Omul negru Vol. 1

Capitolul 10

Multumesc filipdana
pentru coperta minunata
😍😍😍

- Ce ai spus?
- Ce am spus?
- Cum mi-ai spus?
- Cum ti-am spus?
- Olivia...
- Damon...

Dupa privirea lui sora-cu-moartea imi dau seama ce am spus. Si instantaneu realizez ca l-am calcat pe coada si am cam belit-o.

- Aaa... Scuze, eu...
- Asculta bine aici.

Ma tine strans, cu o mana dupa mijloc si cu barbia fixata in cealalta. 'Inger ingersul meu, roaga-te la Dumnezeu pentru sufletelul meu. Eu ma...'

- Mie nimeni nu-mi spune pe nume. Nimeni nu are dreptul sa-mi pronunte numele. De unde-l stii?
- De la tine.
- Minti, nu ti-am spus nimic.
- ...cand imi povesteai de tata si-i imitai vocea.

Mijeste ochii si ma priveste concentrat, iar mie imi ramane doar sa inghit in sec si sa astept sa ma striveasca.

- Uita-l...

Isi apropie fata de a mea, din ce in ce mai mult, pana ajunge sa isi lipeasca nasul de obrazul meu. Parul din mustata ma gadila usor si-mi creaza o stare de plutire. Dumnezeule mare, ce vrea sa-mi faca?

- Uita tot ce ai auzit.

...Roaga-te la Dumnezeu pentru sufletelul meu... Roaga-te la Dumnezeu pentru sufletelul meu... Roaga-te la... Doamne, daca mai devreme simteam ca-mi tremura picioarele si-am sa lesin, acum o sa mor direct. De ce-mi face asta?

E cu nasul pe gatul meu si acolo unde pulsul svacneste ca nebunul, isi lipeste buzele impreuna cu mustata deasa. Nuuu, mooor.

Ma prind cu amandoua mainile de umerii lui, pentru un strop de echilibru, si-mi astept sfarsitul.

Se simte al dracului de bine. Se simte divin, formidabil si...al dracului de bine. Barba pe care o uram atat de mult, joaca un rol esential si incep sa o ador. E ca un afrodisiac secret.

Daca asta inseamna placere trupeasca, mai vreau.

Imi indoi gatul si-l las sa-si plimbe nasul pe toata lungimea lui. Imi simt pielea 'ca de gaina' si gaina-mama impreuna cu toti puii ei ciugulesc din stomacul meu. Afurisitii.

- Uita tot, Olivia.

Uit Damon. Uit tot cand ma mirosi si-ti plimbi mustatile pe acolo.

- Ce-mi faci?
- Tu...

Tu-mi faci. Tu ma scoti din toti dracii apoi ma ridici in rai, numai cu mustata ta. Se retrage usor si astept un nou asalt de senzatii, cand...

- Fugi de aici!

Ma impinge de langa el si-mi ia doar o secunda sa simt racoarea care ma cuprinde si ma aduce la realitate.

- De ce?
- Fugi Clink, fugi. Fugi acum, pana nu pun mana pe tine, fugi.

Urla la mine si fug fara sa privesc in urma. Ma strang in brate si ma opresc din alergat abia in camera.

Ma trantesc pe patul meu si imi ating gatul cu degetele. Ma infior din nou, oare ce inseamna asta? Tot acest tremur care a pus stapanire pe mine, starea de ameteala, fericirea care am simtit-o in bratele lui... Ce sunt toata astea?

Imi bag capul in maini si incep sa plang. De ce traiesc asta? De ce imi face asa? De ce simt furnici in tot corpul daca eu il urasc?

- De ce...? De ce...? De ce...?

Cat sa ma urasca de tare ca sa ma chinuie asa? Cu ce i-am gresit eu de se comporta atat de urat cu mine.

- Oli, esti bine?

Simt o mana pe umar si cand ma intorc, rasuflu usurata pentru ca e Andrea. Slava Domnului.

- Da.
- De ce plangi? Ti-a mai zis ceva? Hai nu plange, te rog mult.

Ma priveste cu compasiune si cel mai tare ma impresioneaza faptul ca i se umezesc si ei ochii. E tare buna ca prietena.

- Nu, stai linistita ca sunt bine. Doar foarte obosita si stresata, nu te intrista tu.
- Ne-am facut griji pentru tine. Nu stiu ce-i cu el, parca ar fi nebun.
- De ce spui asta?

Imi sterg lacrimile si ma ridic, asezandu-ma turceste in pat. Stiu ca e nebun, mi-am dat seama si singura, dar vreau sa aud si parerea ei.

- Se comporta ciudat cu tine. E prea brutal, noua nu ne-a facut asa cand am venit.
- Cum adica?
- De exemplu mai devreme... In prima zi am facut exercitiile la jumatate si doar daca puteam.
- Si eu de ce...?
- Asta-i intrebarea draga mea, tu de ce?

Off Damon, Damon, cat de negru poate sa fie sufletul tau? Cu ce dracu ti-am gresit de te comporti ca o bruta cu mine?

Las privirea in jos si ma joc cu mainile in poala. Nu-i place fata mea, e clar, dar de ce? Imi abtin cu greu lacrimile si imi tot trag nasul.

- Nu te intrista, lasa-l ca e nebun oricum. Doar ai grija cu el, te rog.
- N-are ce sa-mi faca.
- Olivia, nu te pune cu dracu'. Dupa cum a inceput totul intre voi, ma mir ca nu v-ati scos ochii pana acum.
- Am venit abia ieri. Si ce vrei sa spui?

Pufaie si-si lasa capul pe spate. Tot am impresia ca ea incearca sa-mi spuna ceva, dar nu reuseste.

Ce-i mare scofala? Scoti fitilul, arunci bomba si astepti sa explodeze, de la 1 kilometru departare.

Apasarea care o simt pe suflet, nici nu ma lasa sa traiesc.

- Zi Andrea, nu inteleg ce vrei sa insinuezi.
- Esti asa prostanaca uneori.

Stiu, dar nu trebuie sa-mi spuna si ea, pentru ca adevarul doare. Mijesc ochii la ea si are noroc fiindca imi e prietena, altfel nu stiu ce faceam.

- Noi toate credem ca-i place de tine, deaia te chinuie asa.

Pentru ca am vazut ca sunteti din ce in ce mai multe care doriti sa fiti in mintea lui Damon, urmatorul capitol va fi scris de el.

Ps. Am mai primit o coperta, dar e surpriza pentru mai tarziu😀💖

Spor la citit😘😘😘