Royalty

șaptesprezece

Privește în liniște cele trei cești de porțelan; gândindu-se dacă e bine sau nu.Cu siguranță să otrăvești o persoana e o faptă neagră, o faptă atât de sumbră.Totuși nu se putea răzgândi, cu cât timpul trecea cu cât ura îi creștea în vene; văzul ei în compania prințului distrugându-l.

Scoate micul săculeț, îl învârte pe degete și suspină.Avea puțin timp la dispoziție, iar ezitarea sa nu îl ajuta cu nimic.Dezleagă ața roșie, lăsând-o să îi pice pe pantofi; luând pe mica linguriță de ceai un vârf de praf albicios.Alege una din cești, dizolvând praful în licoarea aburindă.Trage aer în piept, ținând strâns de mânerele aurii.Femeia în vârstă nu îi observase acțiunile ucigașe, cântecul ei vechi și trist acompaniat de pașii lenți strângându-i atenția.

Mâinile îi tremurau, iar respirația sa devenea din ce in ce mai fierbinte; făcându-l aproape inapt să respire.Așteaptă ca ușa să îi fie deschisă de bătrână, ușa lată
și albă dezvăluind chipul trist, pe o parte plin de speranță a prințului.Jimin îi zâmbește calm, dând din cap pentru al liniști pe brunet, ca și cum ar știi ce avea să facă.

—Majordomul tău pare tânăr, dar se mișcă ca un melc, remarcă regina simandicoasă.Nu ești bun în ați alege proprii oameni Jimin...

—Mamă, acest băiat este un om minunat, iar eu am încredere în el, replică Jimin ager, bătând înfumurat din piciorul stâng.

Yoongi se apleacă, așezând fiecare ceașca în fața oamenilor cu sânge albastru; cu grijă așezând ceaiul otrăvit în fața prințesei visătoare.Respiră scadat, mâna dreaptă tremurândă îndemnându-l pe Jimin să o prindă pe ascuns, sărutându-i gentil degetele.Obrajii i se înroșesc, făcând să se tragă rapid și să își lipească spatele de ușa albă, așteptându-și prințul.

—Despre nuntă...Mă gândeam că după încoronarea lui Jimin ar fi perfect, sorbind puțin din ceaiul verde, regina rânjește diavolește la cei doi.

—Aș vrea să am propriile alegeri, mamă, lăsându-și capul în jos oftează, cu mâna căutând ceașca de ceai.

Nu, nu poate face asta.Inima brunetului aproape sărise în piept atunci când prințul luase în palme ceașca prințesei, ceașca otrăvită.Dă din picior, emancipandu-se.Se trântește cu spatele de ușă, încercând să atragă privirile asupra lui.Jimin îl privește cu un semn de întrebare pe față, regina săgetându-l nervoasă.

—Te rog, nu bea; încearcă să îi mimeze cu buzele dar Jimin își întoarce privirea către regina care bătea cu degetele în ceașcă.

—Tânărul ăsta ne deranjează!Ar trebui să pleci!Exclamă, arătându-i cu degetul ieșirea.

Își mușcă buza, mergând rapid către Jimin iar fără să se gândească varsă licoarea caldă pe acesta.

Înghite în sec, alene punându-se în genunchi pentru aș cere scuze repetat din partea reginei.Femeia îl trage de guler, strângând de mână firavă a băiatului.

—D-de ce ai făcut asta?Netrebnicule!Regina de pregătește pentru al lovi pe băiat dar brațul lui Jimin o oprește.Femeia mârâie mânios, trăgându-l pe brunet către ea.
—De ce îi iei apărarea, Jimin?
—Dă-i drumul!Îl apucă pe băiat de mâni trăgându-l în urma sa rapid, trântind ușa în urma lui, lăsând-o pe regină să îi strige numele ascuțit și fioros.

Jimin își mușcă obrajii, oftând îndelungat în timp ce mergea rapid către dormitorul său.Îl privește cu coada ochiului pe brunetul care avea lacrimi în ochii, oprindu-se instant văzând reacția băiatului.
—Ce ai făcut?Murmură, răsuflând cu greutate.
Yoongi privește în jos, îi e rușine și teamă ca nu cumva regina să îl despartă de prinț, faptele sale pur și simplu enervând-o.Jimin îi șterge lacrimile, bate din picior așteptând răspunsul brunetului tăcut și rece.
—Vrei să pleci de aici?Ridică tonul Jimin, scuturându-l pe brunet care parcă își înghițise limba.Ea te poate alunga...
—Trebuie să te curăț, atrage atenția asupra cămășii pline de ceai pe care îl vărsase.Îl trage de încheietura pe Jimin, căutând calea înspre dormitorul acestuia.Nu putea vorbi clar, vocea sa fiind slabă și răgușită.

Tensiunea dintre cei doi devenea insuportabilă, brunetul simțind cum privirea întrebătoare a prințului îl analiza.Era nervos, își dăduse seama din ofurile amare pe care le scotea pe gură și mâna care i se mișca haotic sub atingerile brunetului.

—Spune-mi de ce naiba ai făcut asta!Se răstește Jimin trântindu-l de ușa dormitorului său.Fruntea sa se lipește de cea a băiatului, fixându-l în ochii cu privirea sa periculoasă.Mușcându-și buzele încearcă să găsească o scuză dar dă greș, făcuse lucruri care nu puteau fi acoperite.

Jimin dă din cap rânjind, îl împinge pe brunet din calea sa încă ținându-i mâna între a sa, scoate cheița de argint și o învârte în broască pentru a deschide ușa.Pleacă de lângă el, lăsându-l să se așeze pe marginea patului; prințul sprijinindu-se de pervazul ferestrei.Subtil îi face semn către pata gălbuie, brunetul ridicându-se stângace și lent.Se apropie de acesta deschizând primi nasturi, încercând să ignore mâinile care îi urcau încetișor pe spate.
—Îmi pare rău Maiestate, șoptește ridicându-și privirea rușinos.Îmi pare rău...

Jimin îl oprește brusc, buzele sale sărutându-le pe ale brunetului lent.Îi mușcă buza cu putere, făcându-l pe băiat să scâncească și să de-a înapoi din vina durerii pe care o primise.Îl pedepsise dureros, dar era atât de dulce încât nu se mai putea opri din al săruta.
—Spune-mi ce ai făcut Yoongi, îl îndeamnă, vocea sa tremurândă și extenuată sunându-i în urechi.
—Voiam să o...otrăvesc pe prințesă, murmură el dând câțiva pași în spate.Își acoperă fața cu mâinile asteptând orice reacție din partea prințului, așteptând să fie mustrat de acesta.Simte cum îl înconjoară, căldura corpului său devenind la fel de insuportabilă ca a acestuia.
—Poftim?Îl trage de bărbie, fața brunetului stând în mâinile sale.Înghite în sec, încercând să nu lase nici un centimetru între buzele sale și cele ale brunetului.

Era prins în ochii înlăcrimați, negrii și pierduți printre gânduri deșarte.Simțea cum inima sa explodează sub atingerea lină a buzelor rozalii care continuau a se mișca ritmat și dulceag, încercând a nu se dezlipi de blond.
—De ce ai face asta prostuțule? Întrebă cu îngrijorare prințul.
—Pentru că eu...se oprește, ademenindu-l din nou pe prinț cu privirea sa fricoasă.
—Te iubesc.

"Ești atât de frumos, pur și dulce încât nu pot renunța la tine.Deși voi muri, sper că vei veni cu mine."
_______________________________________alt capitol...
Va rog lăsați-vă părerea, mă bucur fooooooarte mult atunci când le citesc.💜P.S:Îmi pare rău că e un capitol scurt.