Royalty

șaisprezece

Visează în continuare, îi visează mâinile subțiri în ale lui, strângându-l cu putere în timp ce îl sărută.
Vântul puternic îl trezește din transa dulce, făcându-l să se uite buimac în jurul său, era singur și rece în mijlocul grădinii de trandafiri cu un mic boboc de trandafiri în mână.Rânjind trage aer în piept așezându-se pe una din băncuțele albe, își încruțișează picioarele și așteptată plictisit venirea ei.

—Te bucuri atât de mult că mă vezi?Fata țipă din depărtare, atrăgând atenția la zâmbetul larg pe care blondul îl afișa.

La auzul vocii ei zâmbetul îi piere, întorcându-se într-o fracțiune de secundă la expresia sa dezinteresată, aproape moartă.Fata își trece degetele peste buze, aplecându-se pentru aș săruta viitorul soț dar acesta o ignoră rece.
—Ai întârziat, tușește forțat întoarcându-și privirea înspre fereasta dormitorului său; sperând ca brunetul somnoros să nu se fi trezit.Crezi că îmi dedic tot timpul pentru tine?
—Ah...Jimin.Oftează îngâmfată, așezându-și rochia pentru a se așeză pe genunchi băiatului.Îmi pare rău, nu vreau sa imi supăr regele.

Se apleacă înspre fața băiatului, de aceasta dată reușind sa îi sărute buzele dulci.Copilăroasă îl privește pe sub gene asteptând un raspuns, dar se alege cu un simplu oftat amar si dezinteresat.

-Ce planuri avem pentru ziua asta minunată?Întreaba curioasă, explodând din vina extazului fals.Unde mergem Jimin?Unde?Îl atacă cu chițăituri trăgându-l de încheietura roșie, încă însemnata de brunet.

Printul se ridica la rugile fetei, dându-și ochii peste cap ager, reactiile sale stupid de copilărești îl făcea să se îngrozească."Cum poate fi atât de insuportabilă." își spune în gând luându-i brațul drept între al său, tragand-o cu rapiditate înspre castelul luminat de razele blande ale soarelui.

O zi minunata si un soare vesel le brazda existenta, dar fără nici un rost,  totul era la fel de sumbru si nedefinit de trist.Mergând cu pași lini inspre intrarea castelului Jimin ofteaza zgomotos, viața lui devenise o încurcătură  groaznica iar el abia acum realizase intensitatea problemelor pe care le duce.Realizase că brunetul nu era acum doar o jucarie ci mai mult decat atat, o persoana cu sentimente; o persoana de care îi pasa.Nu simtise pana acum ceva atât de adanc, sentimente atât de necuvincioase si dulci.El, viitorul rege a unui mare regat se indragostise de un nimeni in societatea, se indragostise de un baiat atât de pur si sumbru, cu emotii atat de neclare prin vorbe, dar frumos întipărite prin actiunile sale.

Aștepta ca portiile sa îi fie deschise, lăsând-o pe șatenă să alerge in fața sa duioasă.Pare gingașă ca o floare, dar e aspra ca o bucata de pamant uscat, pamant care nu simțise apa de mult timp, in cazul ei dragostea.Nu poate sa o omoare, desi o urăște din tot sufletul său, nu vrea să se creadă un criminal si nici nu poate duce cu mainile sale mici alt război, pe care in perspectiva lui l-ar fi pierde atât de rapid.

Zărise o pereche de ochii curiosi, erau ascunsi si calzi, păreau indragostiti, prea mierosi pentru a privi o persoana pe care o urasti.Clipeste in nestire realizând că aceea persoana îi priveste la fel de dulce, îi închide pentru o clipa numărând câteva secunde, sperând ca va dispărea; trezindu-se dintr-un vis atat de înduioșător.Părul sau negricios era răstălmăcit, la fel ca și cămașa alba pusă in grabă peste corpul sau plin de mușcături si zgârieturi.

Înduioșat își pune mâna stângă la ceafă trântindu-se cu spatele la peretele, lăsându-l pe prinț să îl privească nemiscat.Face un mic semn către fata care îi privea din mijlocul sălii, voind parcă să descopere conversația atât de intensa dintre cei doi.

Aerul devine irepirabil atunci cand alta suflet innegrit isi face apariția în încăpere, regina alaturi de servitoarea ei mergand alene.Zâmbește forțat când vede chipul tânăr al fetei, mergand cu palmele încruțișate către aceasta.