Royalty

nouăsprezece

-De ce nu mă iubești doar pe mine?Îl sărută gingaș, ținând strâns de lemnul vechi al spătarului.Strângea din ochii, încercând să nu îl privească pe brunetul care devenise instabil, scoțând ofurii repetate și disperate.

-Nu știu ce să fac Taehyung, țipă îndurerat, contopindu-și lacrimile cu cele ale lui Taehyung.Privește în jos de rușine și așteaptă să se simtă din nou în siguranță, aștepta mângâierea șatenului care acum murea și el încet.

***
Ține ceașca de ceai fierbinte în palmele sale, analizând privirile pe care regina i le aplica nerușinată după ce Jimin îi explicase că brunetul, majordomul său, trebuie să mănânce împreună cu acesta.

Femeia își șterge buzele roșii cu un șervețel, pregătindu-se să i se adreseze fiului său distras de mișcările gentile ale brunetului care cu buzele tremurândă sorbea ceaiul verde.

-Astăzi am propus ca eu și logodnica ta să petrecem timpul împreună, clipește intermitent femeia în timp ce femeia bătrână îi aranjase părul lung și mătăsos.Sper că ai totul sub control.

-Sigur că da, cu ironie în vocea sa subțire băiatul îi răspunde mușcându-și obrazul; abia aștepta să scape de prezența ei care te lăsa fără aer, otrăvind totul în jurul său.Voia să plece și să își înconjoare mâinile în jurul taliei fragile ale brunetului, voia să îl întrebe de ce nu zâmbește.De ce e trist din nou?

Starea lui se schimba atât de rapid, parcă nici propria sa persoană realizând cum se comportă și cum privește lumea din jur, cu dispreț.
Scaunul zgârie podeaua de marmură, femeia făcându-și loc să se ridice trăgând de rochia bufantă și albastră care o încurca.Jimin se ridică și el, făcând o plecăciune de nouăzeci de grade către regină zâmbind, fiind prea fericit că femeia pleacă o bună zi din viața lui.

Femeia trânteste ușa în jurul ei, Jimin întreptându-și privirea îngrijorată înspre jucăria sa, care acum își odihnește capul pe masa de lemn, amestecând cu lingurița în ceaiul amar pentru a dizolva zahărul care avea intenția de al îndulci.Jimin își așează degetele pe umerii băiatului, așteptând o reacție dar acesta rămâne acolo suflând greu și suspinând aerul otrăvit.

Cu degetele sale rotunde îi masează umerii, brunetul scoțând un mic oftat, plăcerea cuprinzându-i corpul, iar tristețe parcă părăsindu-l dar gândul la Taehyung și lacrimile sale nu.
-Vreau să simt căldura buzelor tale din nou, dar sunt prea reci iar tu refuzi să mi le oferi, din nou, oftează aplecandu-și corpul aproape de spatele băiatului.Își lipește buzele uscate de gâtul său descoperit, mirosindu-i dulcea mireasmă a firelor negricioase de păr.Mă urăști?Mă iubești?

Yoongi își ridică privirea, încercând să o găsească acei doi ochii, ochii blondului care îl liniștesca fel de mult ca și mângâierile line ale lui Taehyung.Visează că va scăpa, speră că povestea penibilă în care sentimentele îi erau descoperite și aruncate în toate direcțiile să se sfârșească, spera să nu mai iubească.

Cu ochii înegriți de probleme privește lichidul verzui cum se mișcă în ceașca albă, înghițind câte puțin din lichidul acum dulce-amar.Își lasă capul pe spate, lăsându-l pe Jimin să primească ce își dorea, ce cerșea prin cuvintele sale și ofurile intensificate. Prințul de apropie de jucăria sa plin de entuziasm, dorind să uite de greșeli și griji printr-o singură atingere, printr-un sărut sincer și blajin.Le atinge ușor, vrând să se apese în sărut dar privirea înlăcrimată îl paralizează; iubirea tristă din sufletul băiatului îl paraliza.

-Te rog, te rog obrește-te din a mai plânge.Nu te gândi la consecințe, gândește la momentul în ăsta în care eu îmi ofer inima ție.Inima mea înghețată este doar a ta, iar inima ta de piatră este doar a mea, îi colectează cu buzele lacrimile sărate, reci; care tot veneau încet și sigur.Făcându-i sufletul să se strângă, iar buzele să îi sângereze din cauza presiunii cu care le mușca de durere, blondul simțe că lacrimile brunetului îi tăiau aripile, îl rupeau în două.Jucăria s-a nu poate plânge.

Se pune în genunchi, trăgând de scaun ca fața sa să o întâlnească pe a brunetului.Era la nivelul taliei sale, privindu-l de jos cum înghite în sec și strânge materialul alb al cămășii pe care o purta.Jimin îi zâmbește gingaș, încercând să îl facă pe bărbat să schițeze un mic zâmbet, un rânjet.Dă greș, acesta uitându-se în jos, sorbind din priviri micile firicele care cădeau pe bărbia băiatului.
-De ce eu Jimin?Nu sunt special, nu sunt perfect; dar totuși ai decis să mă chinui pe mine cu sărutările tale atât de dulci și gentile; printre chițăituri triste acesta lasă vorbele să curgă, lăsându-l pe prinț să îi proceseze cuvintele și să tacă, fiind prins de gemete și suspine ascunse de o mâna lungă și albicioasă.
Se trage cu corpul înspre băiat, strângându-i corpul în brațe; parcă simțindu-i nodul din stomac atunci când se apropia și mai mult de acesta.Cadența înghițituri sale în sec, simțea totul.
-Te-am văzut ca pe o jucărie, dar atracția mi-a sa intensificat pentru că ești al naibii de special, ești jucăria mea specială Yoongi; îi străpunge privirea cu ai săi ochii căprui încercând să îi afle cu adevărat sentimentele, vrând să tragă afară toate grijile sale.
-De ce ți-am căzut în plasă?
-Pentru că mă iubești la fel de mult cum o fac eu.
-Cât este ora Jimin? Lacrimile sale i se intensificau, începând să de-a din picioare de furie; reacția sa făcându-l pe prinț să strângă mai tare de pieptul său.
-Te rog, uită-l.

***
"M-am uitat la orologiul auriu din holul principal, mi-am setat ceasul vechi pe care îl primisem de la tine.Știi...Cadoul tău de ziua mea.L-am așezat în buzunarul pantalonilor mei buni, i-am îmbrăcat pentru o ocazie specială, una care merită.După ce ți-am privit încă o dată chipul prin ușa fioroasă de sticlă și ți-am sărutat buzele amare în gând am plecat, de fapt am fugit.Îmi este frică hyung, îmi este frică pentru că toată lumea o să mă vadă, îmi este frică că o să îmi urmezi drumul.Te rog, rămâi cu el și zâmbește și pentru mine.Atunci când soarele va răsări eu te voi privi, atunci când soarele va apune eu te voi privi.Atunci când el te va săruta eu te voi privi, deși nu vreau asta.El mi-a promis că are grijă de tine, mai ales dacă fac asta.
Sper să merite totul pentru cartea ta nenorocită hyung și sper să nu uiți că eu, șatenul tău, te iubește.Te iubesc Yoongi, al tău veșnic prieten, al tău veșnic urmăritor, al tău veșnic  Taehyung."

—Lasă-mă să mă arunc, lasă-l să zâmbească.

"Am făcut asta pentru că vreau să mă iubești doar pe mine."

________________________________
Am revenit~Vă rog lăsați-vă părerea!
Vreau să vă anunț că astăzi voi posta primul capitol din nouă carte *I can't see you*, pentru că am deja multe capitole :))Sper să citiți și acea carte!~

*Eu plângând după propriul meu personaj*