Finalizata!
Volumul 1 din seria 'Suflet negru'
Cand Olivia Clink, fetita rasfatata a multimilionarului Donald Clink scapa de sub control, este trimisa intr-o tabara militara, de supravieturie sub supravecherea lui Damon Black.
Poveste plina de umor...
- De ce ma eviti? - Gata Clink, inceteaza. Nu te evit, dar am ajuns din nou in lumea reala. Aici nu e loc de dulcegarii si alte cacaturi.
Ma lasa cu ochii in soare si intra in cabana. Se pare ca am revenit la 'Clink', chiar daca aseara am impartit podeaua amandoi...
Bravo Olivia, este de tot rasul. Ai ajuns sa te milogesti de un barbat si sa cersesti atentie. Bravo tie.
Nu regret cele intamplate, din contra, mereu am gandit ca atunci cand o voi face, voi fi cu inima deschisa si a doua zi. Doar atitudinea lui ma doare. Da, ma doare! Toata noaptea m-a tinut in brate si m-a iubit, iar acum, la lumina zilei vede totul ca fiind niste dulcegarii pline de cacat.
Intru un cabana cu un gust amar si cu dezamagirea adanc inradacinata in sufletul meu, iar prima persoana pe care o vad este madam psihopata. Futu-i.
Cum pot fi numita eu daca am uitat cu totul de existenta ei? Daca am uitat de existenta iubitei iubitului meu? Bine, iubit e mult spus. A fost pentru o seara, acum imi e mai mult decat evident.
Trec pe langa ea cu privirea in jos, moarta de rusine.
Sunt ce mai mare proasta. Si nu pentru ceea ce am facut, repet, nu-mi pare rau, dar cum o voi mai privi de acum in ochi? Cum voi mai putea sta sub acelasi acoperis cu ei doi? Cand stiu cat de minunat a fost in bratele lui aseara, si constienta ca deseara va fi ea in locul meu? Cum o sa o pot privi dimineata cand stiu ce a trait si cu cine?
Imi iau schimburi in brate si ma duc direct la dus. Am nevoie sa-mi sterg urmele lasare de el de pe piele. Mirosul si gustul. Si-a lasat amprenta asupra mea in totalitate.
Plus ca simt si o usoara mancarime. O fi de la prafurile de purici sau de la atingerile lui, nici nu mai conteaza.
Las apa sa curga si ma clabucesc bine cu gel de dus, dar oriunde m-as atinge, imi amintesc de el. Tandru, grijuliu, atent, dulce...
Off... Inchid ochii si ma multumesc doar sa stau sub jetul de apa. Poate asta ma va ajuta. Eu nu ma mai pot atinge ca si pana acum, fiindca simt ca gresesc. Miscarile mele sunt gresite. Nu-mi pot aduce aceeasi placere, doar amintiri dureroase.
Cateva zeci de minute mai tarziu, cand intru in bucatarie, fetele sar pe mine si ma imbratiseaza. Toate.
Cu toata aroganta mea, trebuie sa recunosc faptul ca sunt impresionata. Nu ma asteptam sa am parte de aceasta primire din partea lor. Eram constienta ca nu mai am dusmani, dar nu ma gandeam ca am devenit prietene.
Sunt asaltata de intrebari, spuse cu diferite cuvinte, dar curiozitarea e cam aceeasi.
- Sunt bine, m-a gasit domnul instructor si m-a salvat din ghiarele animalelor.
Ca am cazut in ghiarele lui, e un secret pe care am sa-l pastrez doar pentru mine. Oricum va decurge relatia noastra de acum, sau oriune va duce, asta va fi secretul meu. Nu poate fi o lauda faptul ca ai petrecut noaptea cu un barbat care are iubita. Doar proastele s-ar lauda cu asa ceva.
Restul zilei ni-l petrecem impreuna, pregatind micul dejun si pranzul, sau facut curarenie in cabana. Treburi domestice, asa cum le numeste un anumit instructor, pe care nu vreau sa mi-l amintesc acum.
Nu l-am mai vazut de dimineata, atunci cand mi-a oferit prilejul sa-i admir posteriorul in miscare.
Inghit in sec atunci cand imi amintesc de posteriorul lui si scutur din cap pana amestesc, dar imaginea tot nu-mi dispare din minte. E un barbat frumos, trebuie sa recunosc. Si o oarba ar fi atrasa de puterea si masculinitatea sa.
Nici pe el, nici pe psihopata nu i-am mai vazut. Probabil s-au ascuns pe undeva, in dormitor sau in birou, si ii spune, cat de sincer poate sa fie un mincinos, ca e curat ca lacrima si ca nu s-a atins de mine.
Poata sa minta cat o vrea. Poate sa si uite. Sau o fi uitat deja, dar eu nu o sa pot sa uit. Prima dragoste, primul partener, nu se uita niciodata si stiu ca asa va fi si in cazul meu. Poate sa nege pana nu mai poate, la fel am sa fac si eu, dar amintirile nu mi pe poate lua nimeni.
Simt din nou acel gol in stomac, asa cum am avut toata noaptea trecuta. Atunci l-am asociat cu fericirea, acum probabil cu tristerea.
Mult mai tarziu, pe seara, la limita dintre zi si noapte, sunt pe treptele cabanei si dau cu matura. Eu am ales sa am cat mai multa activitate astazi, pentru a-mi abate gandul de la el.
Se aude o masina care se apropie de cabana si as vrea sa ma duc sa-l chem, dar ceva ma retine. Probabil faptul ca l-as vedea...
Masina opreste in fara cabanei si atunci tresar violent.
Isac!
Arunc matura si ma arunc in bratele lui, exact atunci cand coboara din masina.
- Oli, nazdravano. - Isac... Ce cauti aici? S-a intamplat ceva cu tata? Acasa? De ce ai venit la ora asta? - Am venit sa te iau fetito.
Cum? Nu se poate!
Din nou atentia imi este indreptata spre cabana. Iese psihopata, tragand de un troler. Al meu. E trolerul meu, ce vrea sa faca?
- Esti libera Clink! - Cum?
Ma duc spre ea in fuga pentru ca distanta este destul de mare si am tipat destul noaptea trecuta ca sa pot sa o mai fac si acum.
- Aici ai dosarul. 'Reabilitat'! Drum bun! - Nu se poate, trebuie sa-mi iau la revedere de la fete. Si nu m-a anuntat nimeni ca mi s-ar da drumul azi. Bagajul meu...
Isi pune mainile in san si ma priveste cu sila. A aflat, sigur a aflat de are atitudinea asta.
- Ai totul aici. Drum bun, Clink!
🙊🙈 Eu stiu ca vreti🔞 dar eu am spus de la inceput ca aceasta carte va face exceptie. Imi pare rau, dar vreau sa-mi pastrez decizia. Am postat mai repede, in speranta ca va va trece supararea😁😇
O surpriza si pentru mine. Va multumesc!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
