Târfa care a devenit femeie

19

    Avea de gând să-l lase să doarmă în mașină, dar se răzgândi imediat. Când se trezea din beție, voia să fie sigură că-l ceartă zdravăn și mai ales, voia să fie sigură că se întorcea acasă. Parcă mașina în fața blocului, apoi chemă un băiat care vindea la o gheretă de pe colț, să o ajute să-l care până în casă.

  Zece minute se munciră cu el pe scări. Gabriel avea un trup de zeu pe lângă așchimodiile care îi vedea zilnic.

— Stai, băiete să-mi trag sufletul puțin...oftă ea și îi lăsă picioarele jos o clipă.

— Cine a mai pomenit să te îmbeți ziua în amiaza mare, comentă tânărul.

— Taci că te pocnesc! Nu vorbești așa despre vărul meu, ai înțeles? minți cu nerușinare, deși avea dreptate întrutotul, băiatul. Hai, mergi înainte, îi zise ea.

El îl apucă de trunchi de la spate, iar Gina de picioare și se mai avântară pe alte câteva trepte până la etajul trei. Deschise ușa apartamentului și o împinse cât colo, apoi apucă direcția dormitorului. Îl  trântiră pe pat căzând și ei doi lați pe lângă el.

  La plecare, îi mulțumi băiatului și îi întinse o altă bacnotă din portofelul lui Gabriel.

— Nu-mi trebuie soră, te-am ajutat că te cunoasc, dar atât.

— Ia mă și taci, poate ai fi vândut câteva chiftele cât m-ai ajutat pe mine. Lasă acolo și du-te!

— Să fii sănătoasă soro!

      Gina râdea, constatând că e prima dată după întâmplarea cu Lara. Trânti ușa cu un zgomot neintenționat și merse în dormitor să îl vadă pe Gabriel. Nici nu se clintise din locul unde îl pusese.

  Îi apucă pe rând câte un picior pentru a-l descălța, apoi se cocoță în picioare în pat și-l trase mai sus, cu capul între perne. Într-un cuvânt, îl așeză în pat întins ca un om normal și apoi oftă. Era greu ca un bolovan.

Coborî jos lângă pat și-l privi câteva secunde lungi, apoi se întinse lână el, punându-și ambele mâini, împreunate, sub cap. Se imagina trezindu-se dimineața lângă el, sărutându-l cât să-i ajungă toată ziua. La un moment dat se trezi vorbind cu voce tare, adresându-se lui.

— Ah, Gabriel! Ce-mi faci tu mie? A trecut o săptămână de când ai intrat în viața mea ca un intrus și mi-ai dat-o peste cap, încât mi se pare că ești cu mine de o viață. Câteodată mă satur de probleme tale de îmi vine să zbier la tine, să te înjur și să te izgonesc, dar apoi mă gândesc că voi rămâne singură și că voi fi nevoită să mă reîntorc la viața mea de noapte. Nu mai vreau să fiu singură, nu îmi mai place liniștea și singurătatea, nu mai vreau să fiu Gina prostituata și nu mai vreau să te las să pleci! Știi ce te-aș bate acum?

Gina chicoti și se ridică în cot, de parcă el ar auzi-o sau i-ar vedea reacția.

— Am cunoscut-o pe figuranta de nevastă-ta, acea Lara cu care îmi bați capul zi de zi
Ba o iubești, ba o urăști, nici tu nu știi ce vrei, dar ești un prost și un laș, că nu recunoști și tu că mă placi! Nu te-ai culcat cu mine de nevoie, ci pentru că mă doareai. Sau poate te gândeai la Lara, cel puțin așa mi-ai spune dacă ai fi treaz, dar am să aștept și voi avea răbdare, ai să vezi. N-am să te rog eu să rămâi, ai să mă rogi tu în cele din urmă, dar cine știe ce ne rezervă destinul? Acum chiar că delirez. Mă văd cu tine o viață întreagă cât încă sunt o curvă ieftină, iar tu un tip confuz în legătură cu viața și viitorul său. Dar, știi, eu n-am nevoie de tine să trăiesc sau să-mi clădesc viitorul, însă tu ai nevoie de mine ca de aer, alfel te-ai fi dus la Lara, la maică-ta, la cel mai bun prieten, la birou, dar nu ai fi rămas în cartierul meu, înecându-ți amarul și confuzia într-un bar ieftin... M-am gândit să te cert zdravăn pentru gafa ta, dar mi-e teamă că te vei înfuria și uitând de înțelegerea noastră vei pleca subit. Nu vreau să risc să te îndepărtez din nou și chiar dacă noaptea trecută m-am simțit cel mai bine din toate momentele mele ce le credeam plăcute, promit că nu te voi mai atinge decât dacă îmi ceri sau dacă vei face tu primul pas...numai să nu pleci. Chiar dacă m-am prostit de tot, cred că m-am îndrăgostit de tine...Aș vrea să-mi spui dacă asta înseamnă dragoste...încheie Gina mărturisirea printr-un oftat și se ridică.

  Avea nevoie de un duș, ceea ce și făcu, apoi pregăti niște cafea în termos pentru mahmureala lui Gabriel, fiind mai mult ca sigură că se va trezi cu o durere ascuțită de cap. În final, alesese după un raft dintre cărțile, un roman de-al Sandrei Brown. Voia să afle ce e dragostea și cum se mănâncă. Cât își dorea să vorbească cu mama ei, să o învețe, să primească un sfat, dar pentru ea se terminase demult copilăria. Acum era singură, căutând prin cărțile și viețile alora ce înseamnă iubirea, dând vina pe Destin și pe slăbiciuna ei de femeie, dorindu-și să fie în locul lui Gabriel acum. Moartă de beată, să nu știe de nimic și de nimeni, să nu existe...oftă din nou, simțind că face din asta un obicei și deschise cartea romancierei.

  După șase ore de inconștiență, Gabriel dădea semne normale de trezire. Se foia gemând ca un animal rănit prin așternut cu intenția de a se ridica, dar nu putea. Durerea din ceafă și din tot capul, se împotrivea lui. Gina, care mai avea un sfert de citit din carte, se opri auzindu-l și se ridică prefăcându-se serioasă.

— Te-ai trezit într-un final?

— Mor...se plânse el. Ce-am făcut?

— Zile fripte Ginei, asta ai făcut! Ridică-te să te bagi sub duș. Duhnești a alcool și astfel te mai dezmeticești un pic.

— Îmi pare atât de rău!

— Îți pare rău că ai băut sau ce?

— Nu pot să mă ridic, se plânse cu mâinile în jurul tâmplelor.

— Dacă ai băut ca apucatul, de zici că era pe cale de dispariție băutura...eu ce să-ți fac mămică?

  Gina îi puse o mână după mijloc și una de-a lui după gâtul ei, apoi îl ajută să se ducă până la baie.

— De aici te descurci. Ai febra alcoolului, așa că-ți sugerez să faci o baie rece. Mă duc să-ți pregătesc o cafea fierbinte și ceva de mâncare. Ai băut ca un calic pe stomacul gol și ți-ai nenorocit mațele, îi explică ea.

  Se chinuise să-și dea hainele jos să se spele la cât de amețit era, iar Gina își pregătea în gând discuția cu el. Știa că va aduce vorba despre cele întâmplate și trebuia să-i spună de Lara.