Royalty

nouă

Urca grăbit scările, mâinile sale încă zgâriate de spinii trandafirilor trecând peste balustrada sculptată.Oftează nervos, pași lui devenind apăsați, fără ritm, urmând-o pe regină în drumul ei înspre birou pentru a discuta lucruri considerate neimportante pentru prinț.
Așteaptă ca umbra reginei să dispară din calea sa, zâmbește punându-și mâinile în micile buzunare ale sacoului, întorcându-și corpul înspre brunetul care îl urmase cu capul în pământ toată ziua.Îi apucă mânecile trăgându-l cu forță înspre peretele tapetat cu catifea roșie, îl bate de câteva ori pe cap apoi își trântește buzele pentru câteva secunde de ale băiatului care stătea încordat și fără suflare sprijinit de un tablou.Își lasă privirea în pământ instantaneu atunci când simte că obrajii îi iau foc, în același timp chicotul șiret al prințului răsunându-i din nou și din nou în urechi.Între fața lui și cea a prințului se aflau câțiva centimetri, simțea mireasma de trandafiri care venea din cămașa sa, buzele lui care miroseau a cafea proaspătă, pielea lui dulceagă.Se uita în jur, înghițind în sec și oftând în sinea sa.Se oprește, îi analizează expresia cu sprânceana ridicată dar nu reușește să capteze prea multe, doar un zambet fugar și alt sărut lipit la nimereala pe buza lui inferioară.

Rămâne acolo pentru o vreme, așteptând ecoul ușii trântite de prinț în grabă, răsuflă ușurat atingându-și buzele care de ceva vreme simțeau și gustatau doar buzele prințului, buze dulci-amare și atât de catifelate.Își trece mâinile prin păr, aranjându-și gulerul, oprindu-se dintr-o dată în fața ușii de sticlă.Stă drept căutându-l cu privirea pe blondul care acum părea trist, bătea din degete în biroul alb, dându-și ochii peste cap la tot ce spunea regina.Mâna ei lungă îi atinge fața blondului, mergând în jurul scaunului său, privindu-l cu sânge rece.Buzele blondului se strâng, le citește încercând să îi descifreze cuvintele dar reușește să extragă un simplu 'nu vreau' înghițit în sec.O vede pe femeie, răde sarcastic lovindu-l apoi cu toată forța ei peste obraz, Jimin își pune mâna peste dând rapid din cap, ridicându-se nonșalant și dezgustat de pe scaunul din mijlocul încăperi.Expresie după expresie, starea i se schimba atât de rapid încât brunetul se simțea confuz.Face o scurtă plecăciune și rânjește când îl zărește pe brunetul care aștepta cu privirea pe el în tot acest timp.Ieșii lent, lăsând-o pe regină să îl privească la fel de rece jucându-se cu inele aurii de pe degetele sale.

Din nou mâinile prințului ajung în părul brunetului, mângâindu-i părul mătăsos.

—Sunteți bine?Întreabă băiatul, atingându-i cu buricele degetelor obrajul roșu.

—Sunt bine Yoongi, chicotește dându-i mâna la o parte mergând mai departe cu privirea ațintită înspre ferestrele care dădeau înspre peisajul liniștit și rece de afară.Rece și puștiu, câțiva muncitori se învârteau din loc în loc, porțile deschizându-se și închizându-se făcându-l să își de-a imediat seama că mama lui avea altă întâlnire cu alte femei cu sânge albastru din regat.

În dreapta lui stătea brunetul, mișcând în mâinile sale un minuscul carnețel, uitându-se și el la mica priveliște sperând că poate avea să îl vadă pe undeva pe Taehyung, zâmbind și cel mai probabil uitând de tot ce se întâmplase până acum.

—La ce te gândești atât de concentrat Yoongi?La prietenul tău sau...poate la mine?Arată cu degetul arătător înspre el apoi se lasă înapoi cu mâinile pe pervaz.Îi vede fața rușinată a băiatului care îl făcea pur și simplu zâmbitor.

—Eu mă gândeam la tine.Rupe din nou liniștea mergând cu mâinile în sân către băiat.Dă din sprâncene, încercând să se gândească la orice ar fi în acel carnețel pe care brunetul îl ținea atât de strâns.