Royalty

doisprezece

Își deschide ochii, pipăind temător  cuvertura neagră care îi acoperea buzele.Trage aerul rece încărcat de fumul țigării pe care blondul o rotea pe degete, privind fără nicio expresie razele de soare care lovea încăperea obscură.Își întoarce într-o clipită privirea atunci când prințul o observă dezinteresat, își ridică mâna dreaptă plasând țigara între buzele sale rotunde.Degetele lui se plimbau pe brațul băiatului sufundat în cuverturi, urcând încet către gâtul său.Tușește stins din vina fumului prea puternic, făcându-l să mârâie și să lase țigara aprinsă în scrumiera de sticlă de lângă patul său.

Se apropie de băiat, din nou înghițind în sec și trăgând cu forță de dorințele sale.Își mușcă obrazul, apropindu-se neliniștit de brunetul care îi întorcea spatele.Îi atinge cu buzele doar colțul gurii dar se retrage văzându-l  pe brunet afundându-și capul în perina neagră, încercând să nu îi raspundă cu orice preț.Trăgea de buzele sale cu degetele, înfundat în perina și sentimente nesigure.Nesigure și atât de confuze, din nou și din nou simțind acel sentiment ciudat care îi făcea inima să i se strângă și apoi să se oprească în loc.Era dulce și în același timp amar, prințul avea propria sa aromă pe care îi era atât de greu să o uite, gustul buzelor sale iar auzul vorbelor sale având aceași tristă esență.

Nu voia să îi întâlnească privirea, nu voia să îi audă vocea, voia să scape din amalgamul de sentimente care îl copleșeau.Nu gândește prea mult și își lasă picioarele goale să atingă podeaua, căutând cu coada ochiului cămașa albă care se afla cu siguranță pe jos, știind că prințul o aruncase atunci când îl așezase în pat, făcându-l să adoarmă din nou lângă el.
Apucă cămașa, scuturând de câteva ori înainte de a o îmbraca.Închide toți nasturii sperând că nimeni nu îi va observa peticele violet de pe piele.

—Vreau să îl iubesc?Își dă ochii peste cap, murmurând cuvintele care îi răsunau în continuu în urechi.Deschide ușa, plecând capul și oftând.Mergea pe holul lung și cald, încercând să scape de orice gând care îl întruchipa pe el, blondul acela care îi intrase sub pielea atât de ușor.Intră în baia personalului, din ușa privindu-și buzele vișinii și uscate.Gâtul alb plin de vânătăi și cearcănele negricioase pe care le avea.Cu fața neutră se apleacă și își udă mâinile cu apa rece, o trece peste față, chicotind ironic când aude fluieratul vesel pe care îl cunoștea atât de perfect.Avea un nod în gât, spera că nu o să de-a de el deși voia să îi vadă zâmbetul pătrățos și să îi audă vocea răgușită soptindu-i "hyung".

—Ce faci aici?Aude glasul îngrijorat al băiatului care intră pe ușă cu un prosop bej pe umăr.Strânge din buze și sare cu mâinile către brunet, prinzându-l puternic de talie cu mâinile sale mari.Clipește rapid încercând să nu mârâie atunci când observă mușcăturile proeminente de pe gâtul brunetului.Îi dă bretonul de pe ochii forțându-l să îl privească  dar nu reușește, băiatul scoțând un suspin   subțire.

—Eu...

—E în regulă, ştiu că nu vrei să o spui, îl oprește, mâinile sale mutându-se către obrajii, ștergându-i picuri de apă rămași să se prelingă pe obrajii săi roz.

—Taehyung eu trebuie să plec, șoptește îndepărtându-i mâinile de pe obrajii suflând sacadat.Face doi pași dar se oprește, mâinile tari care îl strângeau de umeri făcându-l imobil.Aude cum își trage vocea, tușind de câteva ori din vina aerului fierbinte pe care îl inahalase.Strânge și mai tare de umerii băiatului trântindu-și fruntea de ceafa brunetului.

—Aş vrea să știu cum te pot salva din mâinile ăluia Yoongi.

                           
                              ***