Priviri înșelătoare

Capitolul 8-Un mesaj

"Într-un joc de șah, Regina are cea mai mare putere."

Arabela era la o terasă cu prietenele ei vorbind. Îi fusese atât de dor de ele. Trebuiau să plece cu toții în vacanța în care ele au fost, dar planurile le-au fost destrămate de accidentul acela. După el, Arabela nu avea starea necesară să mai iasă din casă sau să se distreze, Fabiano a spus ca vrea să fie alături de ea și Lucas era afectat și el de cele întâmplate și nu putea să își lase toate obligațiile baltă. Așa că din 6 persoane plecaseră doar 3, Elly, Bea și Antonio.

-Cum a fost? întrebă Arabela privindu-și prietenele cu atenție.

-A fost frumos, răspunse Bea zâmbind tristă privind-o pe Arabela, dar fără voi nu a avut farmec. Nimic nu e la fel dacă nu suntem cu toții și Antonio e un enervant, spuse fata părând nervoasă.

-Exagerezi, spuse Elly dându-și ochii peste cap și râzând de atitudinea ei apoi fixându-și atenția pe telefon.

-Ba nu exagerez deloc, încă nu înțeleg de ce a mai venit dacă gemenii lui nu au venit, vorbi nervoasă Bea.

-Bea, începu serioasă Arabela, știu că nu prea vă înțelegeți, dar nu văd problema dacă a venit, continuă râzând de expresia supărată a Beei. Ăsta e Antonio, multe glume proaste, nu ar fi el dacă s-ar comporta altfel.

-Ara nu îi lua apărarea, nu îl suport și nu înțeleg de ce trebuie să stea cu noi, mârâi Bea oftând.

-Pentru că e prieten cu mine la fel ca voi două, și în plus până să mergeți acolo nu aveai de comentat așa de mult cu privire la prezența lui, vorbi suspicioasă. S-a întâmplat cumva ceva? întrebă Arabela înălțându-și o sprânceană.

Chiar în acel moment Bea luă o gură de cafea, auzindu-i întrebarea se înecă cu cafeaua și începu să tușească încât îi dădură lacrimile. Elly nu o băgă în seamă fiind concentrată pe telefon, iar Arabela o întrebă dacă e bine. Cea din urmă se gândea că e ceva la mijloc, dar preferă să nu insiste. Dacă era ceva, va afla pe parcurs sau prietena ei îi va spune, în niciun caz nu o va presa. După ce își reveni Bea începu să vorbească relaxată.

-Nu s-a întâmplat nimic, vorbi Bea aparent calmă, dar faptul că ce se juca cu brățara de la mână, îi trăda nervozitatea și agitația.

Arabela privindu-le pe amândouă nu își dădea seama ce se schimbase cu adevărat. Elly mult prea pierdută între ale ei și Bea ascunzând lucruri, erau ciudată situația. Chiar și așa se rezumă la a mai discuta lucruri banale cu amândouă punând situația pe seama faptului că era mult prea recent totul și lucrurile aveau să revină la normal.

După câteva minute când Arabela luă o gură de cafea, Bea puse o întrebare care îi provocă Arabelei reacția ei de mai devreme.

-Ara ce mai face Fabiano? întrebă aparent inocent Bea și începând să râdă când văzu că prietena ei s-a înecat.

-Fabiano e bine, probabil e încă la birou, răspunse după ce se liniști fixându-și atenția pe strada.

La naiba se gândea Arabela de ce am avut reacția asta, nu e prima dată când Bea întreabă de el, dar niciodată nu reacționase așa. Însă reacția ei nu trecu neobservată de Bea care o privea zâmbind aluziv. După puțin timp Elly se scuză că trebuie să plece și se ridică.
Rămase singure cele două fete stătură câteva minute în liniște apoi Arabela începu să vorbească.

-S-a întors Dominic, au fost cuvintele rostite de fata cu privirea fixă pe ceașca din fața ei și ochii lipsiți de sentimente.

-Ce? Cum adică s-a întors? Întrebă Bea încruntată înjurând mintal când auzi. Știa că Dominic nu e și nu a fost niciodată ceea ce pare și mai ales era îndrăgostit de Arabela.