Priviri înșelătoare

Capitolul 4-Planuri

"Mută în tăcere. Vorbește doar când trebuie să spui : Șah Mat"

Fabiano nici nu își dădu seama când se ridică și plecă după prietenul lui. Știa că nu era momentul bun pentru un scandal și la cum îl știa pe Lucas, tocmai asta voia să declanșeze. Era nervos și el, pentru că intenția fusese clară, el să pară cel vinovat, dar știa că nu ar fi ajuns prea departe procedând așa. Ajungându-l din urmă jos, Fabiano încercă îl împiedice să plece din firmă.

—Lucas oprește-te dracu odată și hai să vorbim, înainte să faci vreo prostie mârâi enervat de reacția impulsivă a bărbatului ce părea gata să sară la gâtul cuiva.

—Nu avem ce vorbi acum, spuse nervos la rândul lui și celălalt. Trebuie să vorbesc cu el și asta nu mâine ci acum și se întoarse să plece, dar se opri când vocea prietenului său se auzi din nou.

—Foarte bine fă cum vrei, dar gândește-te că nu ajungi nicăieri mergând la el în momentul ăsta și cerându-i socoteală. Știi foarte bine că va întoarce situația în favoarea lui cumva, încercă să îi explice Fabiano cum vedea el lucrurile și își îndesă mâinile în buzunare încercând să pară nepăsător așteptându-i reacția.

—Atunci ce? Aștept vreo întâmplare divină sau cum? vorbi Lucas plin de sarcasm încercând să mascheze nervii. Și dacă nu va merge acum să ceară explicații tot o va face se gândea.

—Hai în birou până nu devenim atracția principală, încercă să îl facă Fabiano să renunțe și de data asta avu succes căci Lucas renunță momentan la planul lui și începu să se îndrepte spre biroul lui Fabiano. Amândoi intrară în birou cu gândurile vraiște, dar cel ce trebuia să vorbească era Fabiano și cât mai repede.

Bănuia de mult timp că ceva nu e în regulă în firmă. Niciodată nu îl plăcuse pe Fabrizio, omul ăla părea că ascunde ceva. Nu știa cum să îi spună prietenului său, dar se mai confruntase cu ceva timp în urmă, când Emanuel trăia, cu o situație asemănătoare. Atunci Emanuel o rezolvase, el știind doar pentru că tot el o semnalase.

 Lucas se așeză pe canapeaua dinăuntru își lărgi nodul de la cravată și expiră aerul nervos trecându-și mâna prin păr în timp ce prietenul lui își aprinse o țigară și se așeză pe fotoliul de lângă canapea expirând fumul toxic la intervale regulate. Trebuia să îi spună de acea întâmplare pentru că deja începea să devină o situație tot mai încurcată în plus nu era genul să se ascundă după deget. Atunci tăcuse pentru că Lucas încă nu era implicat în treburile firmei, dar în momentul de față se simțea responsabil că nu îl avertiză în privința asociatului tatălui său.

Mama ei de treabă când se ajunsese aici se întreba încontinuu. Deja degenerau lucrurile. Acum nu va mai putea pleca cu Arabela, nu când situația asta abia îi va mai oferi timp să respire. Fără să mai amâne fără rost discuția deschise subiectul.

—Luc e ceva ce nu știi și trebuie să îți spun neapărat, începu hotărât să termine o dată cu toate lucrurile aste și se ridică mergând până la birou și se sprijini de marginea lui, pentru că la cum văd lucrurile nu e nimic roz și nici nu va fi în perioada apropiată continuă.

—Ce mai e acum? Doar nu cumva să faci o glumă sau să aflu că ești implicat în tărășenia asta că jur că o să înnebunesc Fab, spuse bărbatul exasperat apucând pachetul de țigări și aprinzându-și la rândul lui una.

—Dacă nu m-ai întrerupe ai afla îi spuse acid. Nu sunt implicat în niciun fel, nu m-aș preta la așa ceva și sper că glumești când zici asta îl informă în voce fiindu-i vizibilă nervozitate că prietenul lui credea așa ceva. Reluându-mi ideea, e vorba de faptul că atunci când trăia tatăl tău a mai fost o situație similară încercă să explice, convins că Lucas va întreba lucruri pe care nu le știe. Știu asta pentru că tot eu am descoperit-o din pură întâmplare, dar era pe vremea când încă eram student și doar mă uitam pe acte. Ce e cert e că tatăl tău s-a ocupat de situație și până să mă întrebi ce și cum, mai mult nu știu încheie discursul fixându-l cu privirea pe Lucas care nu știa ce să zică.