Priviri înșelătoare

Epilog

Câțiva ani mai târziu

—Mamiiiiii, vocea băiețelului se auzi în toată casa, și Arabela răspunse imediat știind că băiețelul ei nu mai avea să tacă altfel.

—Sunt în bucătărie piticule ce se întâmplă? întrebă înapoi și imediat chipul fiului ei apăru de după ușă. Avea în jur de cinci ani și o energie incredibil de mare.

—Când mergem la Dav? întrebă micuțul cu ochii scânteietori privindu-și mama cum întoarce prăjitura din cuptor.

—Imediat ce vine tatăl tău scumpule, îi răspunse mama sa privindu-l cum se bosumflă. Vrei ceva să mănânci până atunci? îl întrebă Arabela zâmbindu-i și dându-i câteva fire de păr cârlionțat de pe față.

—Nu, răspunse micuțul, și se așeză pe un scaun așteptând ca tatăl lui să sosească din moment în moment.

Când Fabiano sosi micuțul sări în brațele tatălui său spunându-i că vrea să meargă mai repede la vărul lui, lucru ce îl făcu pe Fabiano să zâmbească amuzat.

—Iubitule dacă nu veneai mai repede cred că era în stare să plece pe jos la cât de nerăbdător era, îi spuse Arabela soțului ei după care se întinse să îl sărute.

—Atunci hai să mergem, spuse Fabiano și după ce se îmbrăcară ieșiră cu toții fericiți pe ușa casei.

În câteva minute ajunseră la casa lui Lucas și a lui Elly, iar mașina ce se vede în fața casei era semn că și Dominic împreună cu Sorana deja ajunseră acolo.

Imediat ce intrară în casă Matei începu să îl strige pe vărul său care alergă fericit spre el.

În timp ce Fabiano și Arabela merseră în living unde erau toți adulții cei doi pitici urcară în camera lui Davian unde începură să se joace.

Se strânseră cu toții cum de mult nu o mai făcură. Lucas și Elly mai fericiți ca niciodată, Dominic și Sorana care se căsătoriseră și ei într-un final și acum erau fericiți, Bea împreună cu Alec un bărbat ce îl cunoscuse la facultate și care se îndrăgostise imediat de ea și nu în ultimul rând Fabiano și Arabela care acum erau mai fericiți ca niciodată să își vadă toți prietenii reuniți și fericiți.

Viața le zâmbise după o lungă perioadă în care fuseseră greu încercați din toate părțile.

Sfârșit

A/N

Am lacrimi în ochi și nu știu dacă să fiu fericită că am reușit să termin această carte sau tristă că trebuie să mă despart de personaje și de voi cred că ambele într-o măsură. Vă mulțumesc din tot sufletul tuturor celor care mi-au citit cartea, au votat, comentat și m-au sprijinit să continui pentru că nu de puține ori am vrut să renunț. Fără voi nu aș fi ajuns să termin cartea asta niciodată.

Am început cartea asta în ianuarie când aveam destul timp și voiam să fac ceva ce îmi place cu el și nu aș fi crezut că o să ajung să o termin când am văzut că urmează să încep școala din nou eram băgată în multe proiecte și mai lipsea destul de mult de scris din carte. Dar apoi am zis că nu vreau să las ceva neterminat și până la urmă am terminat-o.

Va îmbrățișez cu mult drag și vă doresc toate cele bune! :* :*

Sper să ne întâlnim și la cealaltă carte pe care o am în curs Momente efemere.