Omul negru Vol. 1

Capitolul 16

Imi sterg transpiratia de pe frunte imediat ce ies pe usa biroului si dau nas in nas cu dracu'.

- Gata Clink?
- Da.

Se opreste la un pas de mine si cu coada ochiului vad cum isi ridica mana in aer, din dorinta de a ma atinge.

- Esti bine?
- Minunat.

Imi ridic privirea si-i zambesc cu toti dintii. Ce daca eu ma simt ca naiba, dusmanul nu trebuie sa stie asta.

- Bine, adu-mi o cafea.

Deschid gura sa-i spun ca habar n-am sa fac asa ceva, cand imi raspunde el.

- E facuta gata. O pui in ceasca si o aduci in birou. Apoi mergi afara si dai doua ture de cabana.
- Ce sa fac?
- Ce ai auzit. Dai doua ture de cabana.
- De ce?

Isi trece nervos mana prin parul scurt si scrasneste din dinti.

- Pentru ca asa am spus eu. Astept cafeaua, cu o lingurita de zahar sa fie.

Trece pe langa mine si tranteste cu putere usa biroului. Usor posedatule, ce mama naibii ai?

Esti atat de nerabdator sa-ti vezi iubita si sa va giuguliti pana faceti spume la bot?

Ma duc spre bucatarie si atunci vad si fetele trecand prin dreptul ferestrei, in pas alergator. Pai nu puteai sa spui asa parosule? Iti era greu sa spui ca asta fac si celelalte fete?

Ma duc in bucatarie, gasesc filtrul de cafea, dar cana de unde sa iau? Cotrobai prin toate dulapurile si in ultimul gasesc ce-mi trebuie.

Pun cafea in ceasca, o lingurita de zahar si ma indrept spre iesire. Atunci, in acel momentel, mi se aprinde un beculet, cu o idee magica.

Cum de nu m-oi fi gandit pana acum la asta? Dar nici n-am avut cand sa o fac...

Bun, ma uit stanga dreapta, nu-i nimeni...

Imi trag cu putere nasul si incerc sa fac transferul in gura la tot ce a rezultat din treaba asta.

Mereu am urat zgomotele pe care le scot barbatii cand isi trag asa nasul, dar acum e vorba de mine si-n plus e pentru o cauza nobila.

Zvarl un mic scuipat pe care-l am in gura in ceasca instructorului si mai fac o data asta. Imi trag nasul, scot un harjait din gat si scuip totul in ceasca lui. Sper sa-i placa.

Ies din bucatarie calma, amestecand in cescuta de cafea. Îîm, parca mi-ar fi si mie pofta de asa minunatie. Cafea aromatizata cu scuipati.

Nu sunt eu sclava ta sa-ti aduc cafeaua la nas idiotule.

Cioc cioc la usa instructorului si primesc drept raspuns un 'intra' latrat. Care dracu e problema lui de e atat de fioros, ce nu-i ajunge?

- Am adus cafeaua, dle instructor.
- Bine Clink, multumesc.

Ea sta pe canapea, iar el se plimba ca un leu in cusca. Ce iubire mare pe ei, mor de dragul lor. De parca as fi eu si iubitul meu imaginar...

Ma gandeam eu ca monstrul asta e prea rece ca sa simta pasiune sau dorinta.

Las cafeaua pe coltul biroului si cand vreau sa ies le surprind privirile cum comunica intre ele. Se cunosc de mult cred, daca reusesc sa faca asta.

Ea zambeste, el e si mai negru.

Ma intorc pe calcaie sa parasesc biroul si sa-i las sa se iubeasca din priviri. Sa faca bors din partea mea.

- Clink!
- Da?
- Stai jos.

O ultima confruntare din priviri si tensiunea dispare. Ia cafeau si-si baga direct botul in ea. Atat de naiv dle instructor? Atat de naiv?

Plescaie scurt, savurand aroma mea de scuipat. As vrea sa-l intreb daca ii place, dar ma abtin ca sa nu trezesc suspiciuni. Si totusi...

- E buna cafeaua dle instructor?
- Cum adica?

La naiba Olivia, mai invata sa-ti tii gura, are dreptate si el. Se uita scurt la cafea si apoi la mine.

- Daca am nimerit-o de zahar, sa stiu pentru viitor.
- Da, foarte buna.

Zambesc scurt si asta-l face sa mai ia o gura de cafea.

- N-am stiut ca ai iubit.

Ma uit scurt la psihopata, chipurile mirata, apoi ma intorc spre el.

- N-am stiut ca trebui sa va spun.

Atat de repede circula barfele pe aici? Bine de tinut minte pentru viitor. Daca iubita ta, psihopata, e javra care-ti spune tot, atunci cred ca o sa stau de vorba cu ea zilnic.

- Nu trebuie, dar daca stiam, te ajutam.
- Cu ce?

Nu e ceea ce ma gandesc eu, nu? Simt deja cum ma trec transpiratii reci pe sira spinarii.

- O regula de-a nostra spune ca atunci cand o printesa are iubit, noi le facilitam scurte intalniri.

Ma priveste si maxilarele inclestate si ochii mici. Am belit-o, de unde mama naibii sa scot eu acum un iubit?

- Sau nu vrei sa-ti vezi iubitul?
- Ba da, dar...
- Dar ce?
- Dar...

Dar ce Olivia, dar ce? Proasto care esti tu proasta.

- Dar nu stiam ca pot sa fac asta. Cu siguranta va fi incantat ca poate sa ma viziteze.
- Suna-l!

Imi arata cu degetul telefonul de pe birou si latra la mine. Pe cine sa sun maiculita ca nici numarul meu nu-l stiu. As fi sunat si ziceam ca nu raspunde, dar asa...

Mai ia o gura de cafea.

- Domnule instructor, sunt incantata ca pot vorbi cu iubitul meu, dar am nevoie de intimitate.
- O ai maine. Poti sa stai 30 de minute cu el.

Vai de capul tau Olivia. Cine o sa stea maine cu tine 30 de minute? Tata? Isac, soferul?

- Nu-i stiu numarul de telefon. Da-mi telefonul si-l sun. Afara. Singura. Sa-i spun cat de mult il iubesc.

Se intoarce spre perete maraind si trage un fotoliu.

- Care-i telefonul tau?
- Roz, cu cristale swarovski.
- Trebuia sa-mi imaginez...

Bajbaie acolo putin, cat eu ma uit la psihoata. Tu esti de vina nenorocito pentru rahatul in care am intrat eu. De parca n-ai putea sa-ti tii gura, dar o sa-ti vin eu de hac.

Imi arunca telefonul in poala si termina cafeluta dintr-o inghititura.

- Ia-l. Maine la 10:00 sa fie aici. Acum mergi si vorbeste.

Oops, cam naspa de Olivia noastra😂😂😈🙈 De unde sa scoara ea acum un iubit?

Iar cafeaua aia, îîm...😂😂😂😈

Ps. Am schimbat categoria, din dragoste in umor, mi se pare mai potrivit. Spor la citit😘😘😘