Priviri înșelătoare

Capitolul 28-Iubirea unește destine

"Și la final tot ce contează e ca Regele și Regina să rămână împreună!"

Înainte să apuce să cadă de pe stâncă o mână se înfășoară în jurul ei și o trage înapoi pe pământ, timp în care fata continuă să țipe și să plângă speriată.

—Iubito nu îmi face asta te rog, vocea pe care nu mai credea că o va auzi vreodată îi șopti cuvintele în ureche și imediat fata se opri din orice mișcare înghețând. Credea că visează sau căzuse și ajunse în rai.

—Fabiano, șopti și se întoarse brusc cu fața spre cel care o ține în brațe pe pământul rece. Nu, e imposibil, tu, nu are cum, spuse și începu să plângă în timp ce Fabiano îi făcu semn lui Dominic să îi lase.

—Micuța mea frumoasă gata, te rog nu mai plânge iubirea mea, o ruga Fabiano în timp ce îi ștergea lacrimile de pe obrajii. Hai iubito liniștește-te, îi șoptea în ureche.

Însă reacția ei era cât se poate de normală, nu mai înțelegea ce se întâmplă, iubitul ei pe care îl credea mort apare de nicăieri.

—Cum e posibil? întrebă debusolată și așteptând o explicație. Fabiano oftă cu putere și realiză că e posibil ca după ce fata avea să afle planul să o piardă.

—Iubito, vreau să mă asculți până la capăt, și îți cer iertare de acum pentru tote lucrurile prin care te-am făcut să treci, spuse cu părere de rău Fabiano și își strânse brațele în jurul ei de parcă dorea să se asigure că fata nu fuge. După accident văzând starea în care eram, Dominic a realizat că situația asta nu poate să se încheie doar cu planul nostru așa că a apelat la Sorana pe care probabil ai cunoscut-o. Sorana e agent federal și fosta iubită a fratelui meu, îl avea de mult timp pe Fabrizio sub urmărire datorită legăturilor lui cu mafia astfel planul ei a fost să mă scoată pe mine din peisaj pentru a crea o diversiune care să îi dea lui Fabrizio iluzia că a câștigat, de aceea Lucas te-a convins să renunți la acțiunile de la firmă. Avea nevoie de ceva care să îl facă să recunoască că el a fost cel care a făcut toate lucrurile acelea. Probele erau suficiente pentru a-l închide, dar voiam mărturia că el ți-a ucis părinții. Îmi pare rău că a trebuit să te fac să treci prin toată acea durere când ai crezut că m-ai pierdut, dar era singura modalitate în care planul ar fi fost credibil și nu am fi dat nimic de bănuit, încheie Fabiano cu lacrimi la rândul lui în ochi și așteptă o reacție din partea fetei care nu știa ce să zică sau cum să o facă.

—Te urăsc pentru ce ai făcut și te iubesc pentru că exiști, spuse fata și înfășurându-și mâinile în jurul lui îl sărută de parcă ziua de mâine nu mai exista. Data viitoare dacă mai faci așa ceva o să te omor eu cu mâinile mele , îi spuse dură după ce încheiară sărutul.

—Iubito eu sper să nu mai existe o data viitoare, îi spuse Fabiano râzând și o sărută din nou încercând să îi arate cât de mult o iubește.

—Hai să mergem că altfel o să înghețăm aici, spuse Arabela ridicându-se, de pe pământul rece și pornind spre mașina cu care a venit urmată de Fabiano care la un moment dat o luă pe sus și o învârti râzând.

—O să amețesc Fab gata, spuse râzând Arabela după care Fabiano o puse cu picioarele pe pământ însă încă ținând-o în brațe își puse o palmă pe abdomenul fetei și își lăsă capul pe umărul ei.

—De ce voiai să faci prostia aia iubito? o întrebă încet. De ce știind că nu ești doar tu? continuă să o întrebe la fel de încet și Arabela nu înțelegea cum de el și-a dat seama. Ea nu spusese nimic.

—Nu am avut intenția să mă arunc cu adevărat, mărturisi în șoaptă fata, dar când l-am văzut pe Dominic m-am dezechilibrat și apoi m-ai prins tu, continuă și își ascunse chipul în pieptul iubitului ei care oftă cu greutate. Cum ți-ai dat seama? întrebă după câteva secunde. Nu am spus nimănui.

—Privirea ta când Elly a dat vestea a fost suficientă apoi cât am fost în comă te-am visat aveai un băiețel în brațe și mă strigai, era suficient nu mai aveam nevoie de altceva pentru că știam, îi spuse bărbatul după care o trase până la mașină.

Jumătate de oră mai târziu intrau pe ușa casei unde toată lumea era strânsă în living vorbind și așteptându-i inclusiv Sorana. Văzând-o Arabela se lumină la față și merse direct la ea și o îmbrățișă.

—Mulțumesc pentru tot, mulțumesc, îi spuse femeii ce zâmbi la gestul neașteptat.

—Nu ai pentru ce, asta înseamnă prietenia, îi răspunse după câteva secunde și privirea Soranei îl săgetă pe Dominic.

—Haideți să sărbătorim, spuse Lucas care în câteva secunde apăru cu o sticlă de șampanie, ce o turnă în pahare, dar când dori să îi dea surorii lui, fu refuzat.

—Ea nu mai are voie să bea, spuse Fabiano amuzat și privirea ce strălucea plină de iubire se îndreptă spre iubita lui.

Lucas nu înțelegea la ce se referă prietenul lui, dar când Elly începu să țipe fericită pricepu repede motivul.

—Nu îmi vine să cred, adică voi vorbiți serios, spuseră la unison Lucas și Dominic năuciți privindu-i pe cei doi în timp ce fetele începuseră să chicotească și să o îmbrățișeze pe Arabela.

—Felicitări frate aparent amândoi o să fim tătici, spuse Lucas amuzat și îl îmbrățișă pe Fabiano după care își îmbrățișă sora bucuros.

***

O lună mai târziu după multe rugăminți Dominic era din nou în cafenea așteptând-o pe femeia ce reușise să îl facă să își dorească ceva serios. Când o văzu că intră simți cum rămâne fără aer.

—Dominic, nu am foarte mult timp, îi spuse femeia și se așeză la masă privindu-l pătrunzător pe cel din fața ei.

—Sorana știu că am greșit, știu că te-am rănit, știu că sunt un nenorocit, știu toate astea și multe altele, dar te rog mai dă-mi o șansă știu că și tu simți ceva hai să încercăm și promit că nu o să te mai rănesc, sinceritatea cu care vorbi o făcu pe femeie să îl privească mirată.

Nu știa ce să zică era adevărat încă îl iubea, dar oare să se riște și să accepte. Se gândi imediat după la cât de scurtă e viața și la cât de mult trebuie prețuită așa că riscând tot răspunse.

—O singură șansă Norah, o pierzi și am dispărut definitiv din viața ta, îi spuse femeia și Dominic nu mai așteptă altceva ci sări de pe scaun și o sărută pe femeia pentru care sentimentele lui nu dispăruseră niciodată.