Royalty

patru

—La ce vă referiți?Întreabă brunetul trăgându-și corpul de lângă prințul care îl sorbea din priviri.Frica începând să îi urce pe şirea spinări.Prințul chicotește, uitându-se batjocoritor la mâinile sale goale.Făcându-l să de-a din cap viclean.

—Un pact Yoongi, spune el prinzându-l de gulerul cămășii albastre, trântindu-l de peretele rece și tare.Mă lași să fac asta, continuă el apropindu-se în liniște de gâtul brunetului, mușcându-i pielea palidă atât de fragilă.Se oprește pentru a trage o gură de aer contemplându-și capodopera, pielea albicioasă împreună cu urmele sale de dinți.Îl privește rapid în ochii pe brunetul care se ținea cu mâna sa lungă de gură, încercând să își țină gemetele înăuntrul său, încercând să își astâmpere dezgustul pe care îl simțea.

—Și asta, continuă răgușit blondul deschizându-i cămașa băiatului care îl privea cu dispreț și disperare.Își strecoară mâinile prin mica deschizătură a cămășii, făcându-l pe brunet să scoată un sunet de plăcere atunci când degetele subțiri și calde se jucau pe pielea sa în voie.Și asta, îi șoptește lipindu-și buzele de abdomenul brunetului.Îi întinde mâinile pe peretele tapetat cu catifea roşie, făcându-l să scrâncească din vina mușcăturilor profunde aplicate de blondul cu ochii vicleni și  sclipitori.Alt clopoțel îl distrage pe prinț, cu greu desprinzându-și  buzele vişini de pe pielea acestuia.

—Tu nu scoți o vorbă, iar eu te răsplătesc...cu bani, șoptește prințul închizându-i brunetului secat de puteri cămaşa şifonată, respirând sacadat, fruntea sa fiind lipită de umărul rozaliu al blondului.Gândește-te Yoongi, gândește-te la milioanele care îți vin în buzunar.Oricum, nu prea pare că îți displace, râde înfundat sărutându-i lobul urechii, privirea s-a fiind intens fixată pe ochii pierduţi ai brunetului.Se uita din loc în loc, încercând să îl evite.Încercând să nu simtă toate sentimentele care îl copleşeau.

Nu voia să îl privească așa, prințul era atât de disperat cuprinzându-l mai adânc în sărutările sale amare și calde.Avea din atâtea femei de ales, dar el alese un simplu băiat care îl privea cu dispreț și scârbă.Gândea brunetul trântindu-şi spatele încă o dată de peretele rece, lăsându-şi la vedere gâtul alb, prinţul simţind nevoia să îi simtă aroma înţepătoare de scorţişoară întipărită pe pielea sa fină.

Brunetul își aruncă măinile în jurul taliei prințului, închizându-şi ochii oftând zgomotos.Numără în capul său secundele care treceau atât de încet.
Îl imagina pe prinț sărutând o fată, scundă, subţirică cu pielea albicioasă şi părul de culoarea spicului de grâu.Buze roşii şi ochii conturaţi perfect de acele dungi negre-pământi.
Înghite în sec și își deschide ochii, îl zărește pe prinț aranjându-i cămașa și părul ciufulit.Din nou, buzele pline i se arcuiesc într-un zâmbet viclean, fals şi atât de luminos.

—Întârziem...murmură prinţul, fixându-l pe Yoongi în ochii săi înceţoşaţi care strigau înăuntrul său disperarea și tulburarea sa.

Jimin îl prinde de mână, zâmbește în sinea sa atunci când simte mâinile brunetului căţărându-se strâns de brațul său.Se opreşte în fața uşii, lăsându-l pe brunet să îi aranjeze sacoul negru, privind în jos cu obrajii săi sângerii.Blondul își dă ochii peste cap, zâmbind din colţul gurii.Îl privea paşnic pe brunet, vedea cum îl priveşte cu coada ochiului muşcându-şi buzele agitat, firicele mici  de sânge lăsându-i pete pe dinți. 

—Tăcerea e un răspuns brunetule!Exclamă răguşit prințul deschizând cu greutate ușa, Yoongi urmându-i atent pași galanţi, sorbindu-i din priviri braţele lungi care se mişcau lin pe lângă corpul său.

De ce?De ce?De ce mereu visele lui sunt spintecate atât de simplu de cineva?Voia să fie liniștit, măcar o dată să se simtă liber.Fugise de acasă, voia să fie singur și să scape de gurile părinților săi care îi dictau fiecare pas şi fiecare vorbă.Ajunse în oraș, dar totuși nu simţise libertate ci frica care îl incuia pe zi ce trece într-o cușcă.Chipul lui reflecta frica, la fel și intervalele lungi dintre cuvintele bolborosite la nevoie.

—Gândește-te înainte să mă râzgândesc, tușește prințul înainte să intre pe ușa imensă.

O sală imensă, albă și strălucitor de curată.O masă rotundă cu scaune în jurul ei, o femeie care își bea cafeaua fierbinte cu încetinitorul.
Privirea ei se ridică din ceașca abrunindă de cafea, scoate un sunet de dezamăgire buzele sale roșii luând forma unei linii orizontale.Părul ei avea o culoare cafenie amortizată cu ochii ei mari accesorizați cu gene lungi și negre.

—Fiule, ai întârziat, oftează luând altă sorbitură din cafeaua amară care o face să strângă puțin din buze.

Prințul se așează leneș pe scaunul din  dreapta mamei sale, apucă ceașca de cafea și dă din umeri la remarca enervantă a mamei sale.
Brunetul se așează într-un colț, simțind privirea femeii care îl analiza.

—Jimin, trebuie să vorbim despre încoronarea ta.

—Ascult, spune sec dând ceașca peste cap.Ce ai de gând să fac?

—Ai nevoie de ajutorul cuiva.Oricum, nu cred că te-ar deranja prea mult să ai pe cineva lângă tine.

—Despre ce vorbiți?Se încruntă, aproape înecându-se cu cafeaua fierbinte pe care tocmai o înghițise.

—Te însori Jimin, am făcut un pact cu celălalt regat...Prințesa e o mare fană,  râde bătându-l ușor pe braț.Trebuie să fii de acord, trebuie să faci ce îți spun dacă vrei să pui mâna pe regat Jimin...

—Ah, înțeleg.I se pune un nod în gât, murmură câteva cuvinte neînțelese apoi își îndreaptă privirea iritată către brunetul care îl privea blând cu capul sprijinit în palmele sale.Brunetul îi clipește, făcându-i semn către regină care îl privea nedumerită.

—Vrei să pleci de la masă, nu?Poți pleca, nu am de gând să mă cert cu tine, din nou.

Amestecă scârbită cu lingura în ceașca, încercând să evite orice altă vorbă pe care prințul avea să o scoată pe gură.Blondul aruncă lingurița în ceașca goală, ridicându-se de pe scaunul rece.

—Mă gândeam la același lucru...

Pleacă grăbit, nu înainte să îl prindă de mânecă pe brunet.Trage aer în piept și trântește ușa albă.Fața îi era roșie, buzele sale devenind și mai vișini din vina mușcăturile pe care le aplica.Își lovea mâinile, respiră sacadat mergând apăsat.

Ajunge în grădina cu trandafiri, câțiva fiind  veștejiți din vina soarelui arzător de pe cerul care pentru brunet nu mai avea nici o culoare.
Se așează pe pământul rece, prinzând una din floriile de pe jos.Își trece degetele pe spini, zgârindu-și pielea și mirosind esența aproape pierdută sub privirea brunetului.

—Vreau să știu ce pot face...Spune-mi.

—Maiestate...murmură brunetul atingându-i părul cu buricele degetelor.Nu știu...

Mâinile blondului îl cuprind pe Yoongi, trăgându-l pe genunchi săi.Lăsându-și capul pe umerii săi, simțindu-i pielea fierbinte prin materialul subțire al cămășii.Brunetul îl prinde de mâini pe prinț, masându-le cu degetele sale, simțind cum tristețea creștea iar aerul acela tăios apărea pentru al sufoca din nou.

—Lasă-mă să te sărut...

"Dacă ai de gând să pleci, ia-mă cu tine.Dacă ai de gând să mori, ia-mă cu tine."

—

—————————————————

Am revenit cu un alt capitol după ceva timp, sper să vă placă!