Omul negru Vol. 1

Capitolul 39

Damon

Îmi masez tâmplele între degete și aștept să-mi treacă durerea de cap. Ce altceva mai bun am de făcut? Nimic. Aștept ca prostul.

Am ajuns să cred că durerea de cap este mână în mână cu erecția. De când mă trezesc, cele două probleme sunt pe mine și nu-mi dau pace.

De dimineață, din disperare și doar din disperare, am apelat la 'manuela'... Nimic. Zici că nici n-ar fi fost, problema persistă.

- Ai văzut asta?

Ahh, eu simt, nu vad. Simt zgomotul asurzitor al ușii care se trântește de perete și urletul surorii mele care parcă îmi înjunghie creierii.

- Amy, mă doare capul, pleacă de aici. Adu-mi și o pastilă, nu vreau să văd nimic acum.

O aud cum se lasă pe canapea, care îmi aminteste de Olivia, cu o bubuitura. Nu pot să cred, simt că o să-mi explodeze capul.

- Citește și nu te mai smiorcăi. O să-ți treacă și durere, și tot. Așa ceva n-ai văzut în viața ta.
- Pleacă am zis. Și nu mai urla, faci prea multă gălăgie.

Îmi prind tâmplele într-o mâna și strâng din dinți. Până și zgomotul făcut de mine mi se pare insuportabil.

- Dacă nu vrei să vezi cu ochii tăi, o să-ți citesc eu. Mai ales că am înțeles că-ți place vocea mea de soprană.

Da da, soprană obosită.

Iar se foiește. Mă scoate din draci, nu mai pot, o să explodez.

- 'Olivia Clink schimbă cluburile cu piața'. Asta-i titlul dragul meu.

Tot ce aud este numele ei, iar ochii îmi sar direct pe fața lui Amy, care îmi zâmbește diabolic. Își linge buzele și își întoarce privirea peste o hârtie.

- 'Se pare că lipsa din societatea mondena a făcut-o pe mostenitoarea imperiului Clink să-și schimbe hobby-urile. Dacă până acum eram obișnuiți să-i vedem desuurile, iată că reușește să ne surprindă din nou. Astăzi, la orele dimineții, aceasta a fost fotografiată într-o piață de cartier, mirosind roșiile și castraveții.' Nu-mi spune că ai învățat-o și pe ea să miroasă legumele...

La piață? Olivia mea merge la piață și miroase castraveții?
Mă ridic de pe fotoliu și îi smulg ziarul din mână surorii diabolice.

- Gata, mersi, poți să pleci că mă descurc.

Îmi arunc ochii peste ziar, dar din păcate doar atât este știrea. Atunci când nu-și arată chiloții, nu prezintă prea mult interes. Citesc iar și iar, până ce ochii îmi sunt ațintiți doar spre nume. Olivia Clink, iubita mea, prințesa mea, merge la piață... Miroase legumele... Zâmbesc ca prostul.

- De unde ai asta?
- De pe net. L-am printat pentru tine.

Abia acum văd că nu-i un ziar adevărat, doar un print amărât și devin suspicios. Dacă mă minte? Dacă vede halul în care am ajuns și face mișto de mine? O cred în stare...

Arunc foaia și mă reped la computer. Trebuie să văd cu ochii mei, să mă conving eu că e adevărat și nu vreo glumă nesărată.

Caut, și răspuns la telefon când bâzâitului lui devine strident. Să dea naiba în capul oricui ar suna. Uite-o!

- Black!
- Black, pot să știu și eu ce naiba ai făcut cu fetița mea? Mi-ai schimbat-o, ce naiba ai făcut? De când a venit din nenorocita aia de tabără stă numai în casă și când iese, reușește să se lase pozată în piață, cărând sacoșe. Ți se pare normal?

La naiba, e Donald! E tatăl Oliviei și-mi reproșează că s-a schimbat?!

- Black!
- Te aud, nu mai țipa.
- Eu îmi vreau fata înapoi. Prefer o nebună sălbatică în locul unei călugărițe pocăite. Nu știu ce ai făcut, dar îți cer să-mi dai fetița înapoi.
- Credeam că asta vrei.

Care-i supărarea până la urmă? Că-i Olivia prea cuminte? N-are sens. Continui să caut și în alte tabloide, dar ideea e cam aceeași, Olivia mirosind castraveți.

- Ce să vreau Damon, ce să vreau? Să o văd cum se ofilește în casă? Sau să discutăm despre tocănițăe și ciorbițe? Nu mai iese, nu înțelegi? E tristă! Chiar dacă zâmbește și încearcă să mimeze fericirea, eu știu pentru că e copilul meu. E supărată, ceva o supără și nu pot să înțeleg ce.

Poate...

- De ce mă suni pe mine? Sună-i iubitul și vezi poate s-au certat.

Nici eu nu știu de ce sunt atât de agresiv, dar faptul că-mi reproșează mie tristețea Oliviei, mă irită.

Și, ia stai așa!! Ce iubit dacă ea era virgină?

Instalații întregi cu beculețe se aprind în capul meu și deodată totul capătă sens. M-a mințit! N-are nici un iubit, e imposibil! N-a avut nici un iubit în toată viața ei, pentru că altfel n-ar mai fi fost virgină. M-a mințit, e a mea!

- Hai că ai înnebunit și tu. Parcă mă simt mai bine să știu că nu numai Olivia e țicnită. Ce iubit? Poate o fi fost ea mai nebună, dar în privința asta nu mi-a făcut probleme niciodată. E cuminte fata mea!

Este da, știu și eu. Exceptând faptul că eu am aprins fitilul și am asistat la explozie, e cuminte. Și asta e tot ce contează. E numai a mea.

Zâmbesc ca prostul cu gura până la urechi și le dau dracu' de știri. La ce-mi mai trebuiesc, dacă tot ce trebuie să caut este în sufletul meu?

Am suferit atât și am stat departe de ea, cu gândul că are iubit,dar de fapt totul a fost o minciună. Ea mincinoasă, iar eu un prost gelos, suntem perechia perfecta, ce să spun.

- Donald, o sa vorbim în curând. Am o treabă urgentă.

Închid telefonul tot cu zâmbetul până la urechi și îmbătat în fericire. Caut cheile de la mașină in seif și-i trimit o bezea din mers lui Amy. E confuză, dar nici nu sunt nerăbdător să o lămuresc.

- Unde pleci?
- Dupa iubirea mea!

Mai trebuie doar să o fac să mă ierte.

😁💞ehe, cam asta a fost. Ieri am postat doua capitole si vreau sa fiu sigura ca le-ati vazut... Spor la citit😘😘😘