
- Nu ştiu...dar dacă nu îl găsesc repede jur că am să-i omor pe toți!
Atunci Kindra , recăpătându-şi curajul spuse:
- Dacă îi vei omorî vei fi omorât! spuse ea cu voce care îi făcu pe cei doi să tresară.
Se întoarseră spre ea. Kindra îi fixa cu o privire misterioasă ,zâmbind mişeleşte, în timp ce învârtea cuțitul printre degete . Totuşi nu putu să nu observe că unul dintre tipi era Ryker, care o făcu să tragă o gura mare de aer în piept.
Ryker avea părul negru. Ochii îi erau de un albastru strălucitor. Buzele îi erau cărnoase şi roşii, iar fața lui îi era presărată cu câțiva pistrui.
Celălalt era  brunet spre roşcat, ochii îi avea căprui închis spre verde.Buzele subțiri şi rozalii, iar pe față avea puțin mai mulți pistrui.
La auzul vorbelor Kindrei, Ryker lăsase capul în jos zâmbind, astfel descoperindu-şi dinții albi. Tipul care stătea lângă Ryker o analiza din cap până în picioare, la final scăpând un mic zâmbet.
- Deci...spuse Ryker privind-o intens în ochi, îmi ştii micul plan, pe care nu am cum să îl duc până la capăt. Sunt Ryker şi tu tocmai ce ai apărut! Greşesc?
- Nu! zise Kindra zâmbindu-i misterios. Dar asta nu înseamnă ca sunt o fraieră.
- Nu am zis asta...sunt Trystan! spuse celălalt tip încrucişându-şi mâinile la piept.
- Hai Pierce! țipă Kindra , iar acesta coborî imediat surprins şi speriat de prezența celor doi.
Dar înainte să plece, Trystan o apucă pe fată de mână:
- Stai pe aproape! zise el şi iese în grabă cu Ryker, care îi aruncase o privire tăioasă.

Discuție între Ryker şi Trystan:
- Pare puternică! zise Trystan printre dinți.
- Pare, dar e o fată! se răsti Ryker la prietenul lui. Cât crezi că va rezista? Nu ştii că aşa a fost şi la proba la care am pierdut? Ne-a tras în jos, lăsându-ne să luptăm!
- Ți se pare cumva că e Lezer? Nu! Eu nu cred că s-a reîncarnat în tipa asta, țipă Trystan la Ryker, făcându-l să îşi încleşteze maxilarul.
- O testăm. Ca să nu spui că nu acord o şansă şi că mă plâng. Dar jur, ca nu o să fiu câtuși de puțin amabil cu ea.
Spuse şi pleacă împingându-şi prietenul.

Kindra şi Pierce se aşezaseră lângă un copac uriaş, adormind ținându-se de mână. După câteva ore dormite, Kindra se trezise observând că Pierce încă doarmea.
Se îndreaptă către un mic lac ca să umple sticlele cu apă. În timp ce privea de partea cealaltă a lui, observă reflexia cuiva cunoscut în apă şi nu era a lui Pierce.
- Hai cu mine! spuse Ryker pe un ton destul de dur. Kindra se ridicase fără să spună nimic. Ştia ce va urma făra să întrebe şi era potrivită pentru a o face.
- Deci? Vreți să vă demonstrez că sunt bună pentru acest trio! zise ea încrezătoare încercând să îşi lege batista de încheietura mâinii drepte, dar nu îi reuşise. Trystan se aproprie şi i-o leagă, privind-o fix în ochi.
- Vei lupta cu mine. spuse Ryker puțin iritat de bunătatea dovedită de prietenul său.
Nici nu stătu pe gânduri, că Ryker se năpusti asupra ei, dar se feri şi îi băgase una dintre mâini în buzunarul de la spate, vrând să-i sucească mâna, dar acesta o prinse în ultimul moment şi îi aproprie lama de gât. Fețele fiindu-le foarte apropriate, iar respirațiile confundându-se. Amândoi gâfuiau şi erau surprinşi de tenacitatea unu altuia.
- Îmi pare rău să o spun Trystan, dar mă tem că ai avut dreptate! zise Ryker surâzând. Dar mai ai nevoie de antrenament...?
- Kindra, zise ea bucurându-se la auzul spuselor lui Ryker.

Porniră împreună cu Pierce la o groapă de maşini părăsite. Dupa ce intraseră, au observat că erau multe căsuțe improvizate , standuri cu tot felul de lucruri, mulți recruți. Un mic orăşel într-un alt orăşel abandonat.
- Nu vă vom lăsa să stați înafara garajului. Pe parcursul anului acesta, Kindra trebuie să ajungă rang unu, aşa că veți locui cu noi acolo, spuse Trystan şi îi face atenți către o casă din beton, puțin dărăpănată, dar cu mult mai decentă decât cea în care îi întâlnise pe cei doi.
Îi îndrumară spre micile camere din casă unde vor dormi. Kindra dormea la etajul unu. Se aşeză pe pat. Era destul de curată încăperea. Dar gândurile îi fură întrerupte.

Hei! Aici se incheie acest capitol! Sper sa va placa si nu uitati sa apasati...steluta aia stralucitoare de jos. Va iubim!
😋Indi&Didi😋
Cara Delevingne-Kindra Archer
Nash Grier-Ryker Cadwell
Ryan Kelley-Trystan Abner
Jonathan Whitesell-Pierce Hughes