Royalty

optisprezece

-Undeva în regat, poate chiar mai departe vei găsi răspunsurile întrebărilor tale.Asta...doar dacă dorești să le afli; scriind pe foaia albicioasă din carnețelul său repetă cursiv cuvintele.Era atât de posomorât, atât de dezamgăit.Cel care va zâmbi în continuare, Hoseok.

Trage cu degetele de hârtie pentru a o desprinde de celelalte, o împăturește și cercetează cu privirea dormitorul său acum dezordonat, haine și cărți fiind împrăștiat peste tot de el.Se îndreaptă înspre dulapul masiv pe care îl contempla de ceva vreme, deschide primele sertare, acestea fiind goale, fiind prea sus ca cineva să își așeze lucrurile acolo.Apucă cartea cu copertă neagră, cartea preferată a fratelui său și azvarlește bilețelul între paginile gălbui, învechite din pricina timpului care o brăzdase.
-Sper că nu vei uita de mine Jimin.

***
Stiloul trecea peste foaia subțire, sunetul plăcut făcându-l pe brunet să schiteze un mic si inocent zambet.Privirea sa zboară fără ezitare către blond, analizându-i grimasa concentrată asupra cărții pe care o citea, parea o carte de poezii dar nu-i putea citi titlul din vina mainilor mici care ii acoopereau coperta. Prințul oftează, ochii săi cunoscându-i din nou pe cei ai brunetului, facandu-l pe Yoongi sa tresara surprins, îl privea din nou la fel, la fel de dulce si ubitor.Își trântește spatele de perete, mâna aterizandu-i peste cele ale brunetului, oprindu-l din a mai scrie cu cerneala sa neagră în carnețelul său mic si scorojit.

-Ce scrii acolo?Se apleacă pentru a privi literele mici și citețe dar brunetul ascunde carnețelul la piept chicotind copilărește; reactia sa facandu-l pe print sa ranjeasca amuzat.
-Nimic, Maiestate; obrajii îi deveniseră rozalii; o culoare asemănătoare cu trandafirii care zăceau in mica vază din dormitor, cu cât prințul îl contempla cu atât obrajii i se înroșesc în neștire.Blondul trage de marginile coperții dar din nou Yoongi îl oprește, segătându-l aprig cu privirea sa sclipitoare.
-Oh, scoate un sunet de uimire si se ridică de pe jos, făcând impresia că pleacă dar ajunge să se întindă pe picioarele brunetului întinse pe covorul alb si pufos; lungindu-si bratele către fața tânărului.

Avea în gând aceleași cuvinte pe care băiatul le rostise, le repeta în minte din nou si din; amintindu-si cat de mult își adora jucăria.Modul în care îl privea, fiorii pe care îi simțea când numele său era rostit de vocea sa răgușita.Nu, nu-i știe pe deplin sentimentele, iar daca ar sta să se gandeasca ar spune ca micul sau majordom își dorește acei bani din toata inima, dar nu-l prea intereseaza atât timp cat îl poate iubi in toate felurile pe care le cunoaste.

Își umezește buzele cu limba, gata să îl sărute dar oftatul puternic si sacadat îl oprește, Yoongi îi zâmbește timid încolăcindu-și brațele în jurul taliei printului.Se trage mai aproape de acesta și își presează buzele de fruntea blondului, murmurând din nou aceleași cuvinte care acum păreau atat de usor de pronunțat pentru el.

-Aș face orice ca sa imi repeti aceste cuvinte in fiecare zi Yoongi.

***

Si din nou, cu inima sfâșiat si privirea dezgustată lovea pământul cu pasii săi nervoși și sălbatici.Trecuseră nu una ci trei zile, zile in care nu auzise nimic din partea brunetului, nici nu îi văzuse privirea și nici nu îi ascultase glasul fermecător.Simte cum mica sa bula se sparge si dintr-o dată fericirea din jurul său dispare la fel de repede ca si zambetul care îi piere cu cat se gandeste la el si zambetul mieros al brunetului.

Își făcuse treaba, făcuse totul doar pentru a avea timp de a se gândi, din nou, la el.Era vina lui?Era el motivul acela jegos pe care prințul îl folosea pentru al avea doar pentru el pe Yoongi?Este sătul, iar privirea sa îngrozitoare îl dă de gol, oricine observându-i dorința de a omorâ pe cineva​, dorinta de a distruge sentimente așa cum și ale sale au fost distruse.