Royalty

zece

—Nu te credeam atât de imatur Hoseok.Cum poți să fii atât de zâmbitor?Aproape ai izbucnit un scandal monstru cu celalalt regat!Regina ţipă violent mușcându-și buzele, amestecând cu lingura aurie în ceai și trântind-o ușurel înapoi pe farfurioara albă.

—Trebuie să îmi apăr membrii familiei mamă.Nu puteam să îl las pe Jimin acolo... Murmură privind farfuria de mâncare, cu colțul ochiilor urmărindu-l pe fratele lui care stătea ghemuit cu capul aplecat.

Îi părea rău, din ce în ce mai rău. Fratele lui avea probleme din vina sa, doar pentru că trebuia să se bată cu fiul celuilalt rege din vina unor prosti.Era o zi ploioasă de duminică, tristă și posomorâtă.De două ori pe lună mergea împreună cu regina și fratele său în regatul vecin, nu tocmai prietenos, într-o zi de duminică.

—Tu!Ai ceva de spus? Întreabă regina țuguindu-și buzele.Avea ceașca de ceai în mâna, privindu-l pe mezin și sorbind câte puțin din licoarea cafenie.

—Vă-vă rog... Bolborosește blondul ridicându-se de pe scaun, mergând alene către mama sa.Lăsați-l în pace pe fratele meu, e vina mea!Se plânge băiatul trântindu-se în genunchi, făcând plecăciuni repetate.

Femeia chicotește, dă cu picioarele în brațele adolescentului pentru ai atrage atenția apoi îl apucă de păr ridicându-l cu forța în picioare.

—Mamă...

—Ieși afară Hoseok!Ai de studiat pianul la ora asta.Femeia rostește sumbru cuvintele, unghiile ei lungi și ascuțite desenând modele în obrazul alb al băiatului care își înghiția lacrimile amare.

—Am spus să pleci Hoseok! Pleacă o dată!Mârâie bătând din picior cu privirea ațintită înspre prințul care strângea din pumni, încercând să nu privească fiecare firicel de sânge care cădea din buzele fratelui său mai mic.O vede pe femeie, înghite în sec și îl lovește din nou pe Jimin.Din nou și din nou fără să își ia privirea de la Hoseok, făcându-l să privească durerea fratelui său.

—De ce faci asta...

Șoptește cu respirația tăiată, întorcându-se în partea opusă.Pășind pe podeaua alunecoasă cu mâinile pe cap, scâncind atunci când aude ofurile fratelui său.Deschide ușa, privește pentru ultima dată în spate mușcându-și obrazul apoi pleacă sfâșiat în multe bucăți.Simtindu-se și el la rândul său mai mult decât vinovat.

—Ești o pacoste Jimin!Dacă fratele tău nu exista regatul ar muri.Imagineză-ți...se oprește râzând zgomotos, altă palmă lovindu-l pe băiat.Un țânc ca tine să conducă regatul!Continuă dându-și ochii peste cap, împingându-l pe jos și privindu-l scârbită. Își trece mâna prin părul lung și negru și pocnește ageră din degete.

—Cere-ți scuze nerușinatule!

—De ce faci asta?Încearcă să vorbească, lipindu-și pumnii de podea încercând să se ridice de pe jos.Trage aer în piept, cu mâneca neagră a cămășii stergându-și buzele.Femeia se ridică făcându-l pe băiat să se împingă cu picioarele departe de ea și privirea ei.

—De ce îl iubești pe el mai mult decât pe mine?De ce nu mă iubești și pe mine așa cum îl iubești pe el, la naiba?!Țipă, lacrimile curgându-i pe obraz, sughitând înfundat și lovindu-și obrajii cu pumnii săi murdari.Înghițea în sec, privind tabloul din spatele femeii care din nou se uita la el fără nici un resentiment.O vede șergându-și mâinile cu un șervețel vișiniu, rânjește și își întoarce capul înspre tablou.

—Îți e dor de tatăl tău?Spune ea clipind agil, aruncând șervețelul mototolit pe aceeași farfurioară albă.Pun pariu că tatălui tău nu îi este.

Băiatul chicotește, strângând și mai mult din buzele sale umede.Se uită la ea de jos, ea privindu-l de sus cu atâta indiferență și răutate.Femeia își așează pantoful cu toc peste mână băiatului, apăsând pe degetele lui scurte care deveneau din ce în ce mai vișinii.Îl bate pe cap, trăgându-i bărbia și privirea către ea, îi zâmbește șiret apoi dă din sprâncene superioră.

—Fratele tău este special, iar tu pe departe ești un nimic.Cum ai vrea să iubesc un nimic Jimin?Cum ai vrea să împărtășesc iubirea mea unui nimic ca tine?

—Tu ce naiba ești?

                               ***

———————————————

—Am crezut că e ușor să îți atrag atenția, dar ești atât de orgolios Yoongi.Chiar îți displac atât de mult?

—E-eu...brunetul murmură înăbușit, privindu-l pe prinț.Era lângă el, cu buzele aproape de ale sale și cu ochii pierduți în ai săi.Simțea respirația lui caldă pe obrajii, din nou vanilie.Atât de dulce și regal.

—Tu ce?Întrebă răstit, mâinile sale apucându-i obrajii, lasându-și fruntea să se lipească de a brunetului, rânjind din vina buzelor fine care îi atingeau obrazul.Brunetul se uită în jos, încercând să scape de vraja în care era prins de ochii scânteiosi ai băiatului.Stă pe gânduri mușcându-și buzele, numără pe degete secundele trăgând pe nas aerul cald care se afla între el și prințul.

—Cred că asta vrei Maiestate...murmură din nou, mișcându-și fața în cât buzele lor să fie perfect aliniate.Înghite în sec și își închide ochii, împingându-se în prinț.Își lasă buzele să fie frământate de băiatul blond care zâmbea din colțul buzelor, gemându-i numele brunetului atunci când avea ocazia.Mâinile brunetului urcă pe corpul prințului, trântindu-l pe covorul alb și fin.Îi deschide cămașa, dezlipindu-și în același timp buzele de prinț, coborând în jos pe pielea fierbinte a băiatului care ofta, strângând în pumnii covorul albicios și firav.Una din mâinile sale de plimba pe pieptul băiatului la fel și buzele sale rozalii, în timp ce cealaltă trecea prin părul blond și mătăsos al prințului.

—Lasă-mă pe mine, chicotește blondul împingându-l pe brunet de pe corpul său, cățărându-se apoi pe el.

Vede expresia confuză a brunetului care îl stârnește și mai mult, făcându-l să îi de-a cămașa jos dintr-o clipită, făcând la fel și cu cureaua neagră care îi înconjura talia.

—Nu te uita așa la mine, nu am de gând să îți fac ceva, încă.Vreau doar să te simți bine, să simți ceea ce simt și eu.Plăcere.

—Plăcerea e o iluzie, șoptește băiatul lăsându-l pe prinț să îi străbată gâtul cu limba, trasând dungi peste abdomenul său.Îi încolăcește talia cu mâinile, degetele sale lungi jucându-se pe spatele prințului.

—Dar dragostea?Îl întrebă, oprindu-se din sărutări fixându-și ochii cu ai băiatului, lăsându-și respirația fierbinte să îi mângâie obrajii.

—Am să-ți spun atunci când o găsesc Jimin.

"Ai găsit dragostea de multă vreme, trebuie doar să îți deschizi ochii și să o lași să te iubească"

_________________________

Am revenit cu un nou capitol!Sper să vă placă...Nu uitați să lăsați un comentariu pentru că mă simt foarte bine atunci când le citesc.