Royalty

doi

-Cum poți fi atât de sigur, Maiestate?Îți înlocuiești majordomul pentru copilul ăla fără minte? Răbufnește bărbatul lovind biroul de lemn masiv.Se încruntă îndreptându-și privirea mâhnit către prinț.Nu îi venea să creadă că prințul îl înlocuiește cu un om de rând atât de rapid.Scrâșni din dinți gândindu-se la anii în care slujise familia regală cu toată dedicația sa, alegându-se cu nimic din partea țâncului răsfățat care va veni cât de curând la tron.

-Jinyoung...oftează prințul rotind creionul între degetele sale scurte și albe.Respectă-mi decizia, nu sunt un copil, iar tu nu ai de ce să mă tragi la rost.

-Dar nu se poate așa ceva!exclamă din nou și mai tare.O să vorbesc cu regina!

Prințul chicotește amuzat de reacțiile majordomului său, atât de copilăresc și stupid.Voia să scape de el, așa că atunci când îl văzuse pe brunetul cu buze rozalii se gândi că nu i-ar fi stricat puțină distracție în mâinile sale atât de ocupate.

-Ieși afară Jinyoung.

În afara castelului cei doi stăteau ascunși după brazi înalți
din spatele palatului.Taehyung își fuma țigările în timp ce Yoongi își scria micile poeme într-un caiețel vechi și ponosit.Brunetul trage aer în piept fixându-și prietenul confuz în ochii, se privesc pentru o clipă înainte să bufnească amândoi într-un râs incontrolabil.

-Yah, de ce ești tu mereu ăla norocos, spune ironic Taehyung stingându-și țigara de pământul umed, brunetul râzând la reacția sa explozivă.Își trântește spatele de trunchiul copacului privind fereastra luminată din spatele castelului pentru o clipă.

-Destinul, îi face cu ochiul lui Taehyung.Am auzit că ești singurul care a primit o scrisoare.De la cine...?

-Știi prea bine, îl întrerupe Taehyung ascunzându-și obrajii îmbujorați de privirea serioasă a brunetului.E atât de drăguț puștiul, a spus că are de gând să vină la marele bal doar pentru mine.Ah, imaginează-ți cât de...

-Taehyung, îl oprește Yoongi punându-și mâna pe umărul său puțin dezgustat.Ce bal?

-Nu știi?Balul de încoronare al prințului.Tot regatul este invitat, bolborosește șatenul punându-și altă țigară între dinți.Poate îți găsești o față drăguță pe aici, ai avea nevoie de...

Yoongi își dă ochii peste cap auzind vorbele absurde ale lui Taehyung, mereu spune ceva nepotrivit în locul nepotrivit.Își aranjează bluza neagră și se apropie cu pași mărunți către fereastra luminată a castelului.Era curios, singura fereastră cu lumina aprinsă din spatele castelului îi dădea de gândit.Ce se putea ascunde după acele draperii roșii de catifea?

-Ce naiba faci Yoongi?Doar nu vrei să îi spionezi!țipă Taehyung azvârlind o pietricică în spatele brunetului.

-Du-te naiba, doare...murmură Yoongi masându-și spatele cu mâinile, strângând din ochii din vina micii pișcături.

-Mergem?cască șatenul întinzându-se pe iarba umedă.Mi-e somn.

-Nu pot, fata aceea, Jisoo, mi-a spus că am dormitorul aproape de camera prințului sau ceva de genul...

-Huh, se pare că o să stai după răsfățatul ăla toată ziua, râde Taehyung scuturându-și pantalonii bej de firicelele de iarbă.

-Min Yoongi?Un țipăt se aude din depărtare făcându-l pe Yoongi să tresare uitându-se în jurul său.

-Fugi!îl împinge Taehyung cu țigara aprinsă între dinți.Poate ești concediat din prima zi!

Brunetul începe a alerga prin bezna nopții, încercând să găsească drumul către ușa castelului.Zărește micile felinare și răsuflă ușurat atunci când îl vede pe boșorogul ăla cu un zâmbet extrem de suspect pe față.Ridică din sprâncene, vârându-și mâinile în buzunarele pantalonilor largi, mergând alene către bărbatul care îl aștepta fluturând o cheie pe degetul arătător.

-M-ați strigat?Scuzați-mă, mă plimbam cu amicul meu, tușește Yoongi apropindu-se de acesta.Bărbatul îi aruncă cheia și își dă ochii peste cap.

—Descurcă-te!

—Idiot bătrân...murmură Yoongi cu pumni încleștați.

Își aranjează părul plictisit intrând pe usa castelului, căutând micul simbol de pe cheia pe care o primise în față.O pasăre, o pasăre, repetă în gând brunetul analizând fiecare colțișor.Totuși gândul la pasăre îi zboară atunci când privirea sa găsește poze imense cu prințul agățate peste tot pe pereți.Scoate un sunet de uimire, luând o mică ramă ce zăcea întoarsă pe una din măsuțe.Era o poză cu prințul și fratele său, fratele care murise acum mult timp.Își amintește atunci când tatăl lui citea din ziar despre moartea viitorului prinț, nimeni nu știa de ce murise, totul rămânând în ceață.

-Te-ai pierdut?aude acel glas inconfundabil din spatele său.

Prințul stătea rezemat de perete privind intens brunetul.Îi zâmbește și îi face semn să se apropie de acesta.Yoongi mârâie mâhnit, refuzându-l încercând să ascundă mica ramă din mâinile sale.

-Cauți camera?Îi face semn cu ochii către cheia care zăcea în pantaloni săi.

-Da, murmură Yoongi dând din cap.

-Te duc eu acolo, dacă vrei...

Prințul o ia înainte, brunetul mergând grăbit după pașii mărunți ai acestuia.Era un drum destul de lung, liniștit, auzind doar respirația suavă a prințului și pași apăsați ai băiatului.Prințul se întoarce către băiat prinzându-l strâns de mâna.

-Asta e camera mea, ăsta e camera ta, îi arată folosind mâna brunetului.

Yoongi privea ușile atent, fiecare având câte un simbol.Ușa prințului avea o floare sculptată pe aceasta, iar a sa acea pasăre ciudată.Clipește de câteva ori încercând să îi mulțumească prințului dar eșuează scoțând sunete confuze.

—Mulțumesc Maiestate...

—Nu, nu-mi spune așa, chicotește  bătându-l ușor pe spate cu mâna sa rece.Spune-mi Jimin...

—Jimin?

—Da, Yoongi.

Amândoi se priveau intens, fiecare analizându-se din cap până în picioare.Brunetul se dă cu un pas în spate lovindu-se de peretele din satele său, simțind cum Jimin se apropie de el din ce in ce mai mult.Îi simțea respirația caldă pe gât, mirosind aroma intensă de vanilie de pe gâtul  acestuia.Prințul îi ridică bărbia, mușcându-și buza intens.Se apropie plasându-și genunchiul între picioarele brunetului, mișcându-l circular făcându-l să răsufle din vina presiunii pe care o aplica.

-Un majordom face ce vrea prințul, așa-i Yoongi?

-Presupun, răspunde înghițind în sec, încercând să nu geamă din vina plăcerii pe care o simțea venind ușor în corpul său.

-Foarte bine atunci, chicotește Jimin lăsându-și piciorul jos.

"Vreau doar unul Yoongi."
—

—————————————————
Am revenit cu un alt capitol după ceva timp, sper să vă placă.