Atingerea morții

Capitolul 27 -Simbolul dezastrului sau al fericirii ?

Am fugit până la dulapul meu de unde am apucat geaca neagră și ghiozdanul și am început să mă îmbrac în timp ce alergam pe hol printre trupurile transpirate ale jucătorilor de volei abia ieșiți de la antrenament.

M-am oprit preț de o clipa sprijinindu-mă de zid și am tastat frenetic un mesaj lui Spencer : MERSI! NU ȘTIU CE AM FĂCUT PENTEU A TE AVEA CA PRIETENA PE TINE :*-M. Emoticonul face toată diferența.

EEI, LASA. P.S : ASTEPT SĂ AFLU TOATE AMĂNUNTELE PICANTE CURÂND. Puteam jura că "amănunele picante" pentru prietena mea defineau ceva total neortodox.

Am sărit pe geam și am mers în urma lui David până la marginea curții școlii. Sărisem gardul cu inima bubuindu-mi tare în cușca ei de coaste, privind paznicul din fața porții care fredona un cântecel falsând regulat.

Când mi-am simțit tălpile pe zăpada bătătorit , mi-am tras marginea gecii aranjând-o.

-Deci... încotro? am întrebat trecându-mi mâna prin păr în încercarea de a-l aranja. Misiune neîndeplinită. Pot jura că părul meu era îndreptat în toate direcțiile, ondulându-se în vântul leneș de parcă ar fi fost niște tentacule.

-Păi am motocicleta puțin mai încolo și plecăm imediat.

-Ai motocicletă?m-am oprit din mers înfingându-mi picioarele în asfalt. Uau! am excalmat scuturându-mi capul încercând să-mi revin.

-Ce e atât de ciudat? spuse traversând strada ținându-mă de mână, etalându-și șiragul perfect de perle alb-lucitoare.

-Păi ne știm de două luni și până acum mergeam peste tot pe jos... și cum nu te-am văzut niciodată cu ea...

-O vreme am împrumutat-o unui prieten pentru că merg foarte rar cu motocicleta ziua, mă întrerupse el. Dar acum vreau să mergem într-un loc special și nu putem ajunge acolo pe jos.

-Cum adică nu mergi cu ea prea des ziua? Ai un orar nocturn și nu știu eu? Lasă-mă să ghicesc! Ești Batman de fapt, în timpul zilei un tip atrăgător și misterios, iar în timpul nopții cel care salvează domnițe în primejdie! am spus gesticulând dramatic. Cui îi datorez onoarea de a merge pe Batmobilul tău? îi șoptesc zâmbind.

- Îmi place să mă plimb cu ea mai mult pe întuneric, spuse rostogolindu-și ochii în orbite. Dar acum vrei să stăm să discutăm despre orarul meu sau mergem?

-Mergem dacă îmi promiți că nu sunt momeală pentru vreun criminal în serie. Nu mă legi de șine sau ceva, nu? mi-am regretat cuvintele imediat ce le-am rostit.

-Nu ai nevoie de mine ca să ajungi în calea trenului, spuse pe un ton egal, purtând o mască inexpresivă pe chip. Pune-ți asta!îmi spuse întinzându-mi o cască.

-Bine ...am spus asezându-mi-o pe cap, timp în care el se urcase pe motocicleta acoperită de vopsea mată.

După ce m-am urcat în spatele lui îmi luase mâinile , îmi sărută una dintre palme zâmbind și le încolăci în jurul abdomenului său, spunându-mi să mă țin strâns de el. Aveam impresia că va merge cu viteza doar pentru a mă simți încolăcindu-mă în jurul lui, încordându-mi coapsele și prinzându-mă de el ca de o ultimă gură de aer.

Puțin înfricoșată, mi-am culcat capul acoperit de casca ce se contopea cu părul meu neîmblânzit pe spatele lui și mi-am închis ochii inhalând mirosul lui liniștitor.

***

-Ai la tine agenda mamei tale? spuse făcând umbre circulare pe coperta agendei mele, peste mâzgâlituri.

-Da... cred că e pe aici pe undeva, am spus deschizând fermuarul ghiozdanului și cotrobăind printre manualelele vechi. Am scos agenda ținând-o între două degete . Poftim. E chiar atât de rău? spun sucind pe deget o șuviță încâlcită.