Priviri înșelătoare

Capitolul 27-Răzbunare

"Totul are un final, nimic nu durează la nesfârșit."

Trecuse o săptămână și Arabela reușise cu greu să accepte cât de cât faptul că Fabiano nu mai era, dar chiar și așa își evita prietenii și fratele. Se transformase într-o piatră, voia doar să se răzbune și nimic mai mult.

Lucas primise vestea că prietenul lui nu mai e ca un șoc. O asistentă îi spuse condoleanțe moment în care Lucas simți cum totul se prăbușește.

Răzbunarea lor era aproape completă, ședința care urma să aibă loc avea să se încheie cu arestarea lui Fabrizio și atunci totul avea să se liniștească.

Când Lucas intră în camera surorii lui o găsi cu o poză în mână plângând. În ultimul timp nu schimbase mai mult de două vorbe cu fata și asta pentru că nu știa ce să zică. Era mai rău decât a fost atunci când au murit părinții lor și acum simțea că o pierde cu fiecare minut care trecea.

—Ara micuțo, te rog eu nu mai plânge, o rugă fratele ei mergând spre ea și îmbrățișând-o încercând să o liniștească.

—Nu pot, nu vreau să pot, înțelege-mă fără el eu nu pot, plângea fata și simțea cum se sufocă, de ce a trebuit să mi-l ia și pe el? întrebă descumpănită. Oare chiar nu merit să fiu fericită? continuă și fratele ei oftă simțind cum ar vrea să îi ia el toată durerea din suflet dacă ar fi fost posibil.

—Ara azi se încheie tot, absolut tot, vreau să îmi spui dacă tu crezi că poți să mergi la firmă pentru că nu vreau să risc să ți se facă rău, vorbi calm în timp ce văzu cum în privirea ei se aprinde o scânteie.

—O să merg, vreau să îl înfrunt pe omul care mi-a luat tot, vreau să îl văd distrus la fel cum sunt eu, spuse fata mai rece decât un sloi de gheață și se ridică din patul în care stătuse până atunci.

După ce se spălă pe față și se schimbă coborî în living unde fratele și prietenele ei o așteptau. Hainele negre o făceau să pară mai palidă și mai slabă decât era și ambele fete săriră pe ea să o îmbrățișeze aproape dărâmând-o.

—Ara sigur poți merge acolo? o întrebă Bea când văzu starea în care se află prietena sa, dar încăpățânarea fetei nu avea limite și aruncându-i o privire ce o făcu să tacă pe Bea i se adresă fratelui ei.

—Hai să mergem, vreau să se termine odată pentru totdeauna cu tot, spuse hotărâtă și Elly îi șopti lui Lucas să aibă grijă de ea parcă bănuind că ceva avea să se întâmple.

La firmă lucrurile erau destul de tensionate, angajații erau ca pe ace și Dominic se învârtea de colo până colo așteptând ca Lucas și Arabela să își facă apariția. Era agitat și Sorana aștepta semnalul lui pentru a intra cu agenții.

Când cei doi frați ajunseră în sfârșit Arabela era mai albă decât varul și starea de rău pe care o simțea nu voia să o părăsească sub nicio formă.  Ceru secretarei un pahar cu apă după care merse în sala de ședințe în ciuda protestelor vehemente ale lui Dominic care nu voia să îi facă mai mult rău.

Fabrizio deja era în sală și privirea lui o scana pe fată din cap până în picioare când intră ignorând în mod voit mârâitul celo doi bărbați ce intrară după ea și în momentul în care fata se așezase în locul care era a lui Fabiano bărbatul zâmbi mișelește. Arabela se abținu deși în sinea ei se gândea cât mai avea de gând să zâmbească nemernicul acela.

După ce toți își ocupară locurile Lucas începu să vorbească pe un ton rece ce nu lăsa loc de comentarii și care le provocă fiori reci celorlalți prezenți.