Târfa care a devenit femeie

41

  Exact când mașina lui Gerr Blake intra pe porțile principale, fiul său și partenera lui se pregăteau să plece. Gabriel aștepta să calce pedala imediat ce șoferul familiei avea să tragă mașina deoparte. Făcu vreo două flashuri în semn de salut pentru el și tatăl său, apoi băgă în viteze și porni încet de pe loc. Privirile celor doi rivali aproape că tăiau sticla. Gina nu avea chef să se gândească la dușmania dintre ea și tatăl lui Gabriel, fapt pentru care îi zâmbi omului. Deși fusese un zâmbet sincer fiindcă avea în sfârșit timp pentru ea să o scoată în oraș –nu că n-ar fi avut– bărbatul se gândea că voia să-i facă ciudă.

  Cuplul ieșise deja de pe alee când Gerr coborî din mașină și se uită în urma lor. O căutătură curioasă o aruncă sus spre geamul dormitorului unde Gladis se uita prin fereastră în jos la el. Presupuse că dat fiind ora care era și aproape zece, îl aștepta în dormitor la culcare. Mâncase la restaurant lângă sediul firmei și nu-i mai ardea de nimic, nici măcar de interogatoriul nevestii. Își lăsă haina pe brațul unei servitoare și se retrase în bibliotecă. Avea de gând să arunce un ochi pe vreo câteva registre, cu speranța de a adormi fără a-și plimba gândul către Gina. Nu avea cheful necesar să-i suporte neplăcerile femeii sale așa că încuie ușa după el și se tolăni pe canapea cu un pahar de whiskey.

Mai târziu în noapte, adormise cu lampa aprinsă și cu un dosar în brațe. Soția lui presupuse că a adormit și vru să intre fără să ciocănească. Răsucise clanța o singură dată și împinse, atât cât să-și dea seama că soțiul ei s-a încuiat înăuntru. Oftă privind tavanul și se întreba de ce făcuse asta. Obiceiul ăsta îl avea de obicei când era măcinat de vreun lucru la care nu găsea soluție. Renunță să pună presiune pe acest fapt și se retrase încet. El auzise imediat cum încercase să intre și cum se îndepărtă, fără să facă vreo mișcare. Întinse mâna să stingă lampa și se lungi pe canapea.

  Gabriel era fericit. Gina se arăta atât de iubitoare și se străduia să pară o femeie cu stil, fără să lase vreo clipă impresia că a avut un trecut murdar. Dansa ca o regină în brațele lui, într-un club de fițe în care Gabriel era membru. Îl dezmierda ori de câte ori avea ocazia și îl săruta fără să-i pese că era atracția serii. Nu semăna cu niciuna din celelalte femei. Aproape unică, cu părul foarte lung și întunecat precum un val de mătase ce îi încadra fețișoara rotundă de culoare cafelei cu mult lapte și rochia strimtă cu despicături între sâni și cu doi centimetri mai jos de fund, părea o zeiță a senzualității. Nu era gelos căci ea era numai a lui și numai lui îi acorda toată atenția, simțindu-se mândru că ținea în brațe o așa comoară. Pe de altă parte, fata se considera norocoasă pentru faptul că era iubită de un bărbat ca el și mulțumită că părea să n-o recunoască nimeni, cu adevăratul ei aspect. Își dorea în continuare să pară că a renăscut și că e o fată obișnuită, dar specială pentru că avea atenția lui Gabriel. Observase clar cum restul fetelor care îl cunoșteau pe el, erau invidioase și se uitau cu jind la ea, dorindu-și fiecare din ele să-i ia locul.

— Ce am făcut să te merit? îl întrebă Gina când muzica de pe fundal se mai domolise.

— Mi-ai furat inima și mințile, asta ai făcut. Mă meriți, fiindcă știi cum să mă faci să te iubesc, știi cum să-mi alini durerile, știi să mă faci să trăiesc. Cu tine simt că m-am născut a doua oară...altceva vrei să mai știi? Fata îi zâmbi cu tandrețe, mulțumită de complimentele lui.

— Dar eu? Oare ce-am făcut să te merit? Îmi spui?

  Părea că se gândește îndelung la răspuns, ceea ce-l făcu să se întrebe dacă însemna și el la fel de mult pentru ea. Se încruntă ușor îngrijorat.

— Nu face fețe, îl certă subtil. Tu ai făcut mult mai mult ca să mă meriți. Ai vrut să mori și asta e foarte grav. Ai încercat să iei viața care eu depind de ea. Înțelegi? Dacă te mai gândești vreodată să mori, să mă ucizi pe mine mai întâi! tonul ei devenise dur și poruncitor. Dacă n-ar fi sărutat-o imediat atât de pasional cât să se topească în brațele lui, putea să jure că ori i-ar fi tras vreuna ori ar fi dat în plâns.

  — Te iubesc, fato! îi zise cu seriozitate luându-i fața în palme de parcă ar fi fost o amenințare.

— Și eu te iubesc! îi răspunse. Lacrimile amenințau să-i curgă.

Gabriel se încruntă din nou.

— Să nu-mi plângi, ai înțeles? Frumoasa mea, du-te puțin la baie să te liniștești cât mă duc eu să iau ceva de băut, bine?

  Ea acceptă imediat. Era atât de fericită că pentru prima oară îi venea să plângă de emoție și nu se mai putea abține.

— Ce să-ți iau?

— Ce vrei tu, știu că ai gusturi bune...

În materie de băuturi...îi veni să aduge dar se abținuse și apucă direcția băii. Își făcuse loc prin mulțime sau mai bine spus, i se făcea loc să ajungă la baie, trecând printr-o mare de atenție și zâmbete masculine. Numai o tipă blondă cu un nas finuț și buze subțiri o privea iritată. Toată seara se uitase la ea urât.

   Gina se bucurase de cele câteva clipe singură în fața oglinzii și se admiră, netezându-și părul și rochia. Când se hotărâse să se reîntoarcă în atmosfera clubului și zâmbească fiindcă nu avea motive de tristețe, chipul i se înnegrise de nervi. Fata blondă care se pare că stătuse la pândă toată seara să prindă un moment singură cu Gabriel al ei, făcuse o mare greșeală. Văzuse clar cu proprii ochi cum pipița vicleană se apropiase glonț de Gabriel și îl sărută pe nepregătite. Iubitul său credincios și fidel, o dădu la o parte după două secunde în care își dădu seama că nu e Gina și o bruscă deloc drăguț, moment în care aceasta se tot avânta spre el să încerce din nou să-l atingă și să-l sărute. El o tot împingea, dar nesimțita nu avea de gând să se dea la o parte ceea ce o înfurie maxim pe Gina. Când ajunse în dreptul lor, Gabriel îi văzu expresia feței și se îngălbeni brusc, sperând ca ea să nu fi văzut ce se întâmplase. Speranțe false. Gina o apucă de braț pe blondă și o smuci dezlipind-o de pe Gabriel, apoi îi trase o palmă ustutătoare și zdravănă încât aceasta se prăbuși pe spate la un metru de ei.

— Asta primești dacă ridici coada la Gabriel al meu, cățea în călduri!

  Blonda fusese ajutată să se ridice și cu o privire hăituită se făcu nevăzută cât ai clipi. Gabriel rămăsese cu gura căscată în fața izbucnirii ei și când se întorse spre el, se grăbi să-i explice cum s-a întâmplat totul mai exact.

— Am văzut tot! Să se mai apropie vreuna și îi arăt eu! Cred că ar fi mai bine să plecăm sugeră ea și îl luă de mână.

El nu protestă deloc, ba chiar părea mai dornic ca ea să iasă din club.

— Cine se credea? Că poate să-mi ia iubitul de sub nas?

Simțul ei de posesivitate și gelozia îl incita pe Gabriel care se simțea mândru de ea.

— Îmi pare rău iubito, îi zise ajungând lângă mașină.

— Nu-i nimic. Doar că îmi venea să o ucid când am văzut-o ce disperată era să te atingă.

— Eu am crezut prima dată că ești tu și am rămas șocat...dar sincer îți spun că mi-a plăcut mult să te văd geloasă.

— Bine că ți-a plăcut, fiindcă aș omorî pe oricine s-ar băga între noi și pe oricine s-ar încumeta să te atingă. Clar?

— E o amenințare? Se prefăcu speriat.

Gina râse.

— Ca să știi că dacă ești al meu, așa să să fie!

  Râsul lui atrase atenția tuturor celor aflați afară din club, înainte să plece spre casă.