More Than Survivors

Capitolul 23

Cei doi se fixau cu privirea,aflându-se între ei o distanță de 2 cm.Se lăsau purtați de sentiment,apropiindu-se din ce în ce mai mult.
Zgomotul ușii îi făcu pe cei doi să tresară,șocați de apariția roșcatei ce-i privea confuză,observând ce tocmai ar fi trebuit să se întâmple.
-S..scuze.șopti aceasta cu respirația întretăiată.
-Nu-i nimic,noi..lucram la proiect.căută Quinton o scuză,puțin rușinat de întrerupere.
-V-aș putea ajuta,mă pricep la...se oferi Hixey.
-Ne descurcăm.spuse Kindra tăios.Mulțumim oricum,Hix.continuă ea pe un ton mai calm.
Hixey își întredeschise buzele,căutând un răspuns,însă creierul ei nu funcționa în acel moment.Își tot repeta în minte imaginea celor doi,atât de..aproape.
Roșcata își rotea privirea pe materialele înșirata pe jos,căutând un răspuns.
Ezită puțin,dar într-un final răspunse sec.
-Ok.

Se întoarse,făcu un pas,aruncă o ultimă privire peste umăr la cei doi și închise ușa.
Se prelinse pe jos,rezemându-se de ușa rece.Iși puse fruntea în palme.Avea nevoie să gândească.
Era conștientă că acum nu mai era nimic de făcut.Quinton era liber să facă orice dorea.Nu era obligat să se gândească la sentimentele ei pentru el,încă existente.
Simțea cum se adâncește în mocheta de pe holul întunecat,fixându-și privirea pe un punct din tavan.Se gândea că în acest moment,la o distanță de 1 metru,Quinton era fericit.
N-avea de cât să zacă pe jos până termina de gândit fiecare detaliu,semnificația ficărui cuvânt,ficare amintire,ficare sentiment,până era gata să se ridice.

-Hixey..?
Ryker se apropia de ea încet,speriat de faptul că acesta ar fi putut leșina,sau chiar mai rău.
-Hixey,răspunde!spuse,trecându-și mâna pe deasupra ochilor săi.
Aceasta își mută privirea pe ochii strălucitori ai băiatului.
-Ce naiba,Hix?M-ai speriat!Ce ai?
-Nimic,nimic.spuse,dându-și ochii peste cap.
-Nimic?Stăteai întinsă pe jos,fără să scoți vreun sunet.
-Am alunecat și..îmi era lene să mă ridic.
-Ești sigură?Te-ai lovit sau ceva?
-Nu,nu.Sunt bine.Ne apucăm de proiect?
-Da,venisem să vorbesc cu Quinton,așteaptă puțin.

Hix realiză că și Ryker ar fi putut fi la fel de șocat,așa că-l opri.
-Ăm,nu-i aici.Venisem și eu să vorbesc cu el.
-Ah,ok,haide atunci.
-La mine.propuse Hixey.
-Ok.spuse,ridicânu-și prietena de pe podea.

Ajunși în cameră,se trântiră în pat,stând turcește.
Roșcata scoase de sub pat materialele necesare,înșirându-le pe pat.
-Câmpul magnetic într-o arenă de tip Junglă.
-Cam lung titlu.se plânse Ryker.
-C.M.Î.A.D.T.J.Mai bine?
-N-o să înteleagă nimeni,las-o așa.chicoti băiatul.

Cei doi erau extrem de apropiați.De când se întâlniră prima oara,deveniră foarte buni prienteni.Iși puteau spune orice.
-Nuu!Nu e bine!Ce vrea să însemne "Pământ tremurător"?interveni Hixey.
-Am fost într-o astfel de probă!Știu eu cum e!spuse,împungând-o pe fată încet cu piciorul,făcând-o să se dechilibreze.
Râzând,se năpusti asupra lui Ryker,bătându-l "prietenește".
-Eee,nu cu pumnii!
-De ce,te doare,fetiță?chicoti Hixey.
-A daa,binee..
O luă pe sus pe roșcată,trântind-o pe pat.
-Uite așa bați pe cineva!
Spuse și începu să o gândile,aceasta fiind una dintre problemele lui Hixey.
Aceasta râdea necontenit,spunându-i să se oprească.
-Cine e fetița acum,hm?
-Tot tu.răspunse roșcata,fugind în celălalt capat al camerei.

-Animale sălbatice și fioroase.sugeră Hixey.
-Doar fioroase.
-Dramatizam și noi puțin.
-Fie.renunță băiatul.
-Mă doare gâtul.se plânse roșcata,ridicându-și capul de pe marginea patului și se așeză pe abdomenul lui Ryker.
-Arat ca o pernă?
-Cam da.chicoti ea.Da ce ai frate aici?Pietre?
-Se cheamă pătrățele,nu ca tine,scheletule.se scălâmbă Ryker,ridicându-și tricoul.
-O,vai.spuse Hixey sarcastic.
-Poți privi,dar nu poți atinge.se lăudă acesta.
-Poți să taci și să scrii mai departe.