Omul negru Vol. 1

Capitolul 21

Damon

Sa-mi spuna cineva ca mi se pare si ca nu mi-a tras cea mai usturatoare palma din istorie... Imi simt jumatate de fata amortita.

- Daca te mai apropii de mine, diavole...

Mai taci din gura, fata proasta.

Ii prind mainile deasupra capului, ca sa fiu in siguranta, o privesc cat pot eu de fioros si la final imi unesc buzele cu ale ei. Daca am zis ca aici eu comand, pai eu comand.

Nu are voie sa-si aminteasca de mascarici atunci cand va inchide ochii deseara, ci se mine.

Imediat ce-i patrund cu limba in gura, se transforma in gelatina in mainile mele si pot sa o eliberez din stransoare. O strang in brate si schimb locurile, astfel incat eu sa fiu cel sprijinit de usa.

Cum poate sa aiba buzele de nectar, cand sufletul ii e imbibat in venin? Cum poate sa fie atat de dulce si moale? Atat de cuminte si ascultatoare? Care-i Olivia Clink pana la urma, ca eu nu mai stiu.

O savurez pe indelete, cu pofta si foame. E buna, e dulce si savuroasa.

Ii sug buzele si-i patrund cu mana pe sub tricou, pentru ca vreau sa-i simt pielea. Vreau sa o simt lipita de mine, peste mine, sub mine cum geme si-mi striga numele.

- Damon...

Ii intorc capul intr-o parte si-i sarut prelung gatul parfumat. O gust cu varful limbii si mirosul ei, parfumul ei dulce, ma ameteste.

- Da iubito?
- Nu-i bine...

De parca eu n-as sti... De parca eu nu-s constient ca fac cea mai mare prostie, pe care n-am mai facut-o niciodata. Ii bag mana in pantaloni si o mangai pe fundul bombat care ma innebuneste mereu cand il vad in fata ochilor.

- Damon...

O sarut cu violenta si o trag cu bazinul cat mai aproape de mine. Doamneee.

- Olivia...

A inceput sa se miste peste intaritura care o simte, iar eu sunt la un pas de nebunie. Nu e bine, nu e bine deloc, la naiba.

- Olivia?

Ea e cea mare imi astupa gura si se freaca de mine in nestire. Vrea sa ma violeze, e pe cale sa ma violeze. Si eu sunt la un pas de a ma elibera in pantaloni, ca ultimul fatalau in viata.

Imi prinde capul intre brate si ma trage cu gura spre ea. S-a transformat total. Adio aroganta, adio limba ascutita, bun venit dulceata si moliciune.

Imi pierd mintile, mi le-am piedut de tot daca am ajuns sa fac asta si pentru ca o doresc ca un orb.

Am vrut doar sa o pedepsesc, dar acum nu ma mai pot opri. E ca un drog, iar eu i-am simit deja gustul. De dependenta si nu vreau sa ma mai opresc.

O intorc si o sprijin de usa, bolnav dupa aroma ei. Ii sarut gatul si scoate zgomote infundate din gat. Asta nu-i nimic iubito, de acum incepe distractie.

Iti arat eu printeso ce inseamna un barbat adevarat. Iti arat cum trebuie sa te simti si cat de usor e cu mine.

Ii desfac siretul de la pantaloni pe bajbaite si imi bag mana direct la carnea umeda si moale.

- Clink, in biroul instructorului!

La naiba cu tine, Amy. Acum te-ai gasit sa o chemi? Inainte sa incep toata nebunia asta, nu puteai? Si la naiba cu capul meu prost atunci cand te-am chemat sa ma ajuti.

- Olivia...
- Nu te opri!

Da o capatana la usa atunci cand si-l lasa pe spate, care ma face sa zambesc. Tot impiedicata a ramas.

Imi misc degetele in umezeala dintre picioarele sale si inghit in sec. Atat de doritoare, iubito? Dar si eu sunt... Nu pot sa spun nimic, pentru ca si eu o doresc cu disperare.

- Clink!

- Sa te ia dracii.

Raman cu buzele suspendate pe undeva pe gatul ei... A spus asta sau doar mi s-a parut? A injurat-o pe Amy? Aa...

Ii bag o mana in par si ii trag capul pana imi vine bine pentru sarut. Ii strivesc buzele si-mi plimb degetele cum trebuie, pana o ametesc. Se impinge in mana mea, dornica de mai mult, dornica de implire. Ii place, pacatoasa mica...

Gata Damon, destul, opreste-te cat inca mai poti.

- Invata sa-ti tii gura iubito si poate data viitoare o sa fie mai bine.
- Ce?

Ma priveste cu ochi mari si bulbucati, confuza.

- Ce ai auzit. Imbraca-te si du-te la domnisoara psiholog.

Imi retrag mana, cu parere de rau. Sa dea naiba in ea de viata. Pe cine sa fiu nervos acum? Pe ea fiindca a injurat, pe Amy pentru ca a provocat-o sau pe mine ca-s un prost?

- Damon...?

Nu asa. Te rog din tot sufletul meu, nu folosi vocea asta dulce si supusa. Fii rea.

- Mergi la treaba ta Olivia. Si sa nu-mi mai pronunti numele in viata ta. Uita tot!

O dau din usa si eu sunt primul care iese din bucatarie si din cabana. Am nevoie de aer, am nevoie sa imi revin. Si am nevoie de frig...

Uita tu Olivia fiindca eu nu stiu daca o sa pot... Nu stiu daca o sa pot sa uit sau sa ma iert vreodata pentru greseala asta.

Este inadmisibil ceea ce fac eu cu o printesa... Este eleva mea, este o printesa lasata pe mana mea ca sa o reeduc, iar eu mai am putin si o calaresc. Prost! Foarte prost!

Dar... Nu pot altfel... Cand o vad, numai la asta ma gandesc. Am inceput sa am fantezii, sa visez cu ochii deschisi in timp ce-si plimba fundul prin fata mea.

Nu ma pot stapani.

Pierd teren, o sa fiu distrus, o sa se auda despre tehnicile mele de educare si probabil printesele vor face coada la usa mea, iar tatii lor vor innebuni.

Dar Olivia... Olivia e altfel... Olivia e diferita...

Imi aprind o tigara si simt mirosul dulceag care mi-a ramas imbibat pe degete. O sa innebunesc, simt ca nu mai am mult. As trimite-o de aici, dar nu am nici un motiv.

Chiar daca stiu ca ea este in spatele tuturor rahaturilor care se intampla in cabana, nu pot sa o acuz de nimic pentru ca nu lasa urme. Nu mi-am dat seama cine o ajuta, dar e clar ca-si calculeaza bine pasii si lucreaza curat.

In cateva zile am reusit sa ma pierd cu totul de mine, de Damon Black, cel care ura printesele.

Nu ma mai recunosc, nu stiu cine sunt si cum a ajuns tocmai o printesa sa-mi fure mintile si sa ma dea peste cap.

O urmaresc oriunde s-ar duce si as invoca orice motiv de rahat, numai sa o vad. Sau sa o enerve. Sa o aud eu cum ma injura in soapta... De fiecare data cand face asta, mor dupa ea. De fiecare data.

Spun ca ma enervez, zbier, urlu, dar asta a ramas singura mea metoda de aparare contra ei. E o diavolita.

Mirosul imbietor al degetelor imi atata iar simturile. Nu vreau sa o gust, nu trebuie sa-i simt si gustul intim... Daca as face-o, mi-as aprinde singur o lumanare si-as astepta sa mor.

Arunc tigara si ma intorc spre cabana. Vreau sa o vad. Vreau sa citesc in privirea ei cum se simte, daca i-a placut si poate ce-l mai important, daca mai vrea.

Si iar gresesc. Cu gandirea asta o sa ajung la nebuni.

- Ce faceti domnule instructor?

Tonul pe care il foloseste Maia, este ciudat.

- Ce fac?
- Pai va lingeti degetele.

Gandurile lui Damon, poate erati curioase😁😈😈 Nu m.am putut abtine sa nu o condimentez putin. Spor la citit😘😘😘