Royalty

cinsprezece

Prin întunericul dureros îi privea lacrimile curgând, din nou, pe pielea palidă și fragilă.Oftatul său reflecta starea sa melancolică și tristă, atât de distrusă.Se ghemuise în celălalt colț al dormitorului, încercând să își ascundă chipul între genunchi strânși la piept, încercând să își ascundă sufletul spintecat.Se schimbase atât de rapid, parcă el și vremea de afară erau conectați, sentimentele sale și vreme schimbându-se la fel de brusc.

Își ridicase privirea doar să-l privească pe blond, voia să îi simtă privirea confuză mângâindu-l, deși ura să fie protejat de el, persoana care cu atâta ușurință îi distruge viața nebună pe care o are.Se târâse pe genunchi lângă blondul înghețat, privirea sa nu reflecta nimic ci doar indiferență.Se strecurase în brațele sale, încercând să îi atragă atenția; mâinile sale urcând înspre gâtul său subțire.

-De ce sunt eu cel care cere acum?De ce sunt eu care tânjește după tine, Maiestate?Miorlăie, lăsându-și fruntea să pice pe buzele fierbinți ale prințului.
-Urăsc asta, un chicot îndurerat îi iasă pe gură ridicându-și privirea înspre prinț rânjind.

Buzele sale i le ating gentil pe ale blondului, lăsând mici ofuri să îi iasă printre buzele care frământau cu atâta dorință pielea rozalie.Jimin îi răspunde, dar Yoongi se retrage înghițind în sec, înghițind toate dezamăgirile sale.

-Urăsc să te sărut dar totuși iubesc sărutările tale.Mai bine aș muri, decât să spun adevărul.Mai bine aș muri decât să îți spun te iubesc, Maiestate.
-Ai găsit dragostea, Yoongi?Întreabă, ridicându-l pe brunet în picioare.

Yoongi îi zâmbește, dând dezaprobator din cap.Blondul îl trântește pe pat, acoperindu-i ochii negricioși cu o bucată din cuvertura neagră.

Era întuneric, nu vedea nimic dar simțea cum corpul său devine din ce în ce mai gol, mâinile blondului plimbându-se stingher pe picioarele sale goale.Fierbinte, îl aruncase într-un foc plin de sărutări și atingeri gentile.Îl prinde de coapse, făcându-l pe brunet să își arcuiască spatele și să strângă cu forța de materialul satinat, fin la atingere.

Gemetele lui curgeau, mâinile blondul încercând să le estompeze cadența înaltă.Își mișca degetele stângace pe obrajii săi, lăsând firicele de transpirație să îi curgă pe pielea care aproape-i scotea aburi.Voia să se oprească dar se simțea prins într-un gol negru, plin de plăcere și durere.Durere atât de ușor de suportat.Își dorea să se oprească dar în același timp refuză să renunțe la aroma dulceagă pe care o simțea curgându-i pe buze.

Își împinge corpul încă o dată, privind cum băiatul scâncește; alinându-l apoi cu alt sărut pe buzele sale roșii și mușcate.În sfârșit îl are pe brunet doar pentru el; în sfârșit e doar a lui.

***

-Vreau să îmi ajut fratele, vreau să scap, murmură cuvintele întristat, ocolind tufele galbene de trandafir care îi ieșeau în cale.

Trage aerul răcoros în piept, privind pentru ultima dată frumoasa grădină a castelului.O va părăsi, lăsându-l pe Jimin să fie ce și-a dorit; lăsându-l să fie rege într-o lume atât de dură și barbară.Nu îi păsa dacă va face sau nu o treabă bună, simplul fapt că îi va vedea zâmbetul l-ar fi mulțumit.Mezinul avea să fie liber și fericit acum că el va pleca undeva departe, departe de ochii tuturor.

-Maiestate...Sunteți sigur?Cu vocea tremurândă muncitorul își apăsă palma pe brațul prințului privind nesigur în jos.Ce o să se întâmple cu familia mea?

Frica din vocea băiatului străbătea calea înspre corpul său, simțea clar acelaș sentiment de frică și nesiguranță.Îl bate pe cap, privind peste umărul său la luminile castelului care se închideau rând pe rând, soarele apunând și el.

-Vor fi bine, îți promit.Sunt regele tău, trebuie să ai încredere.

Îi șoptește în ureche, trăgându-l de mânecile cămășii albe pe care o purta.Lacrimile i se intensificau la fel de rapid ca picuri calzi care cădeau din cer.Scoate trandafirii galbeni din buzunarul pantalonilor dând foc petalelor, privind cum flăcările cresc.

-Voi arde în iad pentru tot ce am făcut.

***

-Ești atât de fragil, geme prințul mișcându-se cu greutate peste brunet.
-Aș vrea să fiu la fel de fragil pe cât par, în așa fel m-aș sparge.

Jimin rânjește, trecându-și limba peste buzele băiatului.Avea zâmbetul blând pe care îl dorise, zâmbetul indiferent și dulce.Brunetul se ridică pentru aș lipi mai bine buzele de ale prințul, trăgându-l în brațele sale firave.

-Oricât ai urâ asta...știu că mă iubești.
-Nu iubesc oameni ca tine, răgușit rostește încet cuvintele încă sărutând obrajii prințului.
-Atunci de ce ai acceptat?Jimin chicotește, prinzându-i mâinile între ale sale.
-Nevoia de bani...
-Sau de dragoste, îl întrerupe blondul.

Yoongi se ridică de pe prinț, lăsându-l pe blond cu mâinile în aer.Se așează lângă el, strângându-i brațul în mână.

-Tu nu poți oferi dragoste Jimin, își închide ochii lăsându-și capul să se afunde în perinile negre care îi acompaniau.

-Știu asta, răspunde sfios trăgând de mână băiatului pentru a o săruta.Miroase esența de vanilie care îi rămase pe degete, dulce și amară în același timp.

-Dacă ai de gând să pleci, ia-mă cu tine.Dacă ai de gând să mori, ia-mă cu tine.Fără tine aș fi mai distrus decât sunt deja, Yoongi, spune cu o expresie ștearsă, brunetul întorcându-se pe o parte pentru al privi pe prinț.

-Ai de gând să mori pentru un om de nimic, Maiestate?

-Am de gând să mor pentru tine.

______________________________________
Am revenit cu un alt capitol,sper să vă placă.
Despre scenele respective :))), nu am descris cine știe ce pentru că nu sunt genul de persoană, lmao.Oricum sper să fie decent.Și am o veste, de curând am lansat o carte "Childhood enemies"(VKook) sper să o citiți și pe aceasta și va rog să vă lăsați părerile!