douăzeci și șase

232 44 16
                                    

  Deși vederea îi era orbită de soarele imens ce scălda regatul în lumină curată, Hoseok reușise să se strecoare încetul cu încetul departe de omul bine făcut.Își strecurase mâna în buzunarul pantalonilor de stofă, prinzând cu degetele sale lungi și subțiri de sticluță umplută de una din substanțele sale preferate, puțin cloroform pe care îl furase acum mult timp din fosta sa casă, castelul.I se păruse interesantă, ceva ce nu mai văzuse niciodată și parcă începuse din ce în ce mai mult să o folosească pe sine, punând câteva fărâme din lichid pe batista albă, brodată cu trandafiri, târând-o apoi pe nările sale și închizând ochii pentru mai puțin de zece minute amărâte, minute în care uita și primea ocazia pentru al privi din nou pe mezin.

Își mușcase interiorul buzelor, terminând să toarne lichidul și să își întindă brațele îmbrăcate în material albicios pe umerii bărbatului.Omul tresărise, clătinându-și corpul în aceleași direcții, stânga-dreapta.Inhalase mirosul înțepător iar ultima sa acțiune a fost leșinul său pe pantofii proaspeți lăcuiți, care îi lăsase pe ascuns urme negre pe fruntea bronzată:
Inconștiența ta va dura cinci minute, chicotise băiatul cu părul de miere brună vinovat, sper.

Brațul său drept strânsese  simandicos talia subțire a bărbatului destul de tânăr și frumos.Îi analizase tenul destul de bronzat, pe alocuri albicios și rigid.După încă o secundă de contemplat chipul care acum dormea angelic în brațele sale, Hoseok își aminti un nume cu rapiditate.Namjoon.Zâmbetul său perfect orizontal se transformase într-unul strâmb și lipsit de voioșie.Își trece mâinile prin păr, nu înainte să îl proptească pe brunet cu spatele de zidul înalt de cărămidă pictată în culori de roșu închis, burgundy.
Ești frumos Namjoon, precum ea, sora ta.

                                ***

—Maiestate, regina vă cheamă într-o ședință, Yoongi își târâse corpul cu greutate în dormitorul prințului, privindu-l cum își aranjase ochelarii rotunzi pe nas pentru a citi din nou, pentru a uita lucrurile ce se întâmplă.

—Vin-o aici, își trase ochelarii de pe nas cu o simplă mișcare de deget, ducându-și apoi degetul înspre brunetul lipit de ușă. Regina poate aștepta, tu nu.

Își trântise piciorul de podeaua de marmură, pășind jucăuș către iubitul său, chicotind de bucurie atunci când safirii sclipitori îi găsise pe ai săi ochi întunecați și mizeri.

—Ești sigur că vrei să continuăm totul? Zâmbise blând, aruncându-și mâna stângă în aer pentru a atinge cu buricele degetelor pielea fină ca de bebeluș, pigmentată cu noanțe fine de roz pal. Aș vrea să pot fugi de responsabilități, însă sunt un prinț.

—Înțeleg, adăugase înghițindu-și în sec amarul cauzat de sentimentele sale.

—Îmi pare rău, de o mie de ori, îmi pare rău că am făcut asta, își închisese ochii și se aplecase în alt sărut, căutând cu buzele sale aceea zaharină de care avea nevoie, frământând bucățile acoperite de catifea.

Iar eu nu îți accept scuzele, de o mie de ori,  rânjise înfundat în sărutări, lăsându-se înghițit de valul de vanilie care îl acoperea și îl trântea de perete, din nou și din nou.

Înghițise ultima fărâmă dulce pe care o gustase, privindu-i mâinile brunetului cum se legănau în aerul rece, căutând lucrul care ar trebui să le prindă, să nu îl lase să pice din nou.

Dacă aș fugi eu cu tine, ci nu tu cu mine.

  Prinsese în palmele sale gâtul subțire al prințului, trecând de ochii ciocolatii, privind doar ghețarul care creștea în inima lui.Rece.

—Dacă ar afla m-ar ucide pe mine, nu pe tine.

                                *

Rochia ei încă era albastră, acum unul închis, scoțându-i în evidență pielea albă și zâmbetul alb afișat de ore întregi între pereții decorați cu portrete și catifea.Picior peste picior, purtându-și părul în două cozi împletite fără greșeală, cu buzele pictate de un ruj roșu aprins, din nou era perfectă, acaparând orice mică privire.Zâmbise când lovise cu ochii ei deschiși la culoare băiatul îmbrăcat la patru ace, zâmbindu-i și el strâmb și cu greutate.În spatele lui era el, veșnicul majordom care îi urmărea fiecare paș și gest gentil.

Scuzați-mă, fusesem foarte ocupat,  făcuse o plecăciune de nouăzeci de grade, cu spatele jos și privirea către pantofii săi și cioburile de pahar care zăceau reci pe podeaua de sticlă.

Ocupat, hm? Un râs ascuțit și periculos ieșise din cușcă, descoperind din umbră chipul brăzdat de ură și prefăcătorie.Înțeleg.

  Inima fetei bătea cu aceeași intensitate cu care vântul dezgolea trandafirii de petale.Se apropiase de viitorul soț, aruncând o privire înspre majordomul care o privea cu o admirație sumbră.Își strecurase mâna  în buzunarul sacoului negru, zdrobindu-și obrazul de umărul tare, auzind din spatele său scâncetul de durere pe care îl auzea din ce în ce mai des, de câte ori îl vedea pe prinț.

De ce nu pleci?De ce mă urmărești?! Un țipăt îi ieșise pe gură, plin de disperare, desprinzându-se de Jimin și atacându-și dușmanul cu mâinile ei subțiri.Apuse de gulerul gros al bluzei, încercând să clatine corpul aproape adormit, îndurerat și înfierbântat.Pleacă!
—Oprește-te...

—Asta e munca mea, adăugase perspicace. Cum tu ești o târfă pentru regatul tău, eu sunt un majordom pentru el.

Răutatea i se prelinse pe chipul albicios, oprindu-se la aceeași expresie și așteptând:

Ieși! Palma ei atinse obrazul pal, făcând un mare pas în față și țipându-și ofensările cu toți răunchii.Brunetul își așezase palmele pe zona afectată de a sa vanitate, privind din nou peste umărul ei buzele care se mușcau una pe alta, neștiind ce să facă, neștiind pe cine ar trebui să pună mâna mai întâi.

O bătaie efemeră se auzise din direcția ușii, după ea aflându-se o femeie bătrână, care ascundea regina cu spatele ei încordat.Îi făcuse loc reginei să treacă, iar cu un simplu pas și sunet de toc expresiile tuturor se schimbase.Ura devenise frică.

Am venit să vorbesc despre căsătoria ta, va avea loc peste o zi,  spulberase cuvintele rapid, fără pic de resentiment.Își așezase mâinile în față, ținând una de alta, tremurând și arătând idoeltnic în fața tuturor.Înainte să ajungă el înaintea ta.

"Am vrut să te am doar pentru mine, am eșuat."


N/A:Enjoy!Nu uitați de comentarii.

RoyaltyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum