Omul negru Vol. 1

Capitolul 12

Olivia

Imi pare atat de rau...pentru ce o sa pateasca fundul meu acum, nu pentru hainele tale. Asa iti trebuie, oricum esti un nenorocit.

Daca ar fi de acord, ar plati tati menajere si n-am mai fi nevoite nici una sa facem nimic.

Vine spre mine, ca un taur in corida si trebuie sa gasesc o minciuna repede, pana nu pune mana pe mine.

Ma lipeste cu umerii de perete si imi ia doar o secunuda sa incep sa plang. Imagineza cu bunicul mort imi apare in minte, si lacrimile curg fara incetare.

- Imi pare rau...
- Nu ma impresioneaza lacrimile tale.

Altceva. Gaseste altceva Olivia si repede, ca asta e mai drac decat toti dracii la un loc.

- Nu da in mine, te rog, nu ma bate.

Incep sa plang cu sughituri si-mi iau fata in palme. Ce stie el, eu sufar. Am fost traumatizata de mica.

- Iarta-ma, n-am facut nimic, nu ma bate.

Il vad printre degete cum face jumatate de pas inapoi si e semn bun. Am un sentiment ca daca scap din mainile lui acum, n-am sa mai mor niciodata. Doamne ajuta.

- Aaa, eu n-am facut nimiic, nu mai daa.

Curgi lacrima, curgi ca nu-s bocitoare de profesie, doar incerc si eu, dar fara lacrimi nu sunt destul de convingatoare.

- Olivia, gata, nu mai plange ca nu-ti fac nimic.

Vine spre mine si incerc sa ma feresc, dar tot ma ia in brate. A cata oara e pe ziua de azi? Nici eu nu mai stiu.

- Nu ma bate, lasa-ma, iarta-ma.
- Nu te bat, gata, linisteste-te.
- Aaaa.

Ma tine in brate si ma leagana ca pe copiii mici. Cat de prostanaci sunt barbatii Doamne? Pana unde merge slabiciunea lor?

Imi vine sa chicotesc de propriile ganduri, dar ma abtin cu greu. Asta mi-ar trebui acum, sa se prinda dracul ca am ras de el.

Stau ca o smiorcaita suferinta si ma delectez in bratele lui. Cu un suspin cand si cand, imi mai trag nasul si am scapat basma curata. Si de data asta, am vrut sa spun.

- Gata micuto, linisteste-te ca nu dau in tine.
- Sa nu dai.
- Nu dau.
- Nu ma bati.
- Nu te bat.

Si iata cum am imblanzit diavolul. Cu suspine si vorbe soptite, cu teama si multa viclenie.

Ce credeai negrule, ca esti mai smecher decat mine? S-o crezi tu pe asta, te-am facut.

- Te-ai linistit?

Dau din cap ca nu si ma strange si mai tare in brate. Proasta as zic 'da'? M-ar pune sa fac treaba si ar incepe iar sa urle la mine.

Mai tine-ma putin in brate pana scap de suspine. Sufar, nu poti sa fii atat de cainos si sa nu-ti pese de suferinta semenilor tai.

Brusc ma simt ridicata in brate, cu usurinta si incepe sa mearga cu mine.

- Ce-mi faci? Unde ma duci? Nu ma bate.

Ma pupa pe tampla si imi ofera o imitatie de zambet. Doar atat poti?

- Sa te odihnesti putin, stai linistita.
- Nu ma lasaa.

Ma prind mai bine de tricoul lui si-mi bag nasul in el. La fel de paros o avea si pieptul?

- Nu te las, dar nu mai plange. Nu suport cand plangi.
- Nu...

Promit ca am sa rad de experienta asta, dar mai tarziu, sa nu ma vezi tu. Pana atunci...leneveala in brate de urs.

- Ce-a patit?

Proasta dracului, uite cum se face idioato. Ii strici tricourile, incepi sa plangi, 'nu ma bate, nu da' si te ia si in brate. Daca tu esti proasta draga Betty, ce sa-ti fac? Smecheria mea nu pot sa ti-o dau.

- Aaa, ii e rau.
- Sa-i dam doua palme, sa-si revina?

In visele tale alea frumoase idioato. Sper sa crapi de ciuda. Am venit de ieri si deja ti l-am suflat. Proasta.

- Betty, continua sa speli rufele.

Suge-o fraiero. Treci la munca. La munca cu tine am zis!

Rad pe infundate, in sufletul meu si incerc sa ma las mai lesinata in bratele lui. Imi trag nasul si mai scot un suspin.

Continua sa mearga pe coridorul care duce la biroul lui. Si mai bine, nu ma asteptam sa fie atat de solidar cu suferinta mea. Poate dracul nu-i chiar atat de negru totusi.

Inchide usa cu piciorul si vrea sa ma lase pe canapea. Nu nu. Nu atat de repede. Incep sa plang si sa tremur ca la comanda.

- Inchid jaluzelele ca sa dormi putin.
- Stai cu mine, mi-e frica singura. Nu dorm...

Cu un oftat, se aseaza cu mine in brate, pe canapea. Viata frate...

Ce sa-ti doresti mai mult intr-o tabara militara decat sa lenevesti? Unde mai pui ca ai si o asa bunaciune langa tine care sa te tine in brate... Si ce bunaciune, tocmai instructorul, spaima tuturor, dracul.

- Gata, linisteste-te acum.
- Nu ma lasa...
- Nu te las micuto, nu te las...

Ma pupa iar pe frunte si ma mangaie prin par. Simt cum isi baga mana prin el si-si trage degetele pe toata lungimea lui. Cu un asa tratament, am toate sansele sa adorm.

Sunt buna, e sa mai zic?! Ma mandresc cu mine. As fi vrut sa dau la actorie, dar trebuia sa ma duc la scoala zi de zi si-n plus, nici mama nu m-a lasat, pentru ca o faceam de ras. Dar continui sa cred ca am talent.

- Dormi putin.
- Stai cu mine?
- Stau.

Ma asez mai bine in bratele lui si ajung sa-i stau cu capul in poala. Imi place, mai ales ca se joaca in pletele mele.

Ma uit spre el si-mi zambeste usor. Poate ca nu-i chiar atat de urat pana la urma... Are un licar ciudat in privire si parca ma hipnotizeaza sa inchid ochii.

Ma si daca ma minti? N-am incredere in tine, tu esti dracul pana la urma.

- Promite-mi.
- Promit!

😈😈mie mi.a placut cum l.a sucit.
Vrajitoarelor, ce-ati facut cu omul negru al meu? Cum ati reusit sa-l urcati pe locul 17 in top dragoste? 💖💖Va ador. Spor la citit😘😘😘