Omul negru Vol. 1

Capitolul 15

Ce sa-i spun eu lu' proasta asta ca se uita prea insistent la mine. Cum dracu ar trebui sa se comporte un iubit ideal?

Damon in nici un caz nu face parte dintre ei si nici macar nu-i iubitul meu. Nu ma ajuta deloc, poate doar daca ar trebui sa descriu mincinosul ideal.

Ma uit la mumia din fata mea si ochii ei reci ma incurajeaza sa o mint. Oare daca ii spun ei, ea ii va spune lui Damon? Cred ca da, avand in vedere ca suntem rivale oarecum.

Imi inclestez degetele, ca de fiecare data cand mint si incep sa aberez.

- Iubitul meu...e minunat...

Ma priveste la fel de rece, dar cu un colt al gurii ridicat. De cand timp sunt astia impreuna daca deja a imprumutat din gesturile lui? Fiti-ar buza de ras sa-ti fie... Girafa.

- E atat de minunat incat nu incetez sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a scos in cale. E ceva... La care viseaza toate, dar e doar al meu.

Vai mama, mi-as da ochii peste cap de gogomania asta, dar ma vede ciuta.

- Ma iubeste tare mult. Sunt si printesa lui, nu numai a tatei, poate si de aici comportamentul meu de neinteles. Stii, cand esti atat de iubita si apreciata, cand toti incearca sa-ti faca pe plac si cand te simti...
- Revino la iubit te rog.

La naiba, nu merge cu inflorituri la ciacâra asta.

- Ce sa-ti mai spun? E minunat, e ideal, ma iubeste, ma priveste ca pe zeita lui frumoasa...

Deja incep sa-mi dau palme singura, peste botul mincinos si creierul prost. De ce nu m-am gandit niciodata cum ar trebui sa fie un iubit?

- El cu ce se ocupa?
- Aa, afaceri. Da, e afacerist din tata in fiu. Are lanturi de magazine in toata America si cateva in Africa.

Am zis cumva Africa? Acolo nu-s hipopotami si maimute? De acolo cred ca vine si frumusetea din fata mea. Si-a lasat familia acolo, cimpanezii, ca sa ma psihologeasca pe mine acum. In fine, sa continuam.

- Magazine frumoase, moderne, cu haine de firma. Ce sa faca, munceste, e bine crescut si din familie buna. Si ce e cel mai important e ca ma iubeste pe mine, asa cum sunt. Daca ar fi dupa el, m-ar tine intr-un glob de sticla sa nu ma atinga nimeni, sa-mi ia luciu. E foarte grijului si protector.

Mi s-a uscat gura de cat am mintit.

- Imi cumpara multe flori... Atat de multe incat am inceput sa fac alergie la mirosul lor. Imi cumpara zilnic cate un buchet uite asa de mare si mi-l aduce.

Exagerez ca dracii si-mi deschid bratele larg ca sa-i arat cat de mare e buchetul cu minciuni.

- Toata lumea imi spune cat sunt de norocoasa cu un asa iubit. Ma duce in vacante...

Incep sa ma uit pe pereti si sa-mi imaginez cum ar fi. Prea prost cred, m-as plictisi repede de el, nimic palpitant, nimic distractiv.

- Imi ia cadouri scumpe...

Eu cu banii tatei. Mereu si zi de zi.

- Ma alinta seara la culcare...

Tata si doar tata, mama e prea ocupara sa citeasca ultima revista de moda.

- Ce sa-ti mai zic? Sunt foarte fericita si implinita.

Pe dracu sa ma ia. Sper doar sa ma creada cimpanzoaica si sa-i spuna si lui Damon eventual. Ce credea, ca o sa stau sa plang dupa el? Nici gand prietene, ai belit-o toata.

- Ai putea sa-mi spui despre tine, cea din relatie. Pana acum n-am auzit decat despre el si cat de minunat e.
- Eu?

Eu cum ar trebui sa fiu? De ce trebuie sa fiu si eu daca tot e el? Ce rost mai are?

- Il iubesti?
- Foarte mult.

Mai am putin si-mi explodeaza creierasii super incinsi. I-am fortat prea tare azi cu atatea minciuni.

- Sunt fericita ca sunt iubita lui si el iubitul meu. Ne completam foarte bine, cu siguranta suntem sortiti unul pentru celalalt. Asa e scris acolo undeva in stele, stii?

Da din cap ca stie, cand ea de fapt habar n-are. Ce sa stie marmota asta?

- De cat timp sunteti impreuna?
- A? Impreuna? Aa, noi doi, aa, dee, aa, cam doi ani.
- Planuri de viitor aveti?
- Sigur ca da!

Ce intrebare absurda, auzi la ea. Bineinteles ca avem, altfel cum?

- El imi tot bate apropouri despre casatorie si chiar daca il iubesc foarte mult, inca nu am zis 'da'. Dar cred ca peste alti doi ani o sa-ti trimit invitatie la nunta mea.

Zambesc angelic iar muma padurii se incrunta iar.

- Cum a primit vestea ca vii intr-o tabara militara, de reeducare?
- Vai, daca ai sti... A fost tare suparat ca nu va mai adormi cu nasul in parul meu, dar ce sa facem...

Strang mai bine degetele inclestate si fac o mica rugaciune in gand, ca sa ma ierte Dumnezeu pentru minciunile care le spun.

- El nu a vrut sa stam despartiti atat de mult timp, dar eu am insistat. Chiar simteam ca am nevoie de aceasta tabara. Vreau sa fiu mai buna pentru el.

Rugaciunea e prea mica pentru mine in situatia asta. Cand o sa ies de aici o sa donez bani pentru construierea unei biserici, numai ca sa ma ierte Dumnezeu.

- Copii?
- Da, adora copiii. E mort si lesinat dupa ei. E adorabil cand ii priveste atat de languros. Cu siguranta o sa avem multi copii pentru ca ne dorim amandoi si doar atunci iubirea este completa.
- Iti lipseste ceva?

O doaga, doua, noua, nu stiu dar cu siguranta am probleme psihice. Atatea minciuni, si pentru ce? Pentru o mustață gâdilicioasă?!

- Nu. Langa el nu-mi lipseste nimic si nici in rest. Simt ca m-am nascut sub o stea norocoasa si am o viata la care unii nici nu indraznesc sa viseze.
- Asa e Clink, felicitari. Sedinta s-a incheiat, daca mai simti nevoia sa-mi spui cat de minunat e iubitul tau, sau orice altceva, ma gasesti aici. Daca nu, o sa-ti fac o programare si te anunt.

Zambesc frumos si o aprob. Ideea e ca o sa-mi faca o alta programare numai daca mai apuca. Timpul pe care l-am petrecut in compania ei incantatoare, mi-a dat o gramada de idei de maltratare.

Succes psihopato, o sa-ti tin pumnii sa mori repede.

- Clink, inca ceva. Cum se numeste iubitul asta al tau?

Ma intorc spre ea cand sunt cu mana pe clanta usii si trebuie sa recunosc ca m-a blocat cu intrebarea asta. Dar doar pentru un moment.

- E secret!

Spor la citit😘😘😘