Priviri înșelătoare

Capitolul 21-Norii negri și furtuna sufletului

"Nu te uita unde ai căzut, uită-te unde ai alunecat!"

Dimineața îi găsi pe toți în bucătărie cu câte o cafea în față și zâmbete kilometrice. Erau fericiți și bucuria lor se putea observa în modul în care ochii le străluceau și energia pozitivă pe care o lăsau în jurul lor. Pentru prima dată nu exista încordare sau neliniște.

—Cât e ceasul? vocea adormită a Arabelei se auzi și cu toții își îndreptară atenția spre ea. Fata se juca cu lingurița în cana cu cafea așteptând un răspuns. Fabiano care stătea lângă ea fu cel care îi răspunse.

—Iubito ai planuri? o întrebă bărbatul și ea își sprijini capul de umărul lui și oftă. Era prea adormită să realizeze motivul pentru care iubitul ei o întrebă dacă are planuri.

—Trebuie să merg la facultate, răspunse fata morocănoasă și cu toții izbucniră în râs când auziră. Era clar Arabela nu dormise suficient. Când le văzu reacția își ridică capul nedumerită de pe umărul lui Fabiano și îi privi pe toți la rând neînțelegând motivul pentru care ei reacționaseră așa.

—Iubito, șopti amuzat Fabiano, azi e sâmbătă pitic, continuă și fata oftă realizând abia acum de ce râdeau cu toții de ea. Era obosită, în ultimul timp facultatea începuse să își pună amprenta pe ea și cursurile deveneau din ce în ce mai grele.

Elly și Lucas vorbeau în șoaptă despre ceva ce numai ei știau, în timp ce Antonio mânca liniștit dintr-un sandwich făcut la repezeală, iar Bea îi privea pe Fabiano și Arabela care stăteau îmbrățișați. Privirea ei îi scana din cap până în picioare și Fabiano care era cu fața spre ea observă interesul Beei pentru ei așa că îi lăsă un sărut scurt Arabelei pe gât apoi o luă în brațe și plecară spre camera fetei.

Ore bune mai târziu prietenii celor doi frați plecaseră și îi lăsară pe cei doi singuri. Băieții se hotărâseră să iasă pe seară pentru a sărbători faptul că Lucas avea să devină tătic în timp ce fetele aveau să facă duminică o petrecere în pijamale acasă la Elly. Arabela se afla la ea în cameră încercând să își termine un proiect când soneria telefonului îi întrerupse activitatea.

—Alo, rosti fata când văzu că cel de la capătul firului nu spune nimic. E cineva acolo? întrebă din nou, dar nici de data aceasta nu primi niciun răspuns așa că, închise și își continuă treaba.

Când telefonul sună din nou fata răspunse enervată de faptul că era întreruptă la fiecare cinci minute fără a se mai uita la numele apelantului.

—Te-ai gândit să vorbești acum? întrebă fata iritată și când îi auzi vocea celui de la capătul celălalt mai că îi veni să se bată singură.

—Micuța e supărată? întrebarea lui Dominic făcu să mârâie și mai că îi venea să îi închidă și lui, dar se abținu.

—Amuzant Dominic, rosti tăios. Ce s-a întâmplat? întrebă după câteva secunde în care nu știa dacă să îl întrebe ce face sau să treacă direct la subiect.

—Sunt bine Arabela, tu ce faci? continuă bărbatul să o ia pese picior și răbdarea ei începea să se termine mai repede decât crezuse. Te-am sunat să te întreb unde dracu e Fabiano că îl sun de câteva ore și nu răspunde nici dracu la telefonul lui, de data aceasta Dominic era cel iritat și Arabela se întreba ce era așa important.

—A plecat de la mine pe la 10:00 și atunci era în regulă, îi răspunse fata neînțelegând motivul pentru care Dominic părea îngrijorat.

—Arabela dă de el și spune-i să mă sune, e cât se poate de urgent , vocea serioasă a lui Dominic o puse pe gânduri și parcă simțea că ceva nu e tocmai în regulă, dar își alungă imediat gândurile rele.