Omul negru Vol. 1

Capitolul 29

Damon

Si ce daca am recunoscut? Pe printesa asta nu o multumeste nimic. Ca drept multumire pentru sinceritatea mea, am primit un spate intors si un mers leganat din solduri. Jalnic.

Cand eu ma pregateam sa-mi deschid bratele si sa o primesc, m-a lasat ca un prost cu buza umflata, murdar din cap pana in picioare, admirandu-i mersul de la spate.

De parca n-as fi fost atent numai la fundul ei pe toata proba. Si mai ales la ultimul obstacol.

O asteptam sa inceapa sa planga si sa se dea batuta, dar n-a facut nimic din toate astea. Iar eu stateam ca prostul cu mainile in san si ma zgaiam cum se chinuie si-si da inapoi fundul ca sa poata sa se cocoate. Sunt de tot rasul.

Ma scarpin ca un maniac pe spate. Ce naiba am?

Acum am dat trezirea in randul printeselor si bineintes ca prima care iese din camera e diavolita mea.

N-as fi crezut niciodata ca o sa mi se para o femeie frumoasa dimineata, dar ea chiar e. Cu fata somnoroasa, zbarlita, cu mersul usor, dar artagoasa daca ii iesi in cale. E o imagine frumoasa pentru trezirea intregului meu corp...

Rand pe rand se duc la baie si in scurt timp, se aliniaza pe hol. E momentul sa-mi fac aparitia si sa ma conving pentru a 67a oara ca Olivia chiar e frumoasa de la prima ora a diminetii.

Una, doi, trei, patru, cinci... Lipseste una.

- Cine lipseste?
- Betty dle instructor. Am strigat la ea dar nu s-a trezit, poate e bolnava.

Ma uit urat la Irine si ma duc sa-i dau desteptarea printesei nesuferite.

- Betty!

Pace! Chiar sforaie obraznica. Oare a epuizat-o atat de tare proba de ieri? Sunt mai mult decat constient ca Olivia nu a mintit de data asta si Betty chiar a trisat.

Nu pot sa spun ca am deplina incredere in Olivia, dar e destul de transparenta atunci cand minte si cand nu. As indrazni sa spun ca o cunosc.

Iar ma scarpin. Trebuie sa merg la un dermatolog urgent, daca nu vreau sa-mi rup pielea de pe mine.

- Betty!

A, da? Faci nani printesico?

Ma duc si trag patura de pe ea. Chiar daca a venit primavara, suntem la munte, e racoare, mai alea pe timp de noapte.

- Betty!

Cred ca nu vad bine. Iau sticla de vodca din bratele betivei si o miros ca sa ma conving. Se pare ca cineva a vrut sa sarbatoreasca victoria si s-a facut crita.

- Betty!

O zgaltai bine si abia atunci deschide putin ochii. Doamne fereste, ce-a ajuns sa fie tabara asta?

- Trezeste-te si fa-ti bagajul. Dar mai intai o sa-mi spui de unde ai asta.

Beleste ochii intr-un final si pare confuza. Dar, stiu si eu, ai adormit cu ea in brate desteapto.

- Ce-i aia?
- Sticla ta de bautura pe care o tineai in brate cu drag. De unde o ai si unde ai avut-o ascunsa pana acum?

Asta-i intrebarea cea mai importanta. Unde a avut-o ascunsa de n-am gasit-o la atatea controale? Ce minte nebuna sa aiba sa vina cu bautura intr-o tabara?

- Vorbeste Beatrice.
- Nu stiu ce e si de unde a aparut. Acum o vad prima data, va rog sa ma credeti. Poate Clink...
- Las-o pe Clink. Te-am gasit cu sticla in brate si ai tupeu sa arunci vina pe altcineva? Ti-a turnat Clink pe gat?

De data asta n-are nici un amestec, e evident.

- Domnule instructor...
- Unde ai avut-o ascunsa? Atat vreau sa mai stiu si esti libera sa-ti faci bagajul.

A naibii mancarime. Ma scarpin pe mana cu unghiile pana apar primele picaturi de sange. Sunt bolnav, e clar. Poate chiar pe moarte.

- De ce sa-mi fac bagajul?
- Pentru ca pleci Beatrice. Alcoolul e cea mai grava abatere pe care puteai sa o comiti. Si tin sa te felicit pentru ca esti prima care a avut tupeul sa aduca asa ceva in tabara. Bravo, esti de toata jena.

Un sunet ciudat se aude din spate si atunci imi aduc aminte ca nu suntem singuri. Nu ca ar conta asta in vreun fel.

Toate printesele stau ciorchine in cadrul usii si ne privesc ingrozite. Luati aminte, asa nu!

Fara sa vreau privirea imi pica asupra Oliviei, chiar daca nu a facut ea zgomotul. Fetita asta o sa ajunga sa ma bantuie. Si sa mint... 29 de ani auzi la mine, as mai vrea eu. De ce naiba n-oi fi spui 25? Sau 21, ca ea.

- Acum spune-mi...
- Ma doare capul, nu mai tipati asa?
- Te doare ca-i plin de bautura, deaia. Esti mahmura. Asa-ti trebuie daca bei in tabara. In maxim o saptamana plecai cu 'reabilitat', dar n-ai mai avut rabdare.

Se tine cu mainile de cap si se hatana de parca ar fi de la casa de copii. Mai ca mi-ar fi mila, auzi? Dar ghinion, azi am uitat mila acasa. De printese dracoase nu trebuie sa-ti fie mila niciodata.

- Daca nu vrei sa pleci pe jos de aici, spune unde ai tinut ascunsa sticla.

A inceput sa planga mironosita. Alintata. Si eu chiar credeam ca merge pe drumul cel bun si vroiam sa o trimit acasa, iar ea bea pe ascuns. In tabara mea! Asa ceva nu accept.

- Nu stiu, nu-i a mea, credeti-ma.
- Bine Betty, te cred. Te cred ca esti o mincinoasa fara pereche. Acum fa-ti bagajul ca sejurul s-a incheiat. Ai treizeci de minute, din acest moment.

Stiu ca am fost generos cu timpul, dar pana ajunge taticul sa o ia de aici...

Ma intorc sa ies din camera, si cardul de printese se risipeste ca prin farmec, facandu-mi loc sa trec prin mijlocul lor.

- Olivia, tine ora de incalzire, eu am treaba.

😁😈😈Betty draga, esti mancata. Daca mai vreti cu Damon, trebuie doar sa spuneti. Spor la citit😘😘😘