Omul negru Vol. 1

Capitolul 2

- Vii azi? Mai am si alte treburi, nu pot sa stau dupa tine. Aici nu esti printesa nimanui, va trebui sa tii pasul cu toata lumea?

Ah, arza-te-ar pe mațe sa te arda... Vezi tu idiotule ce te albesti cand o sa afli cine-i taticul. Negrule, uratule, arogantule.

Trag de geamantan, dar sa fie el al naibii daca nu se ingreuneaza cu fiecare pas pe care-l fac.

Ma opresc la baza scarilor si rasuflu usurata. Am scapat.

- Hai, ia-l tu de aici ca nu mai pot.

Ma uit in sus spre omul negru care ma priveste incruntat, cu mainile-n san si muschiuletii la vedere.

- Daca nu vrei sa te incui pe afara, ai face bine sa vii mai repede.
- N-auzi ca nu mai pot? Mai du-l si tu ca n-o fi foc... Mi-a rupt bratele.

Ma asez in fund pe prima treapta si caut in geanta pachetul de tigari. Unde m-ai trimis mamico? La capatul lumii?

- Olivia Clink!

Sar doi metri in sus cand imi urla numele in urechie si scap si tigara din gura.

- Aici nu ne jucam domnisoara. Instructajul incepe de maine, dar ai nevoie de niste lamuriri urgente. Eu pentru tine sunt 'domnul instructor'. Strict! Aici singurul care da ordine sunt eu, iar tu le executi. Fara sa sufli un cuvant. Daca nu faci ce ti se spune, ai sa-ti blestemi soarta. Acum ridica geamantanul si mergi dupa mine.

Dupa ce ca eram eu mica pe langa el, acum s-a mai si infoiat la mine de pare ar fi un uliu gata sa inghita bietul pui.

O ia pe scari si pentru moment, fac ce-mi spune. Ridic geamantanul cu amandoua mainile si il urmez pe drac. Ce drac? Cred ca dracu e fii-su lu' asta.

Cele 5 trepte mi se par 100 si simt ca o sa-mi iasa inima din piept.

Intru pe blestemata aia de usa din fier si ma minunez si eu de saracia in care traiesc oamenii de aici. O incapere cat jumatate din curtea mea, cu cateva usi, mese intr-un colt si cam atat. Mda, niste scari pe pereti si cateva aparate de gimnastica, dar in rest, nimic.

- Hai sa-ti alegi un pat si sa verificam bagajul.
- Vreau camera cu vedere la copacii aia din spate.

Se opreste si se uita ciudat la mine, ridicand dintr-o spranceana. Ce-am zis? In fata n-am ce sa vad, e prea mohorat totul. Pana vine tati sa ma ia, macar sa stau confortabil. Sper sa nu intarzie prea mult ca o sa-i scot ochii diavolului daca nu-si schimba comportamentul fata de mine. Iar tati... Tati o sa-l jupoaie de viu cand o sa afle ce mi-a facut sau ca m-a lasat singura sa-mi car trolerul.

- Hai printesa bosumflata, sa nu ti se ocupe locul.

Vai, idiotul dracului. Simt dracii cum incep sa mi se urce la cap si stiu sigur ca pana plec de aici, unul din noi o sa o ia razna. El, nu unul din noi. El. O sa-l fac sa regrete tot.

- Sa te arda focul idiotule. Daca eu sunt printesa bosumflata, tu esti dracu dupa cutia cu crema.

Ma duc dupa el, ca vai de capul meu, cum pot, tragand de valiza si chinuindu-ma sa stau pe picioare din cauza tocurilor.

Se face nevazut pe ultima usa din capatul holului si singurul lucru care ma face sa nu plang sau sa cedez, e orgoliul. E prea idiot pentru secolul asta si n-am sa-i arat chinul meu.

- Sa stii ca te-am auzit... Alege-tu un pat.
- Ma bucur ca ai auzit. Ce??

Zambesc la el triumfatoare pentru ca a auzit cand i-am zis ca-i dracu', dar cand vad unde am ajuns...

- Eu nu stau aici.
- Patul 2 de la fereastra si 9, al doilea de aici, sunt libere. Alege.
- N-auzi ca nu stau aici?
- Clink, instructajul incepe din seara asta pentru tine. Acum alege-ti patul.

Ia bagajul de langa mine si-l ridica intr-o mana pe o masa. Pe singura masa din incapere.

Imi vine sa plang, jur pe ce am mai sfant ca o sa incep sa plang.

Paturile sunt din fier, cu o amarata de saltea subtire si cu gauri in ea, lenjeria a fost alba acum 100 de ani probabil, perna nu exista si de invelit...o patura nenorocita care imi creaza iritatie numai cand o vad cat e de aspra. O masa de fier, rotunda si cu trei picioare e singurul mobilier care ocupa camera, mai mica decat a mea de acasa. Si la dracu, sunt 10 paturi si numai doua libere ceea ce inseamna ca o sa o impart cu inca opt persoane...

- Eu nu stau aici.
- Ce dracu faci cu revistele astea? N-ai nevoie de ele.

Se uita in bagajul meu ca un obsedat nenorocit ce este, dar nu-l bag in seama. Ma duc printre paturi pana la fereastra mica din capat. Nu tu perdea, jaluzele, nimic frate. O oglinda macar pe un perete.

- Eu nu stau aici.
- Clink, tu stiai unde vii? Ce faci cu costumele de baie, in ce lume traiesti tu?

Intinde o perechie pe chiloti, doar doar si-o da seama cum se poarta. Idiotul dracului...

- Ia-ti labele dupa chilotii mei obsedatule.

Ma duc langa el si incep sa-i dau peste maini sa-i lase jos.

- Nu intri aici pana nu ti se verifica bagajul, Clink.
- Sa-l verifice altcineva, nu trebuie sa-ti fagi tu nasul in chilotii mei.
- Ai vrea tu.
- Ba ai vrea tu.

Ne-am enervat amandoi si ne ucidem din priviri. Tocmai ce a gadilat dracul din mine si si-a semnat sentinta la moarte. Cat am sa stau aici, o sa-i fac viata un calvar.

- O sa fie vai de pielea ta Clink, daca nu inveti sa-ti tii gura.
- Ba o sa fie vai de a ta, pentru ca te-ai pus cu cine nu trebuie.
- Mai vedem...

Inchide fermoarul la troler si-l ridica intr-o mana.

- Ce a ramas pe masa sunt lucrurile tale. Sa vii sa-ti dau echipament ca in afara de chiloti, n-ai nimic.

Imi intoarce spatele si inainte sa iasa pe usa, vreau sa am ultimul cuvant, sa stie cum stau lucrurile intre noi.

- Ai dat de dracu cu mine instructore. Nu te inghit deloc.
- Suge-ma, Clink.
- Ceee?

Cu mana pe manerul usii, imi zambeste ca un drac.

- Daca nu ma inghiti, poti sa ma sugi.

😁cum ti se pare? Spor la citit😘😘😘