Royalty

trei

Bate de câteva ori cu pumnul în salteaua moale a patului, încercând să țină înjurăturile înăuntrul său.Priveşte tavanul alb, regretând fiecare clipă în care se gândi că locul ăsta îi aducea banii la picioare, nu milioane sau mii ci doar banii de care avea nevoie pentru aș publica cartea nenorocită.

Mirosul vag de vanilie încă îi inundau nările, făcându-l să înghită în sec și să își acopere fața cu mainile sale albe.Se gândea la prinț, din nou și din nou.Vocea lui și imaginea sa derulându-se în mintea lui.Cuvintele lui nu-i erau clare, nici măcar acel limbaj special al corpului pe care îl are...nu îl înțelegea.Pentru o secundă acea imagine a sa dispare din peisaj, imaginea de prinț răsfățat care îl făcea pe brunet să se încrunte decât ori îl vedea.Apăruse alta, o persoană scârbită de viața sa și de persoana care trebuia să fie...

Îşi îndreaptă privirea înspre colțul întunecat al dormitorului, pe scaunul negru zăcând cămașa albastră împreună cu pantalonii negri.Se ridică leneş de pe podeaua rece pe care zăcea deja de o oră încercând să adoarmă.Îşi dă jos tricoul alb luând de pe scaun cămașa cu butoni aurii, analizând fiecare detaliu.O îmbracă prinvindu-se în oglinda suspendată de perete.Aranjează firele rebele de păr lipite de  fruntea sa și zâmbește trist la imaginea pe care o afișa.Cămaşa îi venea perfect, totul arăta perfect în afară de el și privirea sa.Niciodată nu se îmbrăcase așa, mereu își purta cămășile și pălăriile plictisitoare pe care le cumpăra din magazinul acela ponosit.Nu îl prea interesa estetica persoanei sale, îl interesa înăuntrul său și cum ar putea să se schimbe mereu în bine.

Clopoţelele de pe holul castelului îi distrag atenția, renunțând în a se mai aranja în oglindă.Îşi incalţă pantofii negri ieșind pe holul rece, văzând o mică parte din muncitori ştergând fiecare tablou care îl întruchipa pe prinț.

-Yah, du-te în camera prințului!exclamă una dintre fetele care curățau tablourile cu grabă.Te așteaptă de ceva vreme...

Brunetul dă din cap, încercând să își ascundă mâna tremurândă de privirea tuturor.Își închide ușa cu cheia punând-o leneș în buzunarul cămăși.Trage aer în piept și ciocăne de câteva ori în ușa prințului.Îi aude căscatul înăbușit apoi câțiva pași apăsați apropindu-se de ușa.

-Yoongi?Întreabă prințul ciocănind de trei ori în ușă.

-Da, șoptește brunetul mușcându-și buza inferioară din vina dramatismului pe care îl simțea venind din vocea prințului.Pot intra?

Ușile se deschid, dezvăluind chipul somnors al prințului.Trage mai bine pe el cămasa de satin și îi zâmbește brunetului trântindu-se înapoi în pat scâncind de plăcere din cauza loviturii.

-Sunt atât de obosit Yoongi, cască Jimin întinzându-și brațele în aer.Vreau o pauză...

Brunetul îl privește din colțul camerei, nu avea de gând să înceapă o conversație.Strâmbă din nas și își îndreaptă privirea iritată înspre fereastra deschisă.Trage aerul rece în piept, zâmbind atunci când îl zărește pe Taehyung făcându-i cu mâna din pomul cu mere.Chicotește și îi răspunde cu aceeași monedă, dând energic din mâna.

Tremură atunci când două mâini grele îl prind de umeri, rotindu-le ușor apoi coborând către pieptul său.Îl trage puternic în brațele sale așezându-și capul pe umărul său.Obrajii brunetului deveneau din ce în ce mai roșii cu cât prințul îl privea intens cu coada ochilor.Chicotește, aranjându-i gulerul cămășii apoi arătând cu mâna către șatenul care îi privea cu ochii mari, aruncând merele confuz în coșul de lemn.

-El cine e Yoongi?Întreabă prințul întorcându-l pe brunet pe călcâie.Îl scutură de câteva ori, lăsându-și capul în jos, rânjind la vederea obrajilor rozalii ca niște trandafiri abia înfloriți în grădina sa.Adoră trandafiri,culoarea lor plăcută și mirosul lor atât de delicat.La fel de delicați ca el, brunetul care îl privea cu frică și dorință.

-Amicul meu, am venit cu el aici, spune Yoongi iritat de situația în care se afla.De ce?continuă bâlbâindu-se, încercând să își ascundă privirea.

-Voiam să fiu sigur că nu am...

O ciocănitură puternică îl întrerupe pe prinț făcându-l să îi lase brațele brunetului libere, îi privește încheieturile roșii din vina strânsori, zâmbindu-i pe sub gene.Oftează gălăgios și strigă un rapid "intră", dându-și ochii peste cap nervos din pricina întruperii sale.

-Maiestate...regina vă așteaptă la micul dejun în treizeci de minute, spune un băiat strecurându-și capul în dormitor, privindu-l pe brunet cu ochii veninoși.

-Imediat!Exclamă prințul înainte ca băiatul să trântească ușa și să plece grăbit.

Îl ignora pe brunet, dându-și cu încetinitorul cămașa albă de satin, descoperindu-și pieptul albicios și bine lucrat.Brunetul înghite în sec întorcându-i spatele, privind fix pereții plini de medalii aurii, toate câștigate sau nu de prinț.

-Yoongi, am nevoie de ajutorul tău... Freamătă prințul arătându-i cu degetele nasturii cămășii.

Se apropie din nou, confuz și speriat de prințul care îl aștepta zâmbind diavolește de pe marginea patului.Ce voia de fapt?De ce îl trata așa?De ce fiecare mișcare pe care o făcea era atât de senzuală și cumva răutăcioasă...Se gândește să renunțe, dar imaginea valizei sale cu foi pline de poezii îl opresc.

Respiră, expiră, repetă el în gând aplecându-se în fața prințului, închizându-i fiecare nasture cu blândețe și frică.Mâinile tremurânde îi ating pieptul, făcându-l pe prinț să se uite de sus la el.Vibrează atunci când mâinile brunetului îl mângâie din greșeală, dându-și capul pe spate.La auzul oftatului său Yoongi strânge din ochii, înjurând din nou în sinea sa.Mai avea doi nasturi în jurul gatului subțire, dar îi era frică.Mai sus erau acei ochii străpunzători și acele buze pe care prințul le mușca incontrolat când simțea nevoia.Închide ultimul nasture, lăsându-și capul în jos.Totuși imaginea clară a buzelor blondului nu erau blocate, le vede arcuindu-se simțind cum mâinile sale urcă ușor prinzându-l de bărbie.

Zâmbetul său atât de diabolic îl rupea în două, încercând să îi intre pe sub pielea rece.Se oprește pentru o clipă, închizându-și ochii își mută mâinile de pe maxilarul brunetului, atingându-i obrajii care fierbeau din vina tensiunii.

-Ai putea să faci ceva pentru mine Yoongi?Șoptește trăgându-i fața aproape de a sa.Te implor...

"Ești atât de orgolios încât nu ai observat că ai scris tot timpul despre mine. "

------------------
Aici continuarea, sper să vă placă și m-aș bucura dacă ați lăsa o impresie.