More Than Survivors

Capitolul 22

Inimile lor băteau cu o viteză amețitoare, iar gândul de a se revedea după atâta timp ardea în mintea şi sufletul lor nestingherit.

Cele două se apropriară una de alta tacticos, nevăzând cine se afla în față. În secunda următoare Kindra şi Hixey se aruncară una peste alta provocând un val în piscină. Radiau de fericire. Ochii lor erau inundați de lacrimi de bucurie. Sentimentul de frică dispăruse odată cu revederea dintre acestea. În sfârşit se aflau împreună, după şapte luni pline de noi încercări.
- Te iubesc atât de mult! spuseră cele două la unison, încă ținându-se în brațe sperând să nu se trezească din acel vis frumos.

Mergeau încet pe holul Academiei. Râzând şi zâmbind, având înfăşurate în jurul corpurilor nişte prosoape. Apa şiroia pe jos, dar ce mai conta puțină apă, având în vedere că nu aveau ce să le facă.

Ajunseră în holul principal, ținându-se de gât pentru a-i căuta pe băieți.
În fața lor stăteau îmbrățişați trei tipi înalți, cu o formă fizică de invidiat, împrăștiind sentimente de bucurie. Nu ai fi zis că după atâta timp, petrecut în lumi diferite, ar mai fi împărtăşit o prietenie atât de frumoasă. Dar nu se compara cu cea a fetelor.

Kindra îi cerceta cu privirea destul de atent, la fel şi Hixey. Stăteau în fața lor confuze, deoarece nu se cunoşteau unii cu ceilalți.
După câteva momente, cei trei se întoarseră şi le oferiseră fetelor nişte zâmbete largi, apoi o îmbrățişare.
-Oke, pai Hix...ei sunt Trystan şi...Ryker. spuse Kindra oftând la final. Apoi când se întoarse dădu de Quinton care îi zâmbea aşteptând prezentările.
- Kindra, el e Quinton. Ne cunoaştem de când am sosit aici, în Academie.

După puțin timp, cele două se îndreptară spre compartimente pentru a se schimba în nişte haine mai confortabile. Totuşi, nu toate dorințele le fură împlinite, deoarece aveau camerele separate, dar tot erau mulțumite. Atâta timp cât se ştiau una lângă alta, erau invincibile.

Merseră până în sala unde avea să fie servită masa. Acolo le așteptau cei trei băieți, Maggie, Jonas şi Max. Avea să se înfiripe o poveste frumoasă între ei. De prietenie... prietenie.
Ajunse, fetele stătură o clipă în cumpănă, deoarece nu ştiau ce să facă în legătură cu micile lor poveşti de dragoste, care se apropriau de ultimul capitol şi cel mai trist.
Kindra îi aruncă o privire nepăsătoare lui Ryker şi se așeza de partea cealaltă a mesei, lângă Quinton.
Acum şapte luni, bruneta ar fi băgat mâna în foc pentru a garanta că va rămâne până la sfârşit alături de Ryker. Dar, date fiind condițiile în care aceștia s-au îndrăgostit, fata nu mai era atât de sigură de presupunerile ei. Poate că nevoia de a se proteja unul pe altul, crea impresia de dragoste.

Hixey se așezase lângă Trystan, observând faptul că băiatul de care fusese îndrăgostită era ocupat cu mâncarea. Se simțea atât de bine cu el. Eroul care o salvase de la atâtea întâmplări, dar toate în urmă cu şapte luni. Acum, doar doi străini. Doi oameni care nu au curajul să pună capăt unei relații.

Bruneta plimba furculița prin farfuria cu mâncare care îi fusese oferită. Picioarele i se bălăngăneau pe sub masă. Mai oferea uneori un zâmbet băieților care mai spuneau ceva amuzant. Nu le acorda o atenție prea mare celorlalți, fiind cufundată în gânduri.
Şatenul de lângă ea era la fel îngândurat. Observă că între Hixey şi el era o oarecare tensiune. Dar nici relația ei cu Ryker nu era mai fericită.
- De când te cunoşti cu Hixey? o întrebă Quinton fixând-o cu privirea.
- ...cu mine vorbeşti? zise Kindra puțin năucă.
- Păi, având în vedere că eşti lângă mine...dap...cu tine. spuse şatenul zâmbind.
- De la şapte ani. Se ține de ceva timp după mine, zise Kindra râzând. De ce? Vrei să o cucereşti? întrebă aceasta privindu-i ochii căprui.
- Nup. Spuse Quinton muşcându-şi buza de jos.
-Vrei să o foloseşti pentru a găsi iubirea adevarata? Ranji bruneta.