Royalty

treisprezece

Simte suferinţă în aer, zboară
lin precum petalele de trandafiri galbeni în jurul castelului.Nu își imaginase că un loc atât de minunat; perfect în ochii fiecărui om de rând care nu călcase pe teritoriu regal, era atât de imperfect și trist, zbierând după raze de soare și iubire care se pare că era prea greu și prea periculos de obținut din sufletele celor cu sânge albastru.

Paşii săi dezinteresați loveau pământul încă umed din vina picurilor de ploaie care au picat atât de rapid în noapte, lăsând mici bălţi să decoreze iarba verde.Şatenul se gândea la un singur lucru cât mergea cu picioarele încrucișate pe cărarea care devenea din ce în ce mai întunecată și tăcută, brazii înalți parcă înghițindu-i existența băiatului cu țigara aprinsă între buzele sale subțiri.

Yoongi îl ignorase, îl lăsase singur cu vorbele pe vârful limbii, încercând să scape de scuzele pe care avea să le spună.Brunetul era orbit de o lumină care îi făcea viața mai grea, distrugându-l uşurel.

Strânge de țigaretă cu buzele încercând să îl facă să plece pe băiat din gândurile sale, încercând să uite mirosul suav de lavandă din cămașa pe care o purta, încercând să uite sărutările vişinii de pe gâtul său plăpând.

Nici personalitatea colorată și copilărească pe care o avea nu îl ajuta, încerca să râdă de cel mai stupid lucru pe care îl vedea, simțea că în cazul său hazul de necaz îi ajuta sufletul să reziste asupra presiunii pe care sentimentele i le aplicau.

Jungkook, băiatul acela era scuza lui vinovată, scuza pe care o folosea împotriva sentimentelor sale puternice față de cel mai bun prieten al său.Era hilar...brunetul era un bun observator, totuși nu îi observase privirile blânde și atingerile care pe zi ce trece deveneau mai durabile, satisfăcător de dureroase.Yoongi nu îi suportă atracția față de băieți, îi spunea sceptic cu vocea răgușită cât de mult greșește.Deşi ura ideea de-al vedea pe șaten sărutându-se cu Jungkook, brunetul își întorcea spatele și nu-l judeca.

Trage ultimul fum din țigară, aruncând-o apoi pe jos; zdrobind-o cu vârful pantofilor săi maronii proaspăt lăcuiți.Aruncă o privire adormită înspre micile felinare care luminau împrejurimile încă luminate de soarele semi-ascuns, pierdut printre norii care par atât de pufoși.Unde se afla Yoongi?Probabil era în spatele lui; în spatele prințului superficial, plin de putere şi avere.Oftează lung; îndurerat, ar da orice pentru a fi în locul său, în cele din urmă doar buzele lui le atingeau cel mai probabil pe cele ale brunetului, buzele la care șatenul a râvnit atâta amar de vreme.

Simte prezența tăcută a unei persoane  triste, cel puțin asta își imaginase din auzul suspinelor vocii joase, din stânga sa observase un păr blond sclipind falnic.Costumul albastru pe care îl purta cu siguranță îl avantaja, părul blond ieșind și mai mult în evidență la fel de mult ca și ochii săi  sclipitori.Avea în mâinile sale mici un trandafir galben, rupea fiecare petală pe rând buzele sale mișcându-se lent cu cât petalele zburau departe de corpul său.Aude un râs pițigăiat care îi facuse urechile sensibile pentru o clipă, şatenul se aplecase pe vine ținând cu forță de crengile pline cu ace verzui ale copacilor.

Prinţesa de care a auzit atât de mult din gurile celorlalți băieți, ba era prea frumoasă, ba prea inteligenta pentru lumea asta.Taehyung își dă superficial ochii peste cap, sigur nu era o fată urâtă doar că nici prea specială nu era, trăsături mediocre.Lasă creanga din mână gândindu-se din nou la brunet, știa că acolo unde se afla și acest prinț se afla și el.

Nu știa ce să îi spună, nici măcar nu voia să îi spună un cuvințel ci doar să îl îmbrățișeze, să îi audă inima bătând vesel de ritmat.Ocoleşte alea pe care prințul și prințesa se plimbau braț la braț, găsind ieșirea din grădina.Ajunge în fața unei intrări, se uită stânga-dreapta încercând să nu fie prins de vreun superior; băiatul trebuia să fie în bucătărie nu să alerge în disperare prin castel, totuși se simțea atât de gol pe dinăuntru încât pentru brunet ar fi renunța la tot.

Tablouri, tablouri și iar tablouri.Fiecare îți dădea același sentiment de indiferență, nici măcar un zâmbet pe fața celor întruchipaţi.Fiecare ușă avea un simbol specific, flori, animale sau forme gemoetrice.Le deschide ușor, vârându-şi privirea pentru o secundă apoi închizând-o la fel de repede.O floare îmbobocită îi atrage atenția; ușa a cărui aparținea fiind puțin deschisă; şatenul observând mici șiraguri de fum ieșind prin mica crăpătură.

Își azvârli mâinile nesigur, mergând tiptil în camera întunecată în care nu putea vedea prea multe, doar stralucirea unor cearșafuri negre de satin.

-Taehyung...?Aude o voce mirată din stânga sa, pe jos chiar lângă tocul ușii brunetul sorbind fumul dăunător al unei țigări aproape arsă total.Ochii nu îi reflectau uimire; așa cum șatenul se aștepta, ci doar dezamăgire și confuzie.Degetele i se împletesc, rămânând tăcut cu privirea înghețată pe genele lunguiețe ale băiatului.

-Hyung, voiam să vorbesc cu tine, șoptește el în urechea băiatului aplecându-se pe genunchi lângă peretele de care băiatul se sprijinea lipsit de strălucirea sa specifică.Colţurile ochiilor îi erau umezi, făcându-l pe șaten să își muște buza involuntar.

-Speram că am lămurit lucrurile Taehyung, eu uit iar tu uiți de toate aceste lucruri.Cu vocea sa răgușită rostește cuvintele răspicat și rece, își ascundea fața în palme sale albicioase.Te rog nu o lungi și pleacă, continuă fără pic de resentiment în vocea sa.

Taehyung simte cum inima îi explodează, doar cuvintele simple aruncate atât de rece îl paralizau.Mâinile sale ajung pe picioarele băiatului, îi apucă țigara din mâini stingând-o cu degetul cel mare aruncând-o apoi pe jos sub privirea tremurândă a băiatului.

Privirile se întâlnesc, amândoi amorțind pentru o clipă.Din respirația tăiată și privirea doritoarea brunetul încerca să tragă o concluzie la tot ce se întâmpla, la toată acțiunea la care participa.

-Cum pot...Şatenul îi apucă brațele puternic, încercând să îi acapareze cât de mult poate corpul.

-Cum pot să uit atunci când el îi face acele lucruri lui hyung, lucrurile acelea pe care aș vrea și eu să le încerc, lucrurile la care am tânjit să le am.
Înghite în sec, obrajii luându-i foc instantaneu cât ochii brunetului se măreau.Un chicot dureros îi iasă pe gură, soptind numele brunetului într-un ton jos, vocea sa devenind groasă și instabilă.

-Nu îl pot lăsa să te iubească, nu pot să îl las să îți sărute buzele reci.

Cu degetul arătător îi atinge buzele, urcându-se pe picioarele brunetului, apropindu-se de corpul lui înțepenit.
Îşi lasă fruntea să se lipească de cea a băiatului, coborând apoi către buzele lui care deveneau din ce în ce mai apetisante.

-Ce-ce ai de gând să faci Taehyung?Se plânge înăbușit, lăsându-și capul să lovească peretele tale.

Se apropia cu buzele sale de ale lui Yoongi, realizând că deși cel mai probabil brunetul nu simțea la fel, stricase prietenia dintre ei repede și sigur.Nu mai avea nimic de pierdut, pierduse prea multe deja.Așa că mai bine îi simțea buzele pentru prima și ultima dată.

-Te iubesc Yoongi.

Cuvintele îi ies rapid din gură înainte de aş trânti buzele de ale brunetului.Săruta sălbatic, fiind prea prins în aroma dulce pe care buzele băiatului o aveau.Catifelate și fine, fără nici măcar un defect.Se oprește din sărutările nebunești fără cadenţă, încercând să îl facă pe băiat să îi raspundă.Blajin îi mângâia buzele cu limba, așteptând o mică mișcare din partea lui Yoongi.

Simte cum gura brunetului se deschide, lăsându-l pe băiat să îl invadeze gentil, mușcându-i buzele apoi sărutând fiecare pişcătură pentru ai diminua durerea.

-Te iubesc la fel de mult ca prima dată când ne-am cunoscut.Atunci când tu mă ignorai, iar eu te urmăream după acele role de pânză.

Se desprinde din sărut, lăsând un geamăt să îi iasă pe gură, lăsându-și capul să pice pe pieptul băiatului și să își închidă ochii, era fericit deși știe că l-a pierdut pe vecie.L-a pierdut pe băiatul de care s-a îndrăgostit, pe băiatul pe care l-a idolatrizat.

"Dragostea e pură durere, te rănești și cel mai probabil pieri fără cel iubit ținându-te de mână."

_______________________________________
Am revenit cu un alt capitol.Sper să vă placă.Va rog să vă lăsați părerile!
 

                   Mulțumesc!