Royalty

unu

-Ah, murmură băiatul întoarcându-și pălăria într-o parte.

Se oprise în loc pentru un moment privind cu ochii mari castelul în care avea să lucreze.Își pune mâna stângă pe obraz în timp ce bate zgomotos din picior.Inima aproape îi sărea din piept când se gândea că avea să locuiască în asemenea minunăție de palat.

Are o singură dorință, aceea de a-și strânge banii pentru a publica cartea aia nenorocită.Muncise doi ani la rând ca un simplu barista, alegându-se doar cu pretenții și voci pițigăiate comentând felul în care pregătește cafeaua aia învechită, în niciun caz bani...

Un chicot involuntar îi iasă pe gură, extazul făcându-și loc în sufletul său.Privirea îi zboară spre prietenul său, Taehyung era tăcut ca de obicei privindu-și degetele mișcându-se în ritm alert.Brunetul îl înghiontește, Taehyung dându-și ochii peste cap dezinteresat de orice avea prietenul său să îi spună.Nu voia să fie aici, voia să stea comod în biroul său desenându-și modelul, băiatul șaten cu ochii căprui pe care îl adora atât de mult.

-După ce că am acceptat rahatul ăsta de loc de muncă, îți bagi joc de mine, mormăie Taehyung întorcându-i spatele brunetului.Programasem să mă întâlnesc cu Jungkook zilele astea, ah...puștiul ăla e atât de frumos.

Yoongi strâmbă din nas auzindu-i vorbele lui Taehyung.Să iubești o persoană de același sex?Atât de scârbos pentru el, totuși nu avea de gând să își judece cel mai bun prieten și sentimentele sale, era ceva ce el nu putea înțelege, așa că fascinat, îi urmărea idila.

-Scuze, știu că ți-am stricat planurile, se oprește pentru un moment schițând o strâmbătură atunci când imaginea lui Taehyung sărutându-se cu acel băiat îi vine în minte, dar până la urmă te alegi cu niște bănuți...Ar trebui să îți plătești altă chirie, garsoniera aia e mai degrabă o cocină de porci.

Taehyung îi zâmbește ironic aprobându-l, se apleacă leneș pentru a apuca valiza de mâner și urmează pașii celorlalți viitori muncitori, Yoongi strigându-i numele în grabă fugind după acesta.

Toți băieții erau îmbrăcați în cămăși albe, exceptând cazul celor doi.Yoongi purtându-și bluza neagră obișnuită, puțin pătată de vopsea roșie din vina măsuței de cafea care zăcea plină de ustensile de pictat în mijlocul garsonierei lui Taehyung.

Taehyung își purta cămașa în carouri, atrăgând atenția asupra sa ca fiind singurul colorat în încăpere.

Cei doi se opresc în loc atunci când mica mulțime se așează în șir indian, Taehyung rânjind din vina expresiei confuze a prietenului său, trăgându-l în rând cu ceilalți băieți.O tuse forțată umple sala imensă, de după ușă un bărbat iasă aranjându-și fracul pe abdomen.Analizează fiecare persoană apoi își drege vocea, începând să vorbească clar și tare despre tot ce va avea să se întâmple cu venirea celor douăzeci și doi de băieți la castel.

-Fiecare dintre voi va vorbi cu prințul, nu vă faceți speranțe prea mari totuși...Nu acceptam chiar orice țărani, exclamă privindu-i superior.

Brunetul strânge din pumni încercând să își țină nervi în frâu, nu voia să își piardă locul de muncă din vina caracterului său vulcanic.

-Ce nemernic, scrâșni din dinți dând din ce în ce mai tare din piciorul stâng sperând că o să se liniștească.

Bătrânul își fixează privirea pe brunet, expresia lui schimbându-se într-o clipită.Ochii lui deveniseră mici, încruntându-și sprâncenele diavolește.Coboară de pe treapta de marmură, ajungând într-o suflare în dreapta brunetului.Îl strânge de mână făcându-l pe Yoongi să se de-a cu un pas înapoi, scrâncind de durere din vina degetelor care îi strângeau pielea.

-Tinere, nimeni nu te ține aici, țipă bărbatul dându-i drumul brunetului care aterizează în brațele lui Taehyung.Cu atitudine asta o să lucrezi la grajduri...

O ușa albă se deschide în stânga sălii imense, după pereții tapetați cu catifea roșie se aude o voce subțire de femeie care strigă din toți răunchii că prințul este gata.

-De ce dracu trebuie să dăm interviu?bolborosește Taehyung punându-l pe brunet înapoi în picioare, încercând să-i găsească echilibrul.De parcă vom face ceva important...

-Boșorogul ăla exagerează!Își scutură mâna, roșeața pielii lui începând să dispară puțin câte puțin.

Băieții ieșeau unul după altul din încăperea luminoasă, fiecare vorbind despre postul care îl ocupă în castel.Erau entuziasmați, banii mulți făcându-le cu ochiul în creierul fiecăruia.Deși până la urmă erai un simplu sclav la curtea castelului.

Rândul lui Taehyung venise, intră plictisit pe ușă lăsându-l pe brunet să-l aștepte.

Poezii îi atacau mintea privind fiecare pictură și decorațiune sclipitoare.Își mușcă buza gândindu-se la cât de norocos poate fi prințul având toate astea.Bani, fete frumoase și mulțimi de oameni care îi aclamă numele.Ce putea să facă pentru a primi același lucru?Mai nimic, nu are sângele albastru ci doar sângele unor oameni simpli de provincie.

-Am eu față de bucătar?Îl zguduie Taehyung pe Yoongi venind cu pași apăsați, fața lui fiind roșie din vina nervilor.Îi face semn să se ducă înăuntru în timp ce se așează pe valiză șoptind înjurături.

Băiatul își aranjează bluza și intră sfios.Se oprește în loc și face o mică plecăciune atunci când privirea lui se lovește de fața prințului.Se așeză pe scaunul din cealaltă parte a biroului alb, era atât de...scârbit.Niciodată nu îl suportase pe prinț, în viziunea lui el fiind doar un răsfățat care ascultă de ce i se spune.Expresia lui falsă îl face să își lase capul în jos, încercând să își ascundă fața și tot odată obrajii rozalii.

-Min Yoongi?Băiatul problemă?Surâde prințul trecându-și mâna prin păr, încercând să analizeze fiecare părticică din corpul brunetului.
Vocea lui, expresia lui facială, privirea sa atât de sigură pe sine, îl enervau la culme pe brunet.
Își freacă palmele transpirate, dând ușor din cap aprobator.Aranjează pălăria neagră încă o dat pe cap, privindu-l viclean pe prinț.

-De ce ai venit aici?

-Am nevoie de bani, răspunde băiatul sec.

-Pentru ce?Îl întreabă prințul ridicând din sprâncene.

-Motiv personal, murmură Yoongi plictisit.

-Poți pleca atunci.

Brunetul iasă grăbit afară, simțind că aerul tăios din acea încăpere îl sufoca la fel de rapid ca privirea prințului.Taehyung se ridică, trăgând aer în piept, punându-și brațul după gâtul prietenul său care părea derutat.

-Spune că ești cu mine...Nu vreau să curăț legume singur, râde Taehyung zgomotos clatinându-se din parte în parte.

-Nu mi-a spus unde am să lucrez...

-Poftim?Explodează Taehyung dintr-o dată.Cum adică?Dacă tu nu stai aici eu plec, să-ți fie clar!Țipetele lui Taehyung se insensifică, ecoul său auzindu-se puternic în palat.

-Nu, tu stai aici...Eu o să fiu bine, strânge brunetul din buze luându-și valiza în mână.Amândoi se îndreptau către ieșirea din castel, Taehyung plângându-se de singurătatea pe care o va simți în decursul anului iar Yoongi gândindu-se profund la ce făcuse greșit.

-Sigur boșorogul ăla și-a băgat nasul.Băga-mi-aș!Înjură el mârâind nervos.

O bătaie de palme îi face pe cei doi să se întoarcă confuzi.'Boșorogul" de mai devreme stătea în spatele celor doi, privindu-i ciudat.Chicotește sarcastic apropindu-se de Yoongi, trântindu-i un costum în brațe.

-Tsk!Își dă ochii peste cap privindu-l cu scârbă pe brunet, se apropie și mai mult de acesta dându-i pălăria jos.

-Nu îmi vine să cred că ești noul majordom al prințului...continuă el râzând sarcastic.Halal prinț...

-Poftim?

"Ai putea să faci ceva pentru mine Yoongi?".

------------------
Ăsta e primul capitol, sper să vă placă.Vă rog lăsați-vă părerea!Mereu nu sunt mulțumită de ele =[fml