I will save you

Prolog

         Un peisaj de coșmar! Stropii de apa lovesc pământul de mai bine de jumătate de zi și, nu par ca se vot opri in curând. Față de ziua anterioara, nici o viețuitoare nu se afla pe străzile pustii.

         De parca i-ar pasa. Pe bluenetta nici nu o interesează ca arata ca o nebuna alergand pe ploaia torențială. Vrea doar sa ajunga cât mai rapid la prietena sa. I-a promis la telefon ca îi va aduce lecțiile, iar ea este fata de cuvânt, mai ales cu Alya. Ii știe întreagă viata pe de rost, și nu isi ascund nici un secret una fata de cealalta. Bine, mai putin cel în care bluenetta este chemata la datorie și salvează Parisul . Nu! Asta nu îi poate spune pana cand nu va avea suta la suta incredere în ea. Alya este înnebunită după identitatea eroinei și chiar nu ar vrea sa riste sa ajunga pe blogul fetei.

        Ajunsa în fața casei prietenei sale, adolescenta bate agitata la usa, sperand ca nu va mai fi nevoită sa mai rămâna mult în ploaie.  Din fericire, în câteva secunde lumina calda îi invadează privirea iar în fata sa apare Alya, ce o prinde imediat intr-o imbratisare calda.

-Fata nebuna!spune roscata amuzata, tragand-o imediat în casa.

-Ti-am promis ca vin.spuse bluenetta expirand aer cald în palmele sale reci.

-Macar puteai aștepta pana trece ploaia.zice roscata privind fereastra plina de stropi de apa.

-Nu părea ca se va opri in curând și nu puteam risca. Ti-as fi trimis temele prin mesaje insa sunt lucruri pe care trebuie sa ți le explic. Nu iti face griji, termin imediat si plec înapoi acasă.spuse bluenetta zambind dulce.

-Doamne ferește! Marinette, ploua cu găleata! Dacă nu se va opri în curând vei dormi la mine. Mama te adora și cu siguranță va fi de acord, și nu mai spun de surorile mele! Gemenelor alea energice abia asteptau sa le mai citești o poveste.spune ochelarista amuzata iar adolescenta chicoteste.

-În regula, dacă nu deranjez.spuse politicoasa.

-Simte-te ca acasă.

●●●

        Un mic stranut îi scapa lui Marinette în timp ce îi explica prietenei sale teoremele învățate la liceu. Este constienta ca roșcata nu este atenta, privirea îi era mai întotdeauna indreptata catre telefon, insa încerca în speranța că va reuși sa învețe ceva.

-Și cu asta am terminat.spuse adolescenta oftand epuizata. Ai înțeles măcar ceva?

-Mari, stim amandoua ca sunt paralelă cu matematica. Nu o voi înțelege niciodată.spune ochelarista intinzandu-se plictisita în pat.

         Un bâzâit scurt, care vine de la telefonul Alyei, le atrage atenția amandurora. Roscata ridica leneș telefonul și îl deschide curioasa. Scapa un mic oftat după ce observa cauza deranjarii, iar bluenetta întinde capul curioasa sa vada lucrul care i-a scăzut moralul ochelaristei.

       Insa si-ar fi dorit sa nu o faca. Pe ecran era o noua știre despre motanul care agresează Parisul de mai bine de jumătate de an. Motanul, pe care obișnuia sa îl numească prieten.

-Cine s-ar fi așteptat la asta.spune Alya lăsând telefonul sa cada langa corpul ei. Chat Blanc era foarte iubit de toți cetățenii Parisului. Nu avea motive sa se duca de partea lui Howk Moth. Nici nu vreau sa mă gândesc cum se simte Ladybug de fiecare dacă cand este nevoită sa se lupte cu el.

-Nici eu.zice Marinette soptind. Probabil îngrozitor.spuse părând ca îsi da cu părerea în timp ce isi mărturisea, de fapt, indirect sentimentele.

-Ei, sa speram ca este doar o chestiune de timp. Cu toții ne dormim ca Chat Noir sa se reîntoarcă la normal.spune Alya iar bluenetta afirma ușor.